1,433 matches
-
sfera fizică; ele sînt, așadar, porți spre transcendență. De aceea, "sulițele" stelelor despre care vorbește Blake sînt razele de lumină emanate de stele, prin care este luminată beznă ce controla toată sfera fizică. Razele de lumină sînt astfel armă exemplara, arhetipala, a sferei spirituale care începe războiul cu domeniul întunericului. 154 (V, 235) ai Luminii Aprigi Căi: Se știe că în mitologia greacă zeul Soarelui, Helios, străbătea în fiecare zi cerul în carul sau de foc tras de patru căi nărăvași
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
profane înlocuiesc (sau se îndepărtează tot mai mult de) legea sacra divină, si anume legea iubirii și libertății spirituale. 161 (VI, 116) chipurile tigrilor și Leilor: Tigrii sînt animalele exemplare ale lui Luvah (că și taurii), iar leii sînt animalele arhetipale ale lui Los. Decăderea acestor animale sugerează involuția la nivelul emoției (vezi Tigrii Mîniei) și al imaginației romantice. 162 (VI, 122) Se referă la siluetele și priveliștile sus-menționate. 163 (VI, 140) Cf. lat. obstructio = închisoare. 164 (VI, 159) sînul cel
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fier) "intelectual" (este ținut de mînă puternică a lui Urizen, cf. Vala, ÎI, 119; și are podoabe de aur), dar și al războiului arhetipal-"bipolar"-integral [în Jerusalem plugul este ținut la un moment dat (57, 2) de Albion, omul arhetipal, si la alt moment (64, 30) de Spectrul Albionului]. Avînd podoabe de argint el implică și un război al afectelor, emoțional, un război al iubirii și pasiunii (de altfel, în Vala, ÎI, 120 se spune că "Taurii lui Lúvah trăgeau
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
argint el implică și un război al afectelor, emoțional, un război al iubirii și pasiunii (de altfel, în Vala, ÎI, 120 se spune că "Taurii lui Lúvah trăgeau Plugul"). Podoabele de fildeș semnifică puterea lui Tharmas și a animalului sau arhetipal, elefantul. Altfel spus, plugul acesta este o unealtă infailibila, irezistibila (Tharmas este Puterea Părinte). Cu acest plug sînt "arate" națiunile: în Jerusalem (57, 2; 57, 12; 63, 3-4; 64, 30) Blake vorbește despre "Plugul Neamurilor/Semințiilor" ("Plow of Nations"). Desigur
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
auzit Cutremurul Pămîntului). Ulterior, însă, Blake a lăsat în scris indicații clare privind ordinea celor două părți ale Nopții, conformă cu cea din textul prezentat aici (cf. G. Keynes). 224 (VII [b], 31) leu feroce-n lanțuri: Leul este animalul arhetipal al lui Los (Sol/Helios). 225 (VII [b], 90) Elementele nimicitoare: Sau "Elementele în sfărmare; care naufragiază". Acest din urmă sens poate fi interpretat mistic: elementele ies la suprafață apelor (apele înseamnă lăuntrul lui Dumnezeu), devin exterioare lui Dumnezeu, tind
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de lumină a rațiunii-intelectului și lumina fizică. 235 (VII [b], 272) apele erau că glasul lui Luváh: Se pare ca Blake vorbește aici de apele spirituale, ale duhului, ale cuvîntului. Sînt ape imateriale, dar au substanță dumnezeiasca (ousia). Sînt apele arhetipale, apele Logos-ului ce dau legea-arhetipul (firea înnăscuta a creației). 236 (VII [b], 286) Zăcut-a Demonul: Paradoxal, into este dinamic, arată direcția spre înăuntru, iar Lay arată o stare pe loc, o stare perpetua; natură iadului este permanentă cădere
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
245 (VIII, 92) sfredeli/ Canale-n dur oțel: Posibil ideea de canale energetice, psihice. Este însă inevitabilă imaginea tumultoasa a Revoluției Industriale în plină dezvoltare zgomotoasă și uneori chiar brutală. 246 (VIII, 118) Lei sau Tigrii-ori Lupi: Leii sînt animalele arhetipale preponderent ale lui Los (Blake vorbește de "Eternul Leu" "Eternal Lion" în America a Prophecy, 7, 2; 9, 2 și 9, 27; și în The French Revolution, 32 și 97). Tigrii aparțin preponderent lui Luvah. Lupii sînt probabil animalele exemplare
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
exemplare ale lui Urizen, fiind în mod absolut opuse mieilor (lambs) și oilor (sheep), ce aparțin lui Los-Urthona. Blake vorbește în acest sens de "eternul lup" "eternal wolf" în America a Prophecy, 9, 2 și 9, 27. Similar, tot animale arhetipale ale lui Urizen sînt și caii (Blake menționează "caii eterni" chiar la sfîrșitul poemului "A Song of Liberty", 20, placa 27 din "The Marriage of Heaven and Hell"; precum și în Vala, IX, 308). 247 (VIII, 139) cărțile De fier și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și cerbul cel sălbatic, Elefantul, lupul, Ursul, Lamia, Satirul: În această serie de animale putem identifica seria celor patru Zoa: Leu-Los, Tigru-Luvah, Cal-Urizen, Cerb sălbatic-(?)-Orc, Elefant-Tharmas, Lup-Urizen, Urs-(?)-Tharmas, Lamia-(?)-Vala, Satir-(?)-Urizen. Identificarea Cerbului sălbatic drept un animal arhetipal al lui Orc (cel rebel/sălbatic) pare să se susțină și avînd în vedere că la versul 449 Blake spune: "Legați (sînt) cerbul cel sălbatic și cu calul", astfel amintind de faptul că Orc și Urizen (calul este animalul exemplar
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
vedere că la versul 449 Blake spune: "Legați (sînt) cerbul cel sălbatic și cu calul", astfel amintind de faptul că Orc și Urizen (calul este animalul exemplar al lui Urizen) și ei au fost legați. Similar, identificarea Ursului drept animal arhetipal al lui Tharmas se susține, avînd în vedere asocierea leului cu ursul ("Leul și Ursul împietresc") ce amintesc de episodul în care Los și Tharmas sînt asociați în zidirea Golgonoozei și legarea lui Urizen. Tot astfel, la versul 488 Ahania
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lucrată în trăsături mai convenționale, e Bunica, depozitară a valorilor tradiționale pozitive. Ca să-i scutească pe ceilalți de încă o rușine, bătrîna, înăbușindu-și plînsul, se chinuie să fredoneze un cîntec, după cum au chef "musafirii". Vădind intenția de a construi arhetipal, personajul ne convinge totodată că autorul nu se teme nici de melodramă. Și, dintr-o dată, terorizanții Vecini dispar. În fundul scenei se mai întrezăresc, parcă, vreo două perechi de fantoșe. Ambiguitatea învăluie totul (dramaturgul își plimbă îndemînatic degetele pe această claviatură
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
fi detectată o rezistență subterană tenace față de rețetele în uz ale scrisului. Lumea sa fictivă se naște din asaltul meticulos, pe alocuri desfășurat emfatic, asupra conjuncturalului etalat de literatura curentă. Se adaugă glisajele ghidate, adeseori obositoare, către cosmic și către arhetipal, ca și substanța pur nominală și inconsistența halucinantă a așa-numitelor sale personaje. În planul strict formal, corporalitatea și lucrătura strânsă a scrisului lui A. - consecințe ale unei elaborări meticuloase, programate la rece - se întrevăd cu ochiul liber, de la debut
ANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285363_a_286692]
-
n-a mai rămas nici un termen care să-i caracterizeze pe dandy printr-un criteriu de generație. Și aceasta se Întâmplă nu pentru că dandysmul moare, ci pentru că speciile sale dispar ca să facă loc, pe de-o parte, unui dandysm clasic, arhetipal, pe de alta, unor familii de spirite mai cuprinzătoare. Dandysmul, care În secolul al XIX-lea este un fel de stare durabilă sau provizorie, În secolul XX explodează; el reapare transferat unor comportamente, trăsături de caracter, fără a mai defini
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
și trupul, sinele și aparența sa”2. Până când, În modernismul interbelic și În tot ce va urma după aceea, oglinda să Îi apară lui Narcis cel mai adesea ca o suprafață vidă care nu mai reflectă nimic. Numai că, citită arhetipal, mitico-simbolic, povestea lui Narcis nu ne ajută decât Într-un singur loc și Într-un singur fel când vine vorba despre dandysm. Și anume, În cazul ficțiunilor despre dandy. Dacă ne-am decide să dedicăm personajelor marcate de dandysm un
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
istoricii ideilor - „subiecții feminizați”. Dacă granițele dintre „masculin” și „feminin” sunt tot mai fragile, dacă rolurile sociale ale acestora ajung chiar să se răstoarne, nu-i greu de Înțeles de ce dandy-ul e atras deseori de amazoană (fie ea și „arhetipală”). Nostalgie a unității (androginice) pierdute? Recuperare a dublului? Bisexualitate stilizată? Fenomen compensatoriu? Proiecție (În sens freudian)? Fantasmă? Stau așadar față În față, din reciprocul imbold spre ceva cunoscut din fiecare, dar și fundamental diferit, știind sigur că nu se expun
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Deschiderea, comunicarea, ieșirea la mare, hrana diversificată în condiții climatice diversificate au dus la evoluția creierului în forme complexe. Spațiul geografic și climatic complex au dus la apariția omului complex. Izolarea (China, Amazon, Australia ) a dus la păstrarea unui cadru arhetipal extrem de vechi și la evoluții foarte lente. Susținem aici rolul deosebit al Mediteranei 230, pământ căruia Dumnezeu i-a oferit totul, fiind leagănul civilizației moderne, de la fenicieni, prin greci, romani, Europa Medievală și apoi prin apariția și dezvoltarea capitalismului. Cu privire la
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
adus diavolului, abjurarea lui Hristos și a credinței, profanarea crucii, unguentul magic, devorarea copiilor ș...ț, metamorfozele, zborul magic, adunările nocturne cu alaiul lor de banchete și orgii sexuale”. Interpretarea acestui ansamblu ceremonial s-a concentrat asupra identificării rădăcinilor sale „arhetipale”. Pentru unii autorii este vorba despre o formă de religie arhaică, premodernă (M. Murray, 1921, apud M. Eliade, 1997), pentru alții de vechi rituri de fertilitate (M. Eliade, 1992, 1997), iar pentru alții este vorba despre călătoria extatică, poate de
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
corporală: locul transformării este trupul persoanei inițiate. Unele transformări sunt produse În mod natural (dezvoltarea sânilor, creșterea părului, menstruația), iar altele În mod cultural (tatuaje, cicatrici, răniri); b) identificarea cu o eroină mitologică: prin acest proces, o parte din calitățile arhetipale sunt transmise tinerelor, printr-o oprire mitică a timpului și prin enunțarea unei contopiri simbolice dintre lumea divină și cea umană; c) călătoria cosmică: nu este vorba atât despre o ieșire reală din spațiul social (ca În inițierile masculine), cât
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
este dublată de multitudinea simbolurilor care exprimă entitatea colectivă: obiecte sacre (relicve, statui, icoane) sau Însemne ale identității colective (steaguri, pancarte, construcții alegorice și aranjamente florale, costume colorate - care trimit cel mai adesea la imaginile consacrate de tradiție ale reprezentanților „arhetipali” ai comunității). Această mobilizare dezvăluie „puterea demonstrativă a spectacolului unei colectivități puse Într-un contact fizic cu simbolurile autorității” (Ihl, 1996, p. 349). În al treilea rând, transparența mesajelor: atât structura mișcării În spațiu, cât și statutul participanților și al
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a semnificațiilor mitologice (bazate pe analogii superficiale și pe asocieri hazardate). Autorul fixează 18 clase În care s-ar Îngloba figurile panteonului mitologic: divinități sincretice (Dumnezeu, Hristos, Sfântul Soare, Maica Domnului, Sântoader etc.), semizei (Zburătorul, Crăciun, Luceafărul, Trif Nebunul), strămoși arhetipali (Moșii, Uriașii, Novacii, Moș Adam, Tinerețe fără bătrânețe), personificări calendaristico-meteorologice (Paparuda, Sântilie, Baba Dochia, Zorilă), zâne bune (Sânzienele, Ileana Cosânzeana, Iana Sânziana), zâne rele (Iele, Rusalii, Brehne, Piaza Rea), eroi arhetipali (Făt-Frumos, Agheran Viteazul, Aleodor-Împărat) personaje magice binevoitoare (Ageru Ochilor
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Sântoader etc.), semizei (Zburătorul, Crăciun, Luceafărul, Trif Nebunul), strămoși arhetipali (Moșii, Uriașii, Novacii, Moș Adam, Tinerețe fără bătrânețe), personificări calendaristico-meteorologice (Paparuda, Sântilie, Baba Dochia, Zorilă), zâne bune (Sânzienele, Ileana Cosânzeana, Iana Sânziana), zâne rele (Iele, Rusalii, Brehne, Piaza Rea), eroi arhetipali (Făt-Frumos, Agheran Viteazul, Aleodor-Împărat) personaje magice binevoitoare (Ageru Ochilor, Ageru Pământului), demoni (Cățelul pământului, Muma-Pădurii, Drăgaica, Joimărița, Pricolicii, Strigoii, Dracul), inițiați (Meșterul Manole, solomonarii), suflete sacralizate (Blajinii), monștrii (Balaur, Zmeu, Dulf, Ghionoaie, Sfarmă-Piatră, Ciuta Nevăzută), animale sapiențial-oraculare (oaia năzdrăvană, pasărea
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
frecvent nici ce reprezentare se ascunde sub o denumire folclorică (ceasornicul casei nu este un obiect!, iarba fiarelor nu este o plantă concretă din lumea reală!) și creează o listă redundantă de clase pentru același tip de fenomene (semizei, eroi arhetipali, personaje magice, personificări calendaristico-meteorologice). Ca idee generală, V. Kernbach consideră că „creștinarea În epoca formării poporului a Împiedicat constituirea timpurie a unei mitologii unitare” (1989, p. 82) și că „specificul mitologiei românești ș...ț are o structură definitivă de tip
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ulterior, de altfel foarte rar, și alte asemenea considerații, mărturisiri și gânduri de inspirație religioasă, în presa culturală a diasporei. În 1967, îi apare placheta de versuri Plângeri. Poemele lui C. închid o experiență dramatică și definesc un concept existențial arhetipal, cel al „satului-idee” - cum l-a caracterizat Lucian Blaga -, în circularitatea căruia nu sunt integrate decât acele motive lirice capabile să nuanțeze, prin reluarea unor aspecte fundamentale, tonalitățile elegiace ale „plângerii”. E de observat, de altfel, că orice încercare de
CUSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286608_a_287937]
-
proliferând în final asemenea rinoceritei din piesa ionesciană. C. s-a impus însă ca eminescolog, fiind apreciat dintru început de Edgar Papu și George Munteanu. Eminescu - Dialectica stilului (1984), carte erudită și polemică, constituie și baza exegezelor sale viitoare. Metoda arhetipală folosită revelează unitatea organică a operei în întregul ei, virtute dedusă în urma analizei a nouă „cercuri dialectice”, supraordonate de conceptul de Archaeus - „punct originar al universului” -, prin care Eminescu „împacă contrariile”, rezolvându-le sub semnul armoniei stilistice. Un alt merit
CODREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286314_a_287643]
-
începutul deceniului șase are loc o cotitură esențială în viața scriitorului: contactul cu basmul de pe toate meridianele, popular și cult. I se relevă astfel un spațiu al exercitării libere a imaginației și posibilitatea de a descoperi funcționarea perenă a structurilor arhetipale. Nu va mai părăsi tărâmul imaginației și va profita din plin de libertățile genului fantastic pentru a scrie o operă de moralist sceptic și ironic, deghizat în inventator de motive și de lumi științific utopice (unul dintre cei care i-
COLIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286330_a_287659]