1,005 matches
-
anume locotenent Slütter, al cărui nume evocă, prin sonoritate și cavalerism, pe ofițerul ce cutreiera mările din Sud, alături de Călugăr, în balada pacifică a lui Corto Maltese. Un alt Slütter și aceeași moarte absurdă, sub semnul devoțiunii care face din aristocrații germani victimele ideale ale războiului ce se întinde din Oceania până în Africa de Est, hrănit din moarte și sânge. Răzbunarea asasinării lui Slütter este, pentru Corto, rațiunea din spatele unei alte misiuni enigmatice. Și de această dată, departe de Cush și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
prețioasă care zace ascunsă sub ascunzișul tombal al Veneției. Trepidant și fastuos, textul lui Pratt nu este altceva decât o succesiune de măști care își relevă identitatea ascunsă - smaraldul atrage pe toți cei care locuiesc în orașul lagunelor, iar demența aristocraților ce lâncezesc în palatele lor este ecoul îndepărtat al istoriei comorii ce urcă până la varegi și bizantini. Fabula venețiană poate fi citită în dubla cheie pe care o propun variațiunile postmoderne ale lui Eco : ca un joc al aventurii, dar
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
haina luxoasă a prefăcătoriei rafinate. Ca și în alte texte, Pratt este maestrul care știe să reunească ingredientele suspansului și melodramei. Complicele feminin al lui Troilo, falsa soră salvată din captivitate, moare spectaculos în incendiul pe care îl pregătește infernalul aristocrat. Înfruntarea finală seamănă cu o scenă de încheiere din tetralogia western a lui Sergio Leone. Fanfulla îl confruntă pe trădător, iar echilibrul moral al acestei lumi amorale este restabilit, fie și trecător. Cât despre Fanfulla și camarazii săi de arme
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Haddock, fericirea însemna, în oricare dintre aceste după-amiezi calme și nesfârșite, ocazia de a contempla paharul în care vechiul său whisky se odihnea ca pe fundul unui acvariu miniatural. Nu există plăcere mai mare, reflecta adeseori Haddock atunci când rangul de aristocrat îi oferea privilegiul meditației, decât această tihnă care se întinde luni și ani de-a rândul, fără ca nici un nor să întunece cerul de la Moulinsart. Din când în când, vizitând camerele din castel, Haddock resimțea, ca o umbră depărtată a unei
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
lacuri. Cu degetele pe hartă, el invoca umbrele exploratorilor ce pătrunseră până departe, în căutarea Nilului și a izvoarelor sale. Fotografiile îl făceau să descopere miracolul unei lumi care își desfășura misterele - înțelepți ai Arabiei și războinici longilini, apropiați de aristocrații viteji massai, populau această țară către care se îndrepta Tintin. Și chiar dacă Milou ațipea, sforâind discret, iar Haddock dormea de-a dreptul, învins de înfruntarea cu barul pachebotulului, Tintin nu înceta să meargă mai departe, imaginând deja conturul teritoriilor pe
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
povestit adesea conferința de presă dată de Visconti și Burt Lancaster cînd filmul a fost proiectat la festivalul de la Veneția. La Întrebarea unui ziarist: „Cum ați reușit dumneavoastră, domnule Lancaster, actor american familiarizat cu westernurile, să-l interpretați pe un aristocrat italian?“, Burt Lancaster răspunsese: „Am urmat Întocmai indicațiile regizorului meu“. Tata urma Întocmai indicațiile credinței sale creștine. Valorile În care crezuse toată viața puteau să se prăbușească sub ochii lui În viața copiilor săi, el rămînea dîrz pe poziție. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
eu... Am avut pe Jilava păduchi, de la nouăzeci de inși, toți jegoși. Cum am scăpat? Le-am luat toate, le-am fiert într-o oală la reșou. Unii stau cu păduchii, îi suportă, stă cu ei, pe ei, exact ca aristocrații ăia prin Anglia, frumoși șic, de n-aveai treabă, și în peruci se scărpinau cu ace din alea... dar nu păduchi de cap, aici e de corp, de te sperii. Gândaci nu avem, că vine cu dezinsecția, dar, depinde, fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
pe dos) și „carcasa” prozodică a unei umanități alienate, reificate. Această „carcasă” clasicizantă îl determină însă pe criticul Mircea Martin să aprecieze că insurgența lui Fundoianu se oprește la nivelul prozodiei, operînd exclusiv la nivelul conținuturilor (și al formei conținuturilor). „Aristocrat al revoltei”, Fondane a rămas un adept al „organicismului” și al disciplinei formale, al unui „nou clasicism”, susținut în numeroase articole și eseuri, un adversar al anarhiei formale, chiar dacă apropiat al cercurilor avangardiste (în Introducere în opera lui B. Fundoianu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
serii a Cuvîntului liber, editată de prietenul și comilitonul de stînga Eugen Filotti. Tot prin Ion Vinea vor fuziona cu Contimporanul două reviste-satelit: Clopotul, cu orientare preponderent socială, director: Henri Gad, și Punct, cu orientare integral artistică; director: Scarlat Callimachi, aristocrat bolșevizant cu veleități literare, cunoscut și sub numele de „prințul roșu”, pe atunci - încă - membru al Partidului Țărănesc Democrat condus de dr. Nicolae Lupu. Ultima fuziune va fi însă o victorie à la Pyrrhus, căci redactorul-șef Stephan Roll - alias
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mijloc. Pentru Arthus, frumoasa furnizoare de pîine care-l subjugase nu umbla decît după averea lui, după titlul lui, iar sarcina ei nu putea fi decît o capcană sordidă. Yvonne, la rîndul ei, se detesta că fusese nebună după acel aristocrat pe care-l credea incapabil s-o considere altceva decît o prostituată. Fără să și-o mărturisească vreodată, se iubiseră, totuși, la fel de pasionat, la fel de violent pe cît se sfîșiaseră, iar pe această dragoste de neconceput clădiseră o ură pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
zece mii de dolari) i‑am spus: - Cât timp crezi că mai Îndur poveștile astea agasante despre ceainicul ăla agasant și despre agasantele tale articole de lux? Uite ce‑i, Abe, dacă nevoile tale Îți depășesc mijloacele materiale, dacă ești un aristocrat care se zbate victimizat de nevoia lui pentru frumos, de ce nu‑ți sporești mijloacele de existență? La aceste cuvinte, Îmi amintesc, Ravelstein și‑a astupat urechile cu mâinile. Mâinile Îi erau frumos modelate, urechile grosolane. - Și ce să fac? Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Ravelstein, care nu‑și redobândise Încă uzul picioarelor, conversa la telefon cu prietenii din Paris, explicându‑le de ce nu avea să revină curând acolo. Trebuia să renunțe și la apartament. Va trebui să‑l abordeze cu tact pe proprietarul lui aristocrat, pentru a‑l determina să‑i restituie le dépôt de garantie. Zece mii de dolari. Poate că o să‑i scuipe banii, poate că nu. Spunea că Îi Înțelege sentimentele. Era cel mai frumos, cel mai rafinat apartament În care locuise vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
reconfortantă. Îmi aducea aminte de casă. Ambalaje de hamburgeri alunecau în hopuri pe trotuar, prinse în vârtejul curenților de aer și al jeturilor fierbinți de gaze de eșapament venite de la autobuzele care treceau. Hugo se plimba prin mulțime ca un aristocrat blazat. Ei bine, trebuie să te iubim și să te lăsăm, spuse el. Înapoi în măruntaiele metroului, Linia de nord până în Belsize Park, ah, cât de palpitant! Vii și tu, Sally? — Nu, mă duc acasă. Trebuie să mă duc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
stătea în fața unui vast conac, vopsit crem. Pe acest fond, membrii familiei, îmbrăcați în alb și cu plete de un blond strălucitor, abia dacă se mai vedeau. — Viața la țară! declara entuziasmat tatăl, lordul Fairbourne, care era cel mai arătos aristocrat din câți văzuse Amanda de când se știa. Soția lui, a observat acră Amanda, era probabil pe locul doi la capitolul frumusețe. — După părerea mea, copiii nu trebuie crescuți decât la țară, îi dădea înainte lordul Fairbourne. Aer curat, mult spațiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Savonarola și ascensiunea lui Piero Soderini s-a desfășurat o amplă luptă între grupurile de putere. În septembrie 1501, Marele Consiliu 4 a permis puternicei magistraturi războinice "Cei Zece ai Libertății și ai Păcii" în care mulți dintre optimați sau aristocrați erau obișnuiți să stea în virtutea experienței lor în problemele statale, să decadă, lăsând problemele militare să fie conduse de către Priori della Signoria. În anul următor, funcțiile de Podestà și Căpitan al Poporului au fost abolite, iar jurisdicția penală a fost
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
în general de origine străină. Decât, neamul românesc a avut nefericirea să fie condus de cel mai superfluu și mai puțin mesianic dintre popoare, vreau să zic de greci. Neavând ce face la ei acasă, s-au făcut negustori și aristocrați în România, spre nefericirea acestui popor. Otto Weininger, în nemaipomenita lui ură împotriva rasei sale, găsea că evreii sânt un popor fără ținută morală, deoarece n-au avut aristocrație. Obiecția lui Weininger este nulă când te gândești că ei au
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
la clanurile unui popor precum și la vastele mase de populații superioare, la reprezentanții tendințelor și mișcărilor naționale, deci la întregul popor într-atît întrucît este o comunitate culturală. Pentru el, masa este contrariul aproape exclusiv al individului"113. Masele alcătuite din aristocrați sau filosofi, din cititori ai presei de tip Le Monde și Nouvel Observateur, deci din indivizi nonconformiști și cît se poate de conștienți de individualitatea lor, reacționează exact ca și celelalte. Autorul Educației sentimentale gîndește la fel de vreme ce, la distanță
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
În imaginația sa, ținută secretă, vedea pe Dumnezeu și pe sfinți ca pe niște călugări de o igienă dubioasă. Ideea morții nu-l afecta decât social. Așa de popular în aparență, Hangerliu semnala îndată modificarea socială produsă prin decesul unui aristocrat. Știa precis dacă o familie mai are sau nu urmași în linie directă masculină sau feminină, ce ramură vine la rând în locul uneia stinse, ce domenii intră în patrimoniul unei familii. Afară de asta, cunoștea pe degete protocolul și putea da
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Văcărești, Bălșești, nu un venetic ca tine! Crucea mamii tale! . Cu o ultimă încercare, Hangerlioaica luă mașina și merse la o moșie din apropierea Capitalei pe care o poseda și care era alăturată cu alta aparținând unei rude măritate cu un aristocrat francez locuind în Franța și exploatîndu-și domeniul printr-un administrator. Trăgea nădejdea să ridice pe țărani, cu coase, cu ciomege, și să-i aducă la locul execuției. Își închipuia că față de un asemenea obstacol plutonul ar fi ezitat să tragă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Hangerliu. Prințesa știa aceasta, dar era mai ales necăjită de scandalul ce se făcea cu Cioarec și chiar cu Ioanide în detrimentul memoriei prințului. După socoteala ei, numai Hangerliu fusese victimă, ceilalți erau niște simpli accidentați. Mentalitatea ei era aceea a aristocraților care întrebau un individ dacă e "născut", "né", înțelegînd a fi de extracție nobilă. Restul oamenilor nu e născut, ci fătat. Și încă și aici era o rezervă de făcut: câinii și caii lui Hangerliu aveau un pedigree. Hangerlioaica nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
timorați ca Suflețel, erudiți deliranți ca Hagienuș, văd cu toții în cultură o activitate sterilă, de înmagazinare de cunoștințe, un act gratuit, un lux, care procură câtorva privilegiați satisfacții de fapt minore. În omul de cultură ei văd un soi de aristocrat care, fără să aibă nici un aport social, trebuie să se bucure de toate privilegiile unei vieți îmbelșugate. Tuturor acestor paraziți în goană după sinecuri grase și exemplare tipărite în ediții rare, tuturor acestor inși pe care orice efort îi înspăimîntă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în opera Remember, în care el sugerează conflictul dintre iluzie și realitate. Tema ambiguității realitate - mască, atmosfera și tipologia fac din această narațiune un reper important. Este un fantastic în care se amestecă realitatea cu bizarul și onirismul. Un tânăr aristocrat englez, dependent de viață excentrică, dar și de cadrele vechi din muzee, care-i multiplică imaginea devine victima propriei sale taine. Moartea sa se petrece în condiții misterioase, imposibil de raportat la trecutul lui, iar narațiunea ajunge într-un plan
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
s-a ascuns, pentru că a considerat că este mai bine pentru Biserica din Cartagina să supraviețuiască și să o conducă. Opt ani mai târziu, a pierit ca urmare a persecuției lui Valerian, întâmpinându-și sfârșitul cu curajul și demnitatea unui aristocrat roman. Prin moarte, Sfântul Ciprian a devenit eroul Bisericii africane, marele ei martir și învățător; dar este posibil ca supraviețuirea sa din anul 250 să fi reprezentat o decizie mai dificilă decât moartea sa în 258. Există circumstanțe în care
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
împacă cu el, pentru că - turbulent al marii gălăgii - el aduce cu sine zvonul și sfidarea altei lumi. Erou al lumii repaosului (sub regnul căreia agenții destinului ar fi declarați bolnavi), leneșul este bolnav numai prin relativitatea sistemului de referință. Acest aristocrat al lumii parmenidiene se lasă ucis în numele unei teoreze care denunță relativitatea hărniciei și o primejduiește în chiar esența ei. Leneșul care acceptă să meargă la spânzurătoare rămâne astfel în chip sublim fidel esenței sale și moare demn, scăldat în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mână cu reformele în senz liberal, că acestea au ajutat înmulțirea furnicarilor. Deja "regulamentul organic", care a pus ciocoimea alături cu boierii vechi, dîndu-i o egalitate de drepturi pe care n-o merita, au făcut ca fiecare din acești noi aristocrați cari fugeau de muncă și aspirau la slujbușoare să aibă câte un asociat jidan sub forma de orîndariu pe peticuțele lor de moșii; tot acel regulament au desființat de jure breslele, aceste clase puternice și bine constituite de meseriași. În
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]