492 matches
-
a apărut în secolul al XVIII-lea, ulterior apărând ramuri ale statisticii: cea demografică, cea socială, economică și cea istorică. Apar însă dificultăți când datele statistice lipsesc sau sunt incomplete, astfel, istoricii trebuie să se bazeze și pe date lacunare. Arhivistica este știința care se ocupă de crearea, conservarea și utilizarea și păstrarea arhivelor că documente. Permite realizarea unor cercetări fundamentale și aplicative a documentelor scrise pe suport perisabil, în vederea stabilirii celor mai bune soluții de ordonare, selecționare, inventariere, conservare și
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
locale și teritoriale, ale orașelor, breslelor și particularilor, ulterior a comunităților sătești libere. Din sec, XV-XVI au devenit secrete, accesul la acestea fiind restricționat, iar iluminiștii s-au opus acestei practici pentru că doreau să studieze materialul istoric. Primele lucrări de arhivistica au fost făcute în secolul XVI, multi autori că Johan Peter Zwengel, Iacob de Raemingen sau Bonifaciu Baltazar discutând despre modul de organizare a cancelariei și registraturii. În sec. XIX-XX s-au formulat reguli în privința păstrării și utilizării documentelor. Arhivistica
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
arhivistica au fost făcute în secolul XVI, multi autori că Johan Peter Zwengel, Iacob de Raemingen sau Bonifaciu Baltazar discutând despre modul de organizare a cancelariei și registraturii. În sec. XIX-XX s-au formulat reguli în privința păstrării și utilizării documentelor. Arhivistica și-a lărgit câmpul de cercetare și a perfecționat metodele de cercetare, impartindu-se în ramuri: Arhiveconomia este localul unde sunt adăpostite arhivele ce trebuie să întrunească o serie de condiții , legate de amplasament, izolare de exterior, dotarea cu săli
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
februarie 2008, Râmnicu Vâlcea) a fost un arhivist, cercetător și scriitor român. În perioada 1940-1944, a urmat cursurile Școlii primare în orașul natal (“Oprea Iorgulescu”), în continuare Liceul ”Dinicu Golescu”. Urmează cursurile Facultății de Istorie din cadrul Universității din Bucuresti, secția arhivistică, pe care o absolvă în anul 1958. A fost repartizat ca arhivist la Arhivele Statului din Pitești, apoi a fost avansat la gradul de arhivist principal. În anul 1969, a fost numit directorul Arhivelor Statului - filiala Vâlcea, unde a funcționat
Corneliu Tamaș () [Corola-website/Science/322137_a_323466]
-
Urmează cursurile gimnaziale și liceale la Bacău (Școala gen. nr. 5 "Alexandru cel Bun", Școala gen. nr. 16 "Alecu Russo", Liceul Economic și de Drept Administrativ). Își continuă studiile la Universitatea Valahia din Târgoviște, luându-și licența în Biblioteconomie și Arhivistică (2003) cu o teză despre Fondurile "Localia" și "Personalia" ale bibliotecilor. Primele versuri îi sunt publicate, cu un pseudonim timid (Anomis), la rubrica "Poșta redacției" a revistei "Ateneu", din iarna anului 1985, cu un scurt comentariu semnat de poetul Sergiu
Simona Nicoleta Lazăr () [Corola-website/Science/316520_a_317849]
-
persoane responsabile cu probleme de arhivă, în funcție de complexitatea, valoarea și cantitatea documentelor pe care le creează sau le dețin. ... (2) Compartimentele de arhivă/Persoanele responsabile cu problemele de arhivă au următoarele obligații: ... a) să coordoneze și să răspundă de activitatea arhivistică din cadrul asigurătorilor, reasigurătorilor și intermediarilor în asigurări și/sau în reasigurări, în conformitate cu prevederile legislației arhivistice în vigoare; ... b) să organizeze primirea și arhivarea documentelor de la structurile asigurătorilor, reasigurătorilor și intermediarilor în asigurări și/sau în reasigurări pe bază de proces-verbal
EUR-Lex () [Corola-website/Law/221867_a_223196]
-
fără evidență aflate în depozit; ... f) să asigure evidența tuturor documentelor intrate și ieșite din depozitul de arhivă, pe baza registrelor specifice; ... g) să cerceteze documentele din depozit în vederea eliberării documentelor solicitate de cetățeni (asigurați, păgubiți, angajați etc.), în conformitate cu legislația arhivistică în vigoare; ... h) să pună la dispoziție pe bază de semnătură și să țină evidența documentelor împrumutate compartimentelor, iar la restituire să verifice integritatea documentului împrumutat; ... i) să organizeze depozitul de arhivă după criterii prealabil stabilite, conform prevederilor legislației arhivistice
EUR-Lex () [Corola-website/Law/221867_a_223196]
-
de Casație și Justiție; ... f) organizează paza sediului și a bunurilor Înaltei Curți de Casație și Justiție și aprobă măsurile pentru prevenirea incendiilor, cele privind protecția muncii, protecția civilă, apărarea împotriva dezastrelor și activitățile privind problemele militare; ... g) controlează activitatea arhivistică, potrivit legii; ... h) abrogată; ... ------------ Lit. h) a alin. (1) al art. 15 a fost abrogată de pct. 18 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 5 din 6 februarie 2013 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 94 din 14 februarie 2013. i
EUR-Lex () [Corola-website/Law/256021_a_257350]
-
colaborarea activă a reprezentanților și delegațiilor lor în cadrul UNESCO și al altor organisme și reuniuni internaționale din domeniul politicii culturale. Articolul 12 Părțile vor sprijini și facilita colaborarea, sub cele mai diverse forme, între instituțiile lor centrale și locale de arhivistica, muzee și biblioteci, facilitind accesul oamenilor de știință și al cetățenilor din cealaltă țară la fondurile respectivelor instituții. Aceste facilități sunt acordate pe bază de reciprocitate și în conformitate cu legile și reglementările în vigoare în fiecare țară, urmînd a fi convenite
EUR-Lex () [Corola-website/Law/111528_a_112857]
-
a și predat o vreme, acesta pare să fi asimilat intelectual zone de o diversitate remarcabilă. De la elină și latină până la învățăturile marilor teologi ortodocși (stau mărturie și volume de versuri, ca Nicolina blues, și romane, ca Rădăcina de bucsau). Arhivistica nu-i este, nici ea, necunoscută. Unde pare oarecum deficitar e în zona de speculație teoretică. E mai degrabă un „naiv” decât un „sentimental” (iarăși, împrumut terminologia lui Schiller). Chiar și atunci când își permite mici parade bibliografice, O. Nimigean refuză
Abăza dezlănțuit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3668_a_4993]
-
1921 Liceul „Vasile Alecsandri” din Galați, apoi a urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București, pe care le-a încheiat în 1925 cu o teză despre poetul St. O. Iosif. În 1926 a terminat Școala de Arhivistică și a predat scurt timp ca profesor de latină și română la Gimnaziul „C.A. Rosetti” din Galați. Mai multe stagii petrecute în capitala Franței (la École Nationale des Chartes, École Nationale de Langues Orientales Vivantes și École Pratique des
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290582_a_291911]
-
din Galați. Mai multe stagii petrecute în capitala Franței (la École Nationale des Chartes, École Nationale de Langues Orientales Vivantes și École Pratique des Hautes Études), în Polonia, Turcia, Germania, Elveția și Danemarca îi oferă prilejul să se specializeze în arhivistică, paleografie latină și franceză medievală și să studieze limba turcă. Își trece doctoratul în litere în 1941. A lucrat la Arhivele Statului (ajungând subdirector), a fost secretar al Comisiei heraldice și membru în Comisia de achiziții a Muzeului Orașului București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290582_a_291911]
-
Orașului București. Biblioteca Academiei Române l-a avut printre salariații săi. A participat la realizarea colecției Documente privind istoria României și a dat curs pasiunii sale pentru paleografie și sigilografie. Între 1934 și 1950 a predat paleografia chirilică la Școala de Arhivistică din București, și ulterior la Facultatea de Istorie a Universității bucureștene, ieșind la pensie în 1965. Semnătura lui, însoțind cercetări solide, multe rămase în aceste publicații, poate fi întâlnită în „Viața românească”, „Artă și tehnică grafică”, „Studii italiene”, „Arhivele Olteniei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290582_a_291911]
-
de conservare sau de salvare a unui astfel de bun, precum și înlăturarea măsurilor luate, se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an sau cu zile-amendă. ... (2) În cazul în care bunul are o deosebită valoare artistică, științifică, istorică, arhivistică sau o altă asemenea valoare, pedeapsa este închisoarea strictă de la un an la 7 ani. ... (3) Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuințare a unei conducte petroliere sau de gaze, a unui cablu de înaltă tensiune, a echipamentelor sau
EUR-Lex () [Corola-website/Law/159333_a_160662]
-
în păstrarea ori deținerea unui organ sau unei autorități publice se pedepsește cu închisoare strictă de la un an la 5 ani. ... (2) Distrugerea din culpă a vreunuia dintre înscrisurile prevăzute în alin. (1), care prezintă o valoare artistică, științifică, istorică, arhivistică sau o altă asemenea valoare se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu zile-amendă. ... (3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) și (2) sunt săvârșite de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de serviciu, pedeapsa este
EUR-Lex () [Corola-website/Law/159333_a_160662]
-
răsărit la Universitatea din București. Conferențiar titular din aprilie 1930, profesor agregat la Catedra de istoria slavilor de răsărit (înființată pentru el) și, în fine, profesor titular începând din iunie 1935, ține și cursuri de paleografie chirilică la Școala de Arhivistică (1927-1939). Între timp, în 1934, Academia Română - N. Iorga vorbea aici despre „dreptul” lui P. de a ocupa un fotoliu academic, căci, dintre „puterile care se ridică, nimeni nu merită mai mult recunoașterea noastră” - l-a ales membru corespondent, deși contracandidați
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288650_a_289979]
-
III-a / Rodica Birău. - Pitești: Carminis, 1995 (Tiparg). [26] BOATCĂ, SILVESTRU; CRIHANĂ, MARCEL; MARDARE, MIRCEA, Gramatica limbii române pentru admiterea în licee, examenul de bacalaureat și admiterea în facultățile de: drept, Academia de Poliție, filologie, jurnalistică, filozofie, sociologie, teologie ortodoxă, arhivistică, psihopedagogie, muzeografie, biblioteconomie, birotică, cibernetică, kinetoterapie, Academia de Educație Fizică și Sport, Colegiul de Administrație și Secretariat. București, ECȘ, 1995, 240 p. [27] BORDEI, RIȚA, Povestea unui manual. [Marcela Peneș, Vasile Molan, Abecedar. București, Editura Aramis, 1995]. în: Tribînv, 6
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
Carminis, 1996. [11] BOATCA, MARIA, Manual preparator de gramatica a limbii române pentru admiterea în, licee, examenul de bacalaureat și admiterea în facultățile de Drept, Academia de Poliție, Filologie, Jurnalistică, Filosofie, Sociologie, Teologie Ortodoxă, Psihopedagogie, Muzeografie, Biblioteconomie, Birotică, Cibernetică, Kinetoterapie, Arhivistică, Academia de Educație Fizică și Sport, Colegiul de Administrație si Secretariat. Subiecte propuse candidaților. Bareme de corectare și notare, Mondan, 1996. [12] BOATCĂ, SILVESTRU, Limba și literatura română: antologie de texte comentate: clasa a IV-a / prof. Silvestru Boatcă, înv.
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
România modernă - Armata, mareșalul și evreii: cazurile Dorohoi, București, Iași, Odessa (1998), Istoria loviturilor de stat în România (1821-1999) (I-III, 2000-2002) -, lucrări care au suscitat numeroase obiecții și controverse în mediile academice. Formula narativă a lui S. oscilează între arhivistică și apocrif, între ficțiune documentară și metaficțiune istoriografică. Astfel, în romanul Drumul Olandei epicul sucombă sub presiunea factologiei. Miezul cărții îl constituie aventurile lui Ștefan Predescu, care, traversând Europa în timpul ultimului război mondial, ajunge să lupte alături de Rezistența olandeză. Cum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289943_a_291272]
-
folosit de cerșetori, țigani, hoți, spărgători, tîlhari, etc. Încă și mai pregnant, John Kersey, în Prefața la Dictionarium Anglo-Britannicum (1708) descrie structura lucrării pe materii: cuvinte dificile din arte, religie, drept, filosofie, fizică, chirurgie, anatomie, farmacie, matematică, botanică, heraldică (!), meșteșuguri, arhivistică ("Old Records") (!), nume proprii, metale, substanțe, plante, funcțiile principale din Imperiul Grec și Roman, monede, greutăți, măsuri. Limba engleză este astfel evaluată de John Kersey ca fiind copioasă (termenul folosit și de Bailey ulterior), elegantă, variată, frumoasă, o adevărată "Mină
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
textului pamfletar și contextul biografic, trebuie semnalat că experiența închisorii, convertită în act de creație în Poarta neagră și Flori de mucegai, îi va accentua spiritul negator, intransigent, atitudinea inobedientă, precum și o acută neîncredere în oameni. În ultima sa cercetare arhivistică și documentară, Pavel Țugui reconstituie un moment delicat al procesului, în care un anume Ștefan Antim (Wexler), coleg de redacție și apoi de temniță al ziariștilor inculpați, își deconspiră, prin depoziție, statutul de informator. Coroborând informațiile oficiale cu altele autobiografice
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Din 1899 lucrează că funcționar în cadrul Ministerului de Externe și la Domenii. În 1902 este angajat la Bibliotecă Academiei Române pe postul de „scriitor” (bibliotecar începător) și va avansa până la funcția de director. Este primul profesor de bibliologie la Școala de Arhivistica și Paleografie (1925-1926), întocmind și un curs de biblioteconomie, rămas în manuscris. Desfășoară o activitate intensă, laborioasa, în scopul organizării și sistematizării bibliografice în instituțiile de carte românești. Introduce catalogul de materii al Universității din Halle, îl adaptează „la trebuințele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289420_a_290749]
-
model, a fisei internaționale, înființarea secției de foi volante, punerea la punct a periodicelor și constituirea catalogului pe materii. Contribuția să în organizarea bibliotecilor s-a manifestat, în primul rând, practic și abia după aceea prin prelegeri în cadrul Școlii de Arhivistica și Paleografie. Lucrarea Publicațiunile periodice românești, apărută în 1913, scoasă în colaborare cu Nerva Hodoș, a reprezentat un model în epoca. Pentru fiecare ziar, gazeta și revista din perioada 1820-1906 sunt consemnate titlul, subtitlul, locul, durata de apariție, formatul, prețul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289420_a_290749]
-
străini în ținuturile românești, București, [1916]; Bibliotecă Academiei Române. Instrucțiuni regulamentare de organizare, București, 1916; Tovarăși de muncă dispăruți, IB, 265-303; Nicolae Kretzulescu. Bibliografie, București, f.a.; Plan pentru organizarea bibliotecii Ateneului Român, București, [1925]; Curs de biblioteconomie ținut la Școala de Arhivistica și Paleografie în anul școlar 1925-1926, București, [1926]; Note și planul complet pentru „Enciclopedia română”, București, [f.a.]; Contribuțiuni la repertoriul bibliografic universal, București, [f.a.]. Repere bibliografice: Diabolo, „Publicațiunile periodice românești”, „La Politique”, 1914, 633; Perpessicius, Opere, V, 124-125, XI, 63-64
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289420_a_290749]
-
savuros. Mai mult decât oricine, Bogdan-Duică a reprezentat un istoricism intransigent, adesea confundat cu un exagerat cult al mărunțișului literar. Dacă am vrea s-o definim într-o formulă simplificatoare, am putea denumi specia lui de erudiție un fel de arhivistică literară. Bogdan-Duică a fost stăpânit de instinctul tiranic al analizei, pe care a dus-o până la virtuozitate. Studiile lui fac impresia unor bogate dosare de istorie literară, subiectele fiind tratate până la epuizare. Această pasiune prezintă un pitoresc necontestat, dar și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285788_a_287117]