770 matches
-
evita o confuzie taxonomică, vom desemna prin Kallipolis prima dintre constituțiile care intră în morfologia sa politică (chiar dacă Platon o vede din punct de vedere factual doar posibilă) sub cele două forme, regalitatea (filosoful rege sau regele filosof) și aristocrația (aristocrați filosofi sau filosofi aristocrați). Kallipolis-ul reprezintă proiecția acelui model ceresc pe pământ. Acesteia îi urmează timocrația (timarhia) (sau constituția cretană și spartană), apoi oligarhia, în al patrulea rând, vine democrația, iar, în sfârșit, tirania. Există aici, aparent, o dificultate: dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
vom desemna prin Kallipolis prima dintre constituțiile care intră în morfologia sa politică (chiar dacă Platon o vede din punct de vedere factual doar posibilă) sub cele două forme, regalitatea (filosoful rege sau regele filosof) și aristocrația (aristocrați filosofi sau filosofi aristocrați). Kallipolis-ul reprezintă proiecția acelui model ceresc pe pământ. Acesteia îi urmează timocrația (timarhia) (sau constituția cretană și spartană), apoi oligarhia, în al patrulea rând, vine democrația, iar, în sfârșit, tirania. Există aici, aparent, o dificultate: dacă este adevărat că aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
lor morale; atenienii sunt de o moralitate servilă și curajoși din lașitate. Socrate, spun, nu ignora relația, și nici intermediaritatea entității iubirii, e mai lax fără să fie și mai imprecis. Cât îl privește pe Platon, el era mult prea aristocrat pentru a fi excesiv socratic, deși Socrate nu era un admirator al celor care aveau puțin timp! În fine, Socrate și Platon sunt de acord (și poate că aici Platon este „mai de acord” cu el însuși decât cu Socrate
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
din Edesa au scăpat de furia împăratului”<footnote Casiodor, Istoria bisericească tripartită, cartea a VII-a, capitolul XXII, în col. cit., p. 301-302. footnote>. Nici creștinii de neam nobil nu s-au dat înapoi de la supliciile martiriului. Același istoric - eruditul aristocrat roman creștin Casiodor - ne relatează că Hormisdas era un mare nobil la perși, care avusese pe tatăl său prefect. Când regele a aflat că acesta este creștin, a cerut să-i fie adus și i-a poruncit să tăgăduiască pe
Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
cel metafizic, dar fac haz când văd pe scenă, între machinării și costume, că-și dau oamenii bună dimineața cântând, se gâlcevesc cântând, se ceartă și se omoară cântând.“90 Teatrele făceau, toate, afaceri foarte rele, publicul era puțin, clasa aristocrată nu se ducea decât la operă, niciodată o familie boierească nu s-ar fi compromis într-o lojă la teatrul românesc: și, dacă nu mergeau boierii, cum era să se compromită burghezii?... Ceilalți, mahalalele, nu ieșeau pe vremea aceea ca să
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
acela adusese, printre alții, pe un foarte reputat tenor, numit Patierno. Patierno mai fusese în București, așa că a debutat în mijlocul nesfârșitelor aplauze.91 89. Bolliac vorbea, negreșit, nu de cei 200 000 locuitori ai orașului, ci numai de clasa restrânsă aristocrată (n.a.). 90. Cezar Bolliac, Ristori, TRC., an. IX, nr. 939, 9/21 septembrie 1871, p. 3. 91. În anii la care se referă Bacalbașa, pe scena Teatrului cel Mare din București dă deau spectacole alternativ opera italiană și trupa românească
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
despre Popa Tache v. vol. III al ediției de față, ace eași relatare, mai rezumativă. Pagina 157 * O doamnă îmi atrage atenția că principesa Irina Suțu nu era născută dintr-o familie burgheză, ci dintr-o familie din cele mai aristocrate, familia Hagi-Moscu având o ascendență nobiliară fără contestație posibilă. Iau act cu mulțumire de observațiunea doamnei care mi-a scris (Id., ibid., nr. 11607, 6 februarie 1922, pp. 1-2). 8. În zilele de 13/25, 14/26 și 15/27
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
făcută nu în școală, ci în familie, sub îndrumarea unui bun educator, care să aibă înalte trăsături morale și o bună pregătire intelectuală. El era partizanul educației în familie, fiind nemulțumit de școala timpului, în care copiii proveniți din familiile aristocrate puteau fi influențați de copiii "vicioși și rău crescuți" din straturile "de jos" ale societății. 3.7. Educația conform naturii Pentru Seneca, a fi fericit însemna a trăi conform naturii. În diferite variante această idee este prezentă în pedagogia lui
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
bine ca omul să fie singur. Emil este bărbat; i-am promis o tovarășă; trebuie să i-o dăm. Această tovarășă este Sofia."153 În privința educației în familie, atitudinea negativă pe care o are Rousseau trebuie raportată numai la familia aristocrată, nu generalizat. Țăranii își educă singuri copiii, pentru că la țară atmosfera este mai puțin viciantă decît cea de la oraș. Apoi, odată ce Émile este educat conform preceptelor sale, cînd își va întemeia o familie, Rousseau nu mai vede necesară izolarea de
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
puteau dezvolta simțurile, inteligența, sentimentele și voința. Spre deosebire de "școlile noi" din Anglia, cele create de Lietz erau destinate unor categorii sociale mai puțin favorizate. Edmond Demolins deschide o "școală nouă" la Roches, lîngă Paris, dar pentru copii proveniți din familii aristocrate. Aici elevii beneficiau de libertate deplină, considerîndu-se astfel că se ajunge mai sigur la dezvoltarea personalității lor. În cadrul școlii toate funcțiile și sarcinile erau repartizate între elevi (masa, repausul, studiul, bibliotecile), totul se organiza și se îndeplinea de către elevi. Demolins
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
civilizației, mai autentică și mai valoroasă sub aspect moral, Își găsea o ipostază dintre cele mai convingătoare În portretul idealizat al sătencelor românce. Atitudinea de clasă, pe care Maria Todorova o sesiza În cazul portretului dedicat țărăncilor grecoaice de către tinerii aristocrați britanici, pare să-i fie străină poetului maghiar, cel puțin În acest context. În locul conflictului de clasă dintre țăranii rudimentari și nobilii cizelați, Mátyási propune opoziția Natură - Cultură, valorizată În conformitate cu preceptele lui Jean-Jacques Rousseau. Cu toate că și Mátyási vehiculează imaginea damelor
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
și devine consilier de taină al țarului, atrăgându-și ostilitatea unei părți a nobilimii ruse. În 1714 primește diploma și inelul de doctor al Academiei din Berlin. După moartea Casandrei (1713), se recăsătorește cu Anastasia Trubețkoi, descendentă a unei familii aristocrate. Din această căsătorie a mai avut o fiică, Smaragda, numită astfel în amintirea copilei pierdute. În corespondența cu țarul și cu alte oficialități există mărturii despre privațiunile materiale ale familiei Cantemir și despre marea suferință a principelui la moartea Smaragdei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
asemenea unei Biserici lăuntrice. Făceau parte și preoții. Numărul evreilor era foarte mic. au fost însă prezente personalitățile literare ale timpului. Pușkin, de exemplu, a fost inițiat la 21 de ani în loja Ovidiu din chișinău. Personajul său Evgheni Oneghin, aristocrat și blazat, pare să fi fost creat după modelul anumitor francmasoni. Tolstoi nu a fost francmason. Turgheniev și Bakunin au fost de asemenea francmasoni. În 1917, Tereșcenko ajunge ministru de Finanțe în noul guvern cu sprijin francmason. XVI.5. Francmasoneria
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
în calitate de redactor-șef), orientarea spre național- socialism. Pethő și colegii săi au părăsit imediat redacția, unde, peste câteva zile, a ajuns redactor-șef politicianul nyilașist Hubay Kálmán. Pethő și ai lui au încropit o nouă foaie, cu sprijinul unor politicieni aristocrați, al unor bancheri aparținând grupului Weiss-Mauthner- Kornfeld, precum și cu sprijinul ministerului francez de Afaceri Externe. În ziua de 25 august 1938, a apărut prima oară cotidianul Magyar Nemzet, care, pe toată durata războiului, a afișat acele principii liberal- conservatoare care
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
6; Florența Albu, „Legați-vă centurile de siguranță”, VR, 1989, 5; Mircea Iorgulescu, Dincolo de melodramă și senzațional, RL, 1989, 30; Ion Vlad, „Legați-vă centurile de siguranță”, TR, 1989, 35; Alex. Ștefănescu, Ultimul Geo Bogza, RL, 1996, 11; Ion Bălu, Aristocratul și proletarul, APF, 1996, 7-8. L. Cr.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290308_a_291637]
-
zelul lui de neofit, ajunge să-și transforme paginile în simple pastișe după scrierile lui J.-K. Huysmans, Joséphin Péladan, Léon Bloy ș.a. Mai cu seamă romanul Suflete obosite este o astfel de mixtură. Eroul, Alexe Villara Comnean, un tânăr aristocrat apăsat de ereditate, trăindu-și cu orgoliu izolarea, cufundat în rafinament și sexualitate, apare în primul rând ca un epigon al lui Des Esseintes din À rebours de Huysmans. SCRIERI: De vânzare, București, 1897; Suflete obosite, Craiova, 1898; ed. București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288476_a_289805]
-
de in a lenjeriei de pat îi pătrundea prin fiecare por. 3. O fabulă codoașă cu în-galinarea unui mândru cocoș O fi trecut printr-un miracol de acest gen cocoșul din Basse-Cour de Setkoline la care veneau spre sfat galinaceele aristocrate, trăind frustrări sau gânduri necurate, visând chiar că prin exerciții ar ajunge șoimi (nu cei ai Patriei, pentru ei urma să vină "Loviluția" și fiecare avea să zboare în felul său) și ar putea pleca spre zări îndepărtate? Puțină lume
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
170). Dar nu regretele inundă superbele sale pagini de însemnări, ci lungi liste de scriitori, cum sunt Jules Vernes, Alexandre Dumas, Karl May, Fenimore Cooper, Jack London. Cărțile acestora stăteau în teancuri alături de Magazinele istorice din colecția tatălui - o fire aristocrată care i-a predat fiului vocația demnității. Dar anii de școală erau meniți să meargă, în pas de defilare, tot înainte - „Pentru gloria Poporului, pentru înflorirea României socialiste, pentru cauza Partidului, Înainte!”. La liceu, multe, prea multe ore cu profesori
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ei sanctificați, binecuvântați, selectați, etc. Rațiunea celor decise se făcea în acord cu un sincretism caracteristic, cu un credo controlat de un Atotputernic, avînd numele de Dumnezeu în religia creștină. În acest fel, se dobândea binecuvântarea pentru ca cineva să fie aristocrat, și pe urmă pentru postura de feudal, de războinic, de simpli membri ai cetății (cetățeni) sau pentru aceea de rob sau de sclav. În societatea în care puterea de stat ajunge separată de cea monahală, ritualul scolastic al procesiunii divine
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
mult încât, pe la 490 d.Hr., vorbind despre archaia paideia, Aristofan își amintea diminețile când străzile se umpleau de copii care se duceau la școală, la profesorii lor (paivdeuthj = „profesori”) conduși de paidagogoi (paidagwgoj = sclav care-i însoțea pe copiii aristocratului la școală)14. Fiecare școală avea un maestru specializat: paidotribes (paidotríbhj), care slujea în palestra (palaístra = școală sportivă pentru copii); gymnasiarchos (gumnasíarcoj), care slujea în gymnasion (gumnasion = școală de antrenament pentru tineri și adulți)15. Pindar celebra în Odele sale
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
mai mulți prinți vandali 17. De fapt, era vorba de o restabilire a străvechii pax romana 18. Toate acestea antrenau și respectul față de școli, cercurile de cărturari și educatori. Instruirea elementară pare să se fi desfășurat mai ales în familiile aristocrate. Vechiul magister ludi, atât de important în Antichitate, pare să-și fi pierdut importanța publică, devenind simplu proeceptor particular angajat de familie 19. Tânărul aristocrat își continua însă studiile, după 7 ani, cum am văzut în școala gramaticului și școala
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de cărturari și educatori. Instruirea elementară pare să se fi desfășurat mai ales în familiile aristocrate. Vechiul magister ludi, atât de important în Antichitate, pare să-și fi pierdut importanța publică, devenind simplu proeceptor particular angajat de familie 19. Tânărul aristocrat își continua însă studiile, după 7 ani, cum am văzut în școala gramaticului și școala retorului - care erau publice, aparținând statului. Ele existau peste tot, iar câteva erau celebre. În Italia de Nord a existat Școala din Milano 20, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
p. 23) se întreabă: „Nici un text, nici o inscripție nu mi-l aduc în față pe învățător, ludi magister, personaj pe care Antichitatea l-a cunoscut foarte bine. Trebuie oare să credem că instruirea elementară nu se făcea decât în familii aristocrate?”. Dar pot fi evocate unele exemple din epocă. În Corpus Inscriptionum Latinarum poate fi citită o mențiune înduioșătoare despre o fetiță din Verona care a murit, în vârstă de 8 ani, în 523: Placidia illustris puella instructa litteris („Placidia, o
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
da Vinci, Raffaelo Sanzio, Michelangelo Buonarroti și în cele ale venețienilor Giorgione, Tiziano, Veronese. Renașterea este dedublarea pe care arta creștină o face față de arta profană, care se finalizează în formele baroc și rococo. Acestea reflectă pe deplin o mentalitate aristocrată cu preocupări specifice și cu interes spre lux, spre fast și emfază, elemente regăsite în dezinvoltura barocă. Faptul că la Michelangelo se găsesc premise clare ale barocului este aici relevant. Epoca Renașterii este necesară pentru că dezinvoltura barocă nu se ConCluzie
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
doar în 1860 ocupând un post mai important, ca membru al Comisiei Documentale. Se căsătorește, în 1858, cu Sașa Prejbeanu, fiica naturală a generalului P. D. Kiseleff, înrudită după mamă cu familia princiară rusă Bagration. Duce aceeași existență de boem aristocrat, scandalizând cu deosebire pe rigidul său tată. După ce i se publicaseră câteva scrieri (fragmentul Fecioara din Orléans în „Calendarul popular pe anul 1852”, poeziile Odă României, Întoarcerea în țară pe Dunăre și studiul Despre satira latină în 1855, în „România
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]