421 matches
-
nopții. Cu toate acestea, retragerea amenința să se transforme rapid într-un dezastru. Contingentele aliate din centrul formației nu au ajuns pe pozițiile care le fuseseră atribuite și s-au dispersat în împrejurimile Plateei. Atenienii, tegeenii și spartanii care formau ariergarda nu se puseseră încă în mișcare până la ivirea zorilor. O singură trupă spartană a fost lăsată în urmă pentru a proteja retragerea spartanilor și tegeenilor spre înălțimile la care trebuiau să ajungă. Pausanias ceruse și atenienilor să înceapă retragerea și
Bătălia de la Plateea () [Corola-website/Science/328753_a_330082]
-
mai, au fost evacuați încă 53.823 soldați, printre ei aflându-se și primii soldați francezi transportați în Anglia. Gort și 68.014 dintre soldații săi au fost evacuați pe 31 mai, iar generalul Harold Alexander a rămas la comanda ariergărzii. Încă 64.429 soldați aliați au fost evacuați pe 1 iunie , mai înainte ca puternicele atacuri aeriene germane să oprească evacuarile pe timpul zilei. Ariergarda britanică formată din 4.000 de soldați însoțiți de 60.000 de francezi au părăsit continentul
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
soldații săi au fost evacuați pe 31 mai, iar generalul Harold Alexander a rămas la comanda ariergărzii. Încă 64.429 soldați aliați au fost evacuați pe 1 iunie , mai înainte ca puternicele atacuri aeriene germane să oprească evacuarile pe timpul zilei. Ariergarda britanică formată din 4.000 de soldați însoțiți de 60.000 de francezi au părăsit continentul în noaptea de 2 spre 3 iunie. Mai înainte ca operațiunea să se încheie, au mai fost evacuați încă 26.000 de soldați francezi
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
000 de soldați însoțiți de 60.000 de francezi au părăsit continentul în noaptea de 2 spre 3 iunie. Mai înainte ca operațiunea să se încheie, au mai fost evacuați încă 26.000 de soldați francezi în noaptea următoare. Restul ariergărzii, adică 40.000 de soldați francezi, a capitulat pe 4 iunie. Vaselor de evacuare li s-a stabilit trei rute de deplasare. Cea mai scurtă era „Ruta Z”, lungă de 39 mile marine (72 km). Aceasta se întindea în bună
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
După cum a afirmat Churchill, amiralul francez François Darlan a dat la început ordine ca soldații britanici să aibă prioritate la 31 mai, acerut în timpul unei întrevederi de la Paris ca evacuarea să se facă în proporții egale, iar britanicii să formeze ariergarda. De fapt, cei 35.000 de soldați care au asigurat securitatea evacuărilor și care au capitulat în cele din urmă au fost în principal militari ai Diviziei a 2-a mecanizate și a Diviziei a 68 de infanterie franceze. Rezistența
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
atacatoare și de un succes pentru militarii români aflați într-un context defensiv dificil, determinat de retragerea precipitată și neanunțată a unor unități cehoslovace și, în consecință, de atacarea unităților românești prin surprindere. Ca efect al câștigării luptei defensive, retragerea ariergărzii reprezentate de trupele române spre Zima și, respectiv, spre Vladivostok a putut fi continuată metodic și organizat și a fost unul dintre factorii care au dus, ulterior, la valorificarea posibilității de încheiere a unui armistițiu pe plan local între trupele
Lupta de la Șeragul și Kuitun () [Corola-website/Science/336998_a_338327]
-
a soldat cu un nou insucces. Aici, intrând în acțiune, tunurile și mitralierele din dotarea trenurilor blindate „Horia”, „Mărășești” și „Kurganetz” au avut un rol decisiv. Ca efect al câștigării defensivei, retragerea s-a putut continua metodic, românii aflați în ariergardă aruncând gările în aer, distrugând rezervoarele de apă din gări, minând pădurea de la marginea șinelor, doborând stâlpii de telegraf și tăind firele acestora. Astfel, în situația favorabilă creată în acel moment, ofertele de armistițiu venite din partea rușilor au fost declinate
Lupta de la Șeragul și Kuitun () [Corola-website/Science/336998_a_338327]
-
în situația favorabilă creată în acel moment, ofertele de armistițiu venite din partea rușilor au fost declinate de români, pe motiv că aceștia se află ca parte integrantă a unui efort de război superior. Câștigarea luptei defensive de către trupele române de ariergardă a fost, însă, unul dintre factori care au dus, ulterior, la valorificarea posibilității de încheiere a unui armistițiu pe plan local. Acesta a fost consemnat, la 7 februarie 1920, de către plenipotențiarii Armatei a 5-a ruse și cei ai Legiunii
Lupta de la Șeragul și Kuitun () [Corola-website/Science/336998_a_338327]
-
mulți istorici. Nava amiral franceză "Saint Philippe" 76 a suferit 67 de morți și răniți, căpitanul navei din fața sa, "Tonnant" 58, a fost rănit serios, la fel ca un alt căpitan din aceiași divizie; în timp ce Des Rabesnières, comandantul diviziei din ariergardă, a fost rănit mortal iar nava sa, "Superbe" 70, a fost avariată serios. Conform unei surse, pierderile totale ale escadrei franceze au fost de 450 de oameni, iar o altă sursă menționează că aproape fiecare navă a avut pierderi. De
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
în anumite zone. Când americanii au reușit să înceapă atacul câteva săptămâni mai târziu, germanii mai dispuneau decât de un număr limitat de rezerve care să oprească asaltul. Americanii au reușit din acest motiv să înainteze rapid, luând contact cu ariergarda germană în apropierea Rinului. Cele două ramuri ale atacului aliat s-au întâlnit la Geldern, după care au continuat înaintarea comună spre Rees, de unde forțele germane au fost obligate să se retragă pe 21 martie. Armata I americană și-a
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
Almonde, alcătuită și ea din 3 divizii sub Van der Putte, Gilles Schey și Callenburgh. În centru, Escadra Albă franceză (16 nave sub Villette-Mursay, Tourville și Langeron) se opunea Escadrei Roșii engleze (27 nave sub Delaval, Russell și Shovell). În ariergardă, Escadra Albastră franceză (14 nave sub Coetlogon, Gabaret și Pannetier) înfrunta Escadra Albastră engleză (29 nave sub Carter, Asby și Rooke). Tourville își întări centrul, Escadra Albă comandată de el, aducând divizia lui Coetlogon în față pentru a angaja Escadra
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
ambele laturi, cu o a treia navă la pupă, a fost salvată de "Monarque" 90, nava lui Nesmond. În centru, Coetlogon și Tourville erau angajati pe ambele părți de către Shovell și Russell, în timp ce Carter era opus de diviziile franceze din ariergardă. Către Est, Ashby și Rooke se străduiau să intre în acțiune. 4pm La ora 4 vântul căzuse, marea devenind plată, iar vizibilitatea scădea din cauza fumului luptei. Focul continuu tindea să îndepărteze una de cealaltă navele angajate, oferind un respiro, de vreme ce
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
angajate, oferind un respiro, de vreme ce ambele părți deveneau epuizate. În avangardă, Nesmond a continuat să întoarcă deoarece Almonde continua să îl depășească și să întoarcă linia, dar ambele părți au folosit șalupe pentru a tracta navele în poziție, în timp ce în ariergardă Ashby folosea și el șalupe pentru a își aduce Escadra Albastră în luptă. Totuși, în vizibilitatea slabă el nu l-a puput vedea pe Carter, viceamiralul său, care era într-o poziție avantajoasă alături de Shovell dincolo de linia franceză, așa că înaintă
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
ocoli prin Nord Anglia și ajunse în cele din urmă în siguranță la Brest. Spre Vest s-a îndreptat corpul principal în 3 grupe: Villete era în față cu 15 nave, urmat de d’Amfreville cu 12 și Tourville în ariergardă cu 7. În timpul zilei francezii au reușit să se îndepărteze, dar Tourville a fost împiedicat de eforturile sale de a-și salva nava "Soleil Royal", care era într-o condiție deplorabilă. Mai târziu în aceiași zi Tourville a recunoscut acest
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
făcut joncțiunea cu unitățile Diviziei a II-a blindată franceză. În această perioadă, liniile germane tot mai subțiate de pe malul vestic al Rinului au fost atacate puternic de artileria și aviația aliată. În cele din urmă, Corpul I a eliminat ariergarda germană la Chalampé. Cum pe malul vestic al Rinului în regiunea Colmar nu mai rămăsese nicio forță germană organizată, geniștii germani au aruncat în aer podul de peste râu de Chalampé. Distrugerea podului a marcat finalizarea operațiunilor aliate în Punga de la
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
printre participanții la raid. Fiecare escadrilă ("staffel") ar fi trebuit să execute cel puțin trei. I./JG 3 a decolat și s-a alăturat grupului conducător, IV Sturm./JG 3. III./JG 3 a decolat și s-a aplasat în ariergardă. Avioanele Bf 109 și Fw 190 ale escadrilei ("Geschwader") au ajuns în zona de atac la 09:20. Comandantul ("Geschwaderkommodore") Heinrich Bär a condus atacul. Unii dintre piloți au reușit să execute patru atacuri, distrugând amplasamentele antiaerienei, rezervoarele de combustibil
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
9 iulie sosește ordinul de luptă în timp ce se află în largul capului Beachy Head. Nu-i rămâne decât să se supună. Prin tradiție și imitând o armată terestră, flotele sunt împărțite în trei corpuri. Aceste corpuri sunt: avangarda, centrul și ariergarda. Fiecare corp corespunde unei escadrile. Pentru a le recunoaște fiecare catarg are un pavilion cu culoarea sa. Pentru francezi în centru pavilionul este alb, albastru pentru ariergardă și alb și albastru pentru avangardă. Englezii au roșu pe centru, albastru pe
Bătălia de la Beachy Head () [Corola-website/Science/331855_a_333184]
-
terestră, flotele sunt împărțite în trei corpuri. Aceste corpuri sunt: avangarda, centrul și ariergarda. Fiecare corp corespunde unei escadrile. Pentru a le recunoaște fiecare catarg are un pavilion cu culoarea sa. Pentru francezi în centru pavilionul este alb, albastru pentru ariergardă și alb și albastru pentru avangardă. Englezii au roșu pe centru, albastru pe ariergardă și alb pentru avangardă. Fiecare escadron este împărțit în divizii de minimum trei nave. O armată navală ar trebui, în teorie, să grupeze 27 de vase
Bătălia de la Beachy Head () [Corola-website/Science/331855_a_333184]
-
Fiecare corp corespunde unei escadrile. Pentru a le recunoaște fiecare catarg are un pavilion cu culoarea sa. Pentru francezi în centru pavilionul este alb, albastru pentru ariergardă și alb și albastru pentru avangardă. Englezii au roșu pe centru, albastru pe ariergardă și alb pentru avangardă. Fiecare escadron este împărțit în divizii de minimum trei nave. O armată navală ar trebui, în teorie, să grupeze 27 de vase de linie sau mai multe. Francezii, sub comanda vice-amiralului Anne Hilarion de Tourville, își
Bătălia de la Beachy Head () [Corola-website/Science/331855_a_333184]
-
27 de vase de linie sau mai multe. Francezii, sub comanda vice-amiralului Anne Hilarion de Tourville, își aliniază 75 de nave de linie, 6 fregate și 5 nave incendiare, cu un total de 4600 de tunuri și 28000 de oameni. Ariergarda, sub comanda vice-amiralului d'Estrées este formată din 23 de nave; centrul sub comanda lui Trouville, 25 de nave, iar avangarda comandată de Châteaurenault, 22 de nave. Tourville se află la bordul lui "Soleil Royal" în mijlocul corpului de luptă. Această
Bătălia de la Beachy Head () [Corola-website/Science/331855_a_333184]
-
de nave, din care 22 olandeze. Sunt 4153 de tunuri și 19000 de oameni. Avangarda, este compusă din cele 22 de nave olandeze sub comanda lui Cornelis Evertsen. Centrul, sub comanda lui Torrington, este compus din 21 de nave, iar ariergarda comandată de Ralph Delaval, 13 nave. Torrington se află pe "Royal Sovereign", 100 de tunuri, în escadra centrală. Dacă se compară cele două armate, forțele par a fi destul de echilibrate. Astfel avangardele au fiecare 22 de nave și între 1312
Bătălia de la Beachy Head () [Corola-website/Science/331855_a_333184]
-
par a fi destul de echilibrate. Astfel avangardele au fiecare 22 de nave și între 1312 și 1374 de tunuri. Centrul, 25 de nave împotriva a 21 și 1568 de tunuri împotriva a 1510 tunuri. Diferența cea mai mare este în ariergardă: francezii 23 de nave și 1390 de tunuri, inamicii 13 nave și 912 de tunuri. Pentru a avea o idee de ceea ce reprezenta această armată în linie de luptă și admițând că fiecare navă ocupă un spațiu de-a lungul
Bătălia de la Beachy Head () [Corola-website/Science/331855_a_333184]
-
unei rezistențe puternice, precizând imperativ că: "Retragerea de pe pozițiunile actuale nu se va face decât prin ordine; ea se va executa în așa mod că, pe când o parte a trupelor vor fi îndreptate spre poziția de ocupat, restul, constituit în ariergardă va întârzia înaintarea inamicului, folosindu-se de pozițiunile intermediare ce oferă terenul și care vor fi și ele recunoscute de pe acum". Respectarea cu strictețe de către trupele române a acestui ordin de operații a făcut ca deși inamicul a obținut un
Bătălia din zona Bran-Câmpulung (1916) () [Corola-website/Science/335641_a_336970]
-
4 bulgară, care a înfruntat forțele sârbe la Vardar. După atacul bulgar lipsit de succes din Bătălia de la Bregalnica, Armata 4 s-a retras, ocupând poziții în jurul satului Kalimantsi. La 24 iunie 1913, colonelul Kiselov a fost numit comandant al ariergărzii Divizie 7 Infanterie care ocupa linia defensivă. Prin rezistența dârză a forțelor pe care le conducea a reușit să asigure retragerea în siguranță a Divizie 2 Infanterie pe o nouă linie de rezistență, fapt care a contribuit decisiv la obținerea
Pantelei Kiselov () [Corola-website/Science/333630_a_334959]
-
două distrugătoare ale Royal Navy. Totuși, bombardamentele germane în zonă au avut un succes limitat. În noaptea de 11-12 mai, belgienii erau în plin proces de retragere spre Linia Dyle. Retragerea era asigurată de o retea întreagă de unități de ariergardă și de distrugere care se întindea până la Tongeren. În dimineața zilei de 12 mai, regele Leopold al III-lea, generalul van Overstraeten, Édouard Daladier, generalul Alphonse Georges (comandantul Grupului I aliat - care cuprindea BEF și Armatele franceze 1, 2, 7
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]