1,017 matches
-
sarea și piperul" ce dădeau gust tematicii aride cu care se lucra. Unii comentatori au remarcat că un astfel de ritual oferea condițiile de posibilitate pentru o anume stare de solidaritate, solidaritatea celor ce seamănă, sau, după un celebru principiu aristotelic, solidaritatea bazată pe axioma "asemănătorului care caută asemănătorul". In-diferent de opțiunea politică, prelectorii aveau, desigur, sentimentul aflării de aceeași parte a baricadei, în lupta declarată pentru civilizare și proliferare a adevărului. În amplul său studiu asupra Juni-mii, Zigu Ornea
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
intelect, prin idei și reprezentri. Interesant și curios rmâne faptul c, deși Ralea încearc s relativizeze diferența dintre instinct și inteligenț și recunoaște animalelor superioare anume acte care pot fi socotite în definitiv inteligente, deși, prin urmare, el contest definiția aristotelic a omului ca ființ rațional, în realitate teoria lui despre amânarea și inhibiția reacțiilor vitale se dovedește tot o teorie a inteligenței și, prin urmare, a raționalitții umane. În mai multe locuri, el revine asupra funcției acesteia de a interveni
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
psihologie genetic, evoluționist, pe care Ralea le-a abordat mai pe larg în cursul de antropologie filosofic îi ofer câmp liber de interpretare și comparare a mai multor definiții. Cele mai multe considerau omul ca o prelungire a animalitții, dar aceast perspectiv aristotelic s-a dovedit a fi mrginit. O serie de alte definiții, pe care Sombart le numește hoministe, pleac de la ideea c omul este ceva deosebit, care nu poate fi explicat prin perfecțiunile de grad faț de o anumit structur a
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
pleac de la ideea c omul este ceva deosebit, care nu poate fi explicat prin perfecțiunile de grad faț de o anumit structur a vieții animale. Cu alte cuvinte, faț de ceea ce semnalam în introducerea lucrrii, trebuie subliniat c, deși definiția aristotelic nu poate fi contestat atât de categoric pe cât o fac Klages și Sombart, nu-i mai puțin adevrat c perspectiva calitativ, deosebitoare de animalitate, confer antropologiei posibilitatea redefinirii omului. Plecând de la ideea eliberrii de animalism, cu toate consecințele care deriv
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
în filozofia contemporană într-un mod care leagă teoriile intenționalității ale celor mai importanți elevi ai lui: Twardowski, Meinong și, îndeosebi, Husserl, de problematica scolastică a termenului "intenție", ca și de modul în care poate fi interpretată prin intermediul ei teoria aristotelică a cunoașterii sensibile. Pe de altă parte, problema sensurilor multiple ale termenului a fi abordată în disertație a avut o importanță hotărâtoare în constituirea interogației heideggeriene asupra ființei, fapt menționat în mod repetat de Heidegger în scrierile lui autobiografice. În ceea ce privește
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
menționat în mod repetat de Heidegger în scrierile lui autobiografice. În ceea ce privește receptarea acestor scrieri, trebuie spus că în timp ce intenționalitatea și, în genere, psihologia brentaniană au fost cercetate constant de către fenomenologi și, în ultimii 50 de ani, de către filozofii analitici, problematica aristotelică a multiplelor sensuri ale ființei tratată de Brentano în prima lui scriere a fost analizată exclusiv de către cercetătorii interesați de geneza gândirii heideggeriene. Franco Volpi (4. 10. 1952-14. 04. 2009) a fost principalul promotor în ultimele patru decenii al acestei
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
o serie de studii și cărți scrise în italiană, germană și franceză începând din 1976, el a pus în lumină faptul că pentru a înțelege în mod adecvat viziunea heideggeriană asupra ființei ea nu trebuie interpretată direct din perspectiva filozofiei aristotelice, ci trebuie luată în considerare problematica disertației brentaniene, ca și modul în care a fost ea receptată de Heidegger. Alături de problema metafizică a polisemiei ființei, un alt aspect al filozofiei aristotelice căruia Franco Volpi i-a acordat o atenție deosebită
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
ființei ea nu trebuie interpretată direct din perspectiva filozofiei aristotelice, ci trebuie luată în considerare problematica disertației brentaniene, ca și modul în care a fost ea receptată de Heidegger. Alături de problema metafizică a polisemiei ființei, un alt aspect al filozofiei aristotelice căruia Franco Volpi i-a acordat o atenție deosebită a fost filozofia practică, disciplină tratată de autor de sine stătător într-o lucrare omonimă publicată în 1980. În acest context merită amintită îndeosebi reflecția practică aristotelică întrucât Franco Volpi și-
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
alt aspect al filozofiei aristotelice căruia Franco Volpi i-a acordat o atenție deosebită a fost filozofia practică, disciplină tratată de autor de sine stătător într-o lucrare omonimă publicată în 1980. În acest context merită amintită îndeosebi reflecția practică aristotelică întrucât Franco Volpi și-a formulat una dintre ele mai remarcabile teze în interpretarea gândirii heideggeriene tocmai cu referire la ea. Mai exact, este vorba de teza conform căreia analitica existențială heideggeriană constituie o continuare și o radicalizare a filozofiei
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Franco Volpi și-a formulat una dintre ele mai remarcabile teze în interpretarea gândirii heideggeriene tocmai cu referire la ea. Mai exact, este vorba de teza conform căreia analitica existențială heideggeriană constituie o continuare și o radicalizare a filozofiei practice aristotelice așa cum a fost ea expusă în Etica nicomahică. Originalitatea acestei interpretări, ca și cercetarea intensă a raporturilor Aristotel Heidegger i-a determinat pe unii dintre interpreți să considere că atenția deosebită acordată lui Heidegger se explică prin faptul că, pentru
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Heidegger sunt cu totul relevante din acest punct de vedere întrucât se înscriu în tradiția unei universități care s-a remarcat de-a lungul timpului ca fiind unul dintre cele mai importante centre europene de receptare și continuare a gândirii aristotelice amintesc aici numai aristotelismul din Padova secolelor XV-XVI, la care Franco Volpi face discret aluzie în studiile lui. În al doilea rând, Franco Volpi a crezut cu fermitate în romanitatea filozofiei, în ideea că filozofia romanică nu constituie o degradare
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
mai ales spațiile filozofiilor romanice, franceză, de pildă, sau italiană. În cazul lui Franco Volpi însă, separarea romanic-german, subiacentă viziunii lui despre romanitatea filozofiei și polemicii cu pangermanismul heideggerian, își estompează contururile întrucât studiile consacrate reconstituirii gândirii heideggeriene din perspectivă aristotelică sunt scrise atât în italiană, cât și în germană și franceză. Faptul că Franco Volpi este considerat astăzi ca unul dintre cei mai autorizați cunoscători ai filozofiei germane contemporane, ca și statutul lui de editor unic al unui impozant lexicon
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
care, intrând în miezul argumentărilor sale, au urmărit să slăbească din interior edificiul neoparmenidian. A fost mai ales cazul criticilor adresate lui Severino de către maestrul său, Gustavo Bontadini, de Cornelio Fabro și Enrico Berti acesta din urmă dintr-o perspectivă aristotelică, impunând așadar motivele acelei concepții plurivoce asupra ființei care constituie antiteza cea mai puternică și periculoasă pentru concepția univocă de la care Severino se revendică. Acesta a dedicat o mare atenție și obiecțiilor lui Lucio Colletti, mai ales în raport cu problema contradicției
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
încercăm să reformulăm această idee: pentru a avea o povestire este necesară o transformare a predicatelor (C) pe parcursul unui proces. Noțiunea de proces permite precizarea componentei temporale (A), lăsând la o parte ideea de simplă succesiune temporală de evenimente. Concepția aristotelică de acțiune unică ce formează un întreg nu este altceva decât procesul transformațional următor, dominat de tensiunea despre care vorbeam mai sus: Situație inițială Transformare Situație finală (săvârșită sau suportată) ÎNAINTE PROCES DUPĂ "început" "mijloc" "sfârșit" Este ceea ce încearcă să
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
îi reunește din nou pe cei trei actanți prin sentimentul de fericire trăit (logodna lui Orso și a Lydiei) și onoarea (răzbunarea Colombei). Astfel putem înțelege mai bine noțiunea de "scandare a evenimentelor" despre care vorbește U. Eco și concepția aristotelică a "unității de acțiune". Operația de punere în intrigă se bazează pe acest dispozitiv elementar care determină, bineînțeles, multiple posibilități de combinare a secvențelor de texte, în funcție de cele trei moduri de bază pe care, de altfel, le detaliază în alt
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
ei esențială este maxima de morală pe care vrea să o impună. Aceasta reprezintă adevăratul ei fundament. (1776: 581). Regăsim aceeași idee la Lessing, care, în Reflecții asupra fabulei reunește componentele (E) și (F) într-o definiție foarte aproape de cea aristotelică despre acțiunea ca succesiune de schimbări care, luate în ansamblu, "formează un tot". Pentru Lessing, unitatea de ansamblu provine din acordul tuturor părților ce au în vedere un final unic: " Finalul fabulei, motivul pentru care, de fapt, aceasta este creată
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
aer ATUNCI nici în Banga nu găsim bule de aer În (9) nu există concluzia silogismului: Deci toate virtuțile sunt în miere". În (10) se subînțelege o premisă: "Nu există decât fructe în Banga". În ambele cazuri, putem regăsi definiția aristotelică a entimemei. Aristotel, în Cartea I din Retorica, precizează că exemplul ca inducție și entimema ca silogism sunt "compuși din puțini termeni și de cele mai multe ori mai puțini decât într-un silogism propriu-zis. Într-adevăr, dacă unul din acești termeni
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
urmă, senzația este mereu prezentă, pe când imaginea nu. Dacă ele ar fi identice în act, ar fi necesar ca toate animalele să aibă imaginație (...). Senzațiile sunt întotdeauna adevărate, pe când imaginile sunt adesea false"84. Într-un studiu legat de perspectiva aristotelică asupra memoriei și reamintirii, David Bloch 85 susține că Aristotel leagă problema imaginii de memorie, considerând-o un tablou sau un desen al unui obiect absent. În acest sens, apare noțiunea de memorie-imagine, care poate fi concepută fie drept imagine
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
imaginii de memorie, considerând-o un tablou sau un desen al unui obiect absent. În acest sens, apare noțiunea de memorie-imagine, care poate fi concepută fie drept imagine, fie imagine a unui obiect, sau o copie a unui original. Memoria aristotelică, susține Bloch, se bazează pe ceea ce s-ar putea numi senzație inactuală prin care obiectele amintite, dar absente, devin prezente, astfel încât "imaginea-memorie trebuie să ne arate asemănările cu un eveniment trecut"86. În acest sens, memoria se referă la un
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
parte a instinctelor dobândesc sens și se obiectivează într-un spațiu cultural. În absența acestuia, individul nu poate accesa zonele profunde ale inconștientului, unde este ascuns arhetipul. Pentru a verifica în ce măsură arhetipul poate fi considerat imagine, am apelat la logica aristotelică, mai ales la Categoriile filosofului antic. Astfel, în cazul în care arhetipul ar fi imagine, atunci acesta ar trebui să conțină atribute și să exprime o categorie, desemnând un predicat logic și enunțând ceva despre un subiect logic. Când un
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
într-un subiect, de cele mai multe ori, nici numele, nici noțiunea lor nu sunt enunțate despre subiect. Totuși, uneori noțiunea este imposibil să fie enunțată, dar nimic nu împiedică numele să fie enunțat despre subiect"220. De fapt, apelând la logica aristotelică, se poate delimita clar conceptul de concret, universalul de particular, considerând că, dacă însușirile concrete pot fi enunțate prin termeni, cele abstracte nu pot fi desemnate nici prin nume, nici prin noțiune. Astfel, arhetipul, spre deosebire de mituri și simboluri, este esență
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
nu este enunțată despre un subiect, nici nu este într-un subiect"222. Astfel, caracteristica fundamentală a substanței este că ea nu este niciodată într-un subiect, deși este legat de acesta, substanța este natură pură, esență 223. Practic, logica aristotelică nu discută substanțele în termeni de a fi ceva în subiect, ci de a fi ceva despre subiect, motiv pentru care arhetipul este ideea despre un subiect și niciodată un subiect. În aceeași ordine de idei, distincția gnoseologiei aristotelice între
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
logica aristotelică nu discută substanțele în termeni de a fi ceva în subiect, ci de a fi ceva despre subiect, motiv pentru care arhetipul este ideea despre un subiect și niciodată un subiect. În aceeași ordine de idei, distincția gnoseologiei aristotelice între anterior în ordinea naturii și anterior față de noi se dovedește a fi utilă în a separa cunoașterea obiectelor: "Înțeleg prin anterioare și mai bine cunoscute față de noi obiectele cele mai apropiate de sensibilitate, iar prin obiectele absolut anterioare și
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
menționat faptul că nu de fiecare dată avalanșa informațională determină selecția, ci abilitatea limitată și lipsa disponibilității în a căuta o informație relevantă, complexă și completă despre obiectul sau obiectele selecției, întrucât așa cum susține Lippmann, "omul nu este un zeu aristotelic care cuprinde întreaga existență dintr-o privire. El este creația unei evoluții, abia dacă poate cuprinde o porțiune suficientă din realitate pentru a reuși să supraviețuiască și să smulgă ceea ce la scara timpului sunt doar câteva momente de înțelegere și
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
care oratorul le găsește gata făcute, el neavînd decît să le folosească ca atare) și dovezi "artificiale". Acestea din urmă sînt create de oratorul însuși; lui îi revine sarcina să le "găsească". Ele se bazează pe raționamente, sau în limbajul aristotelic pe silogisme (concluzii). Silogismul retoric se numește entymema, în limba latină argumentum (Quintilian, V, 10, 1). Pentru aflarea unor asemenea dovezi, retorica oferă niște categorii generale sau loci ("locuri"). Acestea se împart la rîndul lor în locuri referitoare la persoane
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]