1,856 matches
-
de duh: „Apa, focu’ și Bucur Șchiopu”. În ultimii ani, tradiția a fost reînviată pe fondul unor herghelii și depozite de armăsari de rasă, existente și în trecut. Astfel, în prezent, în România ființează 11 herghelii și 4 depozite de armăsari de rasă. Totodată, câțiva crescători particulari din țară încearcă să refacă potențialul de cai pentru diferite utilități, între care pentru crescătorii și echitație. D’ale lu’ nea Traian Nea Traian își mai amintește cu nostalgie de prima nuntă la care
Agenda2005-34-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284108_a_285437]
-
cine știe cum, de ajunsese el tocmai pe câmpia mongolă, departe de sălașul său. Poate că fuses trimis de iubita lui să-l aducă la munte. Aceste gânduri îi fulgerau prin minte tânărului îndrăgostit când a luat urma fiarei. Tolui călărea un armăsar pursânge arab, era singur și urmând lupul era convins, că-l va conduce acolo unde dorea să ajungă, adică dincolo de granița dintre ținuturile marelui han mongol și împărăția regelui creștin al kara-kitaienilor și naimanilor. Albul imaculat al zăpezii care puțin
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
-i îi răpise inima și față de care simțea o mare iubire. - Te iubesc! Da! Te iubesc din tot sufletul! Acum ascunde-te degrabă, înainte să te zărească gărzile, viața mea! Tolui îi surâse fericit. Făcându-i o adâncă plecăciune, încălecase armăsarul său negru și chemându-și șoimul cu un șuierat strident, se îndepărtase dispărând după cotitura stâncilor strigându-i din goana calului: - Pe curând regina vieții mele! Ne vom reîntâlni negreșit și vei deveni soția mea! Tânăra Shokuktany îl privea pierdută
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
mai ciudate forme. Fascinați de acea transformare se rupseră de realitate și se lăsară purtați de jocul văzduhului. Deodată Pătru sări în picioare ca ars. - S-a întâmplat ceva, dragule? - Comoara! Am uitat-o priponită pe șa. Ce noroc că armăsarul n-a ieșit din curte! Valdescu coboî din fânar. - Hei, ce faci? Mă lași aici? - întrebă femeia nedumerită. E mai importantă comoara ca mine? - Nu iubito! - adăugă prinzând-o în brațe. Dezlegă lădița de pe șaua calului. Acesta necheză bucuros, că
XII. PARADIS ÎN INFERN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384620_a_385949]
-
strămoșesc: neînfrânarea poftei trupești și dispariția neamului omenesc prin moarte. Pot , oare, cuplurile de același gen, bărbat cu bărbat sau femeie cu femeie, să asigure continuitatea vieți umane pe acest pământ? Poate avea urmași legătura intimă dintre doi cocoși, doi armăsari, doi urși și așa mai departe? Pot da naștere la progenituri două găini, două vaci, două pisici sau două maimuțe? În niciun caz! Pentru că asemenea cupluri, cu toată dragostea pe care o pot declama că ar exista cumva, nu au
MAREA TAINĂ SFÂNTĂ A ÎNSOȚIRII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382246_a_383575]
-
lumina slab întinderile. Tinerii se strecurară cu grijă printre morminte până la locul unde trebuiau să împlinească legea blestemului. Bărbatul săpă o gropiță între cele două cruci ale străbunicii și străbunicului, așeză cutiuța, așternu pământ deasupra și se întoarseră înfrigurați la armăsar. Ușurați de spaima pe care o trăseseră printre morminte, se îmbrățișară cu căldură, se sărutară cu patimă și pasiune, martor fiindu-le doar craiul nou! De-acum încolo niciun obstacol nu mai sta în calea fericirii lor. Mai rămânea doar
XV. SUB SEMNUL BLESTEMULUI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382324_a_383653]
-
scurmă corbii după o vulpe albă ce mă latră. Înveșmântați stau șchiopii și cu orbii în mantia luminii egolatră. Sunt dezbrăcată de-orice nălucire ce-mi strepezește-n glumă, trei molari. Din firul ierbii scot o abolire a unor diastolici armăsari. Mă chinuie o foame de neverde și-o sete de imberbi și solidari, Păianjeni ațâțați de bezna verde a iazului mustind în premolari. Un peisaj cu urme de marasme, Îmi umple irișii ca pe un gol. Și-aș vrea la
DESFRUNZIRE de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383848_a_385177]
-
zor să-l încalece căci el știe drumul de întoarcere. Treptat crepusculul învălui întinderile. Trecuse destulă vreme de când se învârtise ca un nebun în jurul copacilor pierzând orice orientare în timp și spațiu. Încălecă în grabă și se lăsă purtat de armăsar la voia întâmplării. Acesta ieși în grabă din pădure cu noaptea pe urmele sale. Tânărul nu avea nici un fel de orientare, iar când pătrunse pe ulița satului nu recunoscu absolut nimic. Calul mergea la pas cu povara încremenită deasupra sa
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
îl întrebă Costache. - De ce ești în casa mea? S-a întâmplat ceva? - Eram disperați că nu mai apăreai odată! Lăsași frumusețe de nevastă și plecași hai hui, după cai verzi pe pereți, prin ținuturi prin care a înțărcat dracul iapa! Armăsarul necheză și-l împinse cu botul ca să nu se mai lege de nevestele sale și să-și vadă de muierea lui. Când Pătru pătrunse în casă cei de față rămaseră îngroziți. Bărbatul avea chipul galben ca ceara. Soția sa Elena
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
și unde greșesc. Cum să mai convingi atâția extaziați că tu nu ești „Ramunc” și că, de fapt, te cheamă, simplu și românește: „Vlad”?! Ar fi fost o muncă în zadar. I-a lăsat în plata Domnului, și-a recuperat armăsarul și suita princiară și a plecat spre meleagurile natale, fericit că a reușit să facă o figură frumoasă prin cele străinătăți. Sunt sigur că la momentul acela prințul nici nu bănuia că va intra în istorie pentru aceste fapte ale
DIN CICLUL: POVESTIRI ISTORICO-FANTASTICE DESPRE RAMUNC SI MESSENGER de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383281_a_384610]
-
șuieratul împotriva tunetului rece. Mai apucaseră a vedea numai cum prima limbă de zăpadă îl înconjurase pe îndârjit, transformându-se pe clipă într-un cal alb. Neînfricatul îl și încălecase pornind în iureș la vale, urmat de alți zeci de armăsari, apăruți ca prin farmec din fuioarele de nea. Caii cei albi prinseră în copite pământul, răscolind amarnic tot ce hlamida rece apărase până atunci. Dădeau omătul către poale prin darace, îl strângeau, rostogolind un gros covor în jos... * În urmă
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
cu tuțu, dar nu s-a despărțit de teribila lui nuia.Cât a încercat și Anton țiganul să i-o fure! I se pusese și ăstuia pata că nuiaua e fermecată. Că...de când a venit ăsta micu’ cu nuiaua lui...armăsarii cei negri ai domnului Ionescu se reped la el cu copitele, să-l strivească, nu alta. Iar când se duce ăsta la ei cu nuiaua lui, se lipesc cu boturile de el. De ce? Că se lasă alintați și țesălați numai
NUIAUA FERMECATĂ-FANTEZIE FEERICĂ DIN VOL. MAGIA COLINDEI(PARTEA ÎNTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383060_a_384389]
-
Crezi că așa se învață mecanica?” Și dă-i. Apoi, îi învârtea bormașina în cap, „să-i vâre mecanica în căpățâna aia proastă”. Și, câte alte metode le aplica Arapu să-l „învețe meserie”. Toate astea numai din invidie că armăsarii se lăsau mângâiați numai de el. -Numai din cauza afurisitei de nuia fermecată! scrâșnea Arapu. Acum, Tudorel se gândea la el zâmbind. -De, mă, nea Antoane!...dacă nu ai și tu nuia fermecată... Chestia asta îi dădea un sentiment de încredere
NUIAUA FERMECATĂ-FANTEZIE FEERICĂ DIN VOL. MAGIA COLINDEI(PARTEA ÎNTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383060_a_384389]
-
a quiet sigh. I'll have some linden flowers tea with jam, And from my place and hearth I'll never roam... Why are the airplanes crowding me șo tightly? Where am I now? And why șo far from home? ARMĂSARUL AURIU Păscându-mi nutrețul pe colinele tale Pe vremea când ți-eram armăsar auriu Te-așteptam fremătând pe miriști sau pe cale, Și-apucasem să uit de amoruri banale, Când în să te goleai de un caftan străveziu. Mă făcuseși postaș
POEME DIN CUMPĂNA VIEŢII de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383153_a_384482]
-
from my place and hearth I'll never roam... Why are the airplanes crowding me șo tightly? Where am I now? And why șo far from home? ARMĂSARUL AURIU Păscându-mi nutrețul pe colinele tale Pe vremea când ți-eram armăsar auriu Te-așteptam fremătând pe miriști sau pe cale, Și-apucasem să uit de amoruri banale, Când în să te goleai de un caftan străveziu. Mă făcuseși postaș între mâine și ieri, Peste toamne împărțind jurămine deșarte, Pe la alte caftane ale
POEME DIN CUMPĂNA VIEŢII de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383153_a_384482]
-
toți zboară. O mulțime, roiuri întregi, se așază pe oameni, pe obiectele din jur, pe arbori și pe caii ofițerilor. Bărbați-licurici, femei-licurici, scaune și sticle-licurici, Magistratul-Licurici, fiindcă cineva are grijă, de fiecare dată, ca pe el să coboare cei mai mulți. Șampanie-licurici. Armăsari de aur. Luminile sunt stinse, pentr-un sfert de ceas, în toată Stațiunea; privitorii laudă cu glas tare nemaipomenitele insecte și ideea unui asemenea spectacol. Pe urmă, se reia iluminatul și licuricii pălesc, chiar devin incomozi, findcă se vâră peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
în tinerețe, după Balerină; îmi vâjâia capul când o zăream. O mare zăpăceală, nu văd - acum - deloc sublimul pasiunii mele: numai instinct. Romancierul își pierduse mințile și mai și, dar după cine nu și le-a pierdut? A fost un armăsar, doar pentru asta l-au plăcut femeile. Nici una nu i-a suportat mofturile, firea lui imposibilă. Nici Caravella măcar, curva curvelor. Aș strânge-o de gât; s-a săturat de tăvăleală și-acum ne învață ce e morala! Ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Încercând să se orienteze prin beznă. Observă o umbră enormă, În stânga, care se năpustea asupra lui. Pentru o clipă, crezu că un centaur uriaș dădea năvală peste dânsul. Corso Donati ajunsese În momentul acela la colțul rampei și Își cabrase armăsarul strunindu-l violent din zăbală. Garda lui personală dădea fuga. Pericolul cel mai imediat Îl reprezentau trei bărbați Înarmați cu platoșe greoaie, care alergau cu brațele Întinse ca să pună mâna pe el. Recunoscu plin de mânie tunicile gărzii mercenare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
firește, vroiam să-l fac gelos cu anticipație, dar pierdeam din vedere că, Între timp și spațiu, schimbasem Dâmbovița cu Sena. Ce credeți că-mi răspunde micuțul Casanova din Cartierul Latin, privindu-mă senin În iriși cu ochii lui de armăsar tandru și emancipat? „Draga mea, aș fi foarte mândru de tine, succesul tău ar fi și al meu!” I-am spus că dacă așa stau lucrurile, eu Îmi iau păpușile și plec la mama mea retrogradă și intolerantă, care mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
contraplonjon, de jos În sus, și din această cauză, imaginea pe care și-o formează este distorsionată. Dacă sunt critici, Înlocuiesc judecățile cu adjective (de regulă, la superlativ), iar dacă sunt istorici, augmentează otova dimensiunile evenimentelor - bref, fac din țânțar armăsar. A doua categorie o alcătuiesc cei care sunt egalii obiectului de studiu și se situează la Înălțimea lui. Sunt buni analiști, Înțeleg ce trebuie, pătrund lucrurile În profunzime, dar au probleme În așezarea lor În contexte generale, nu dispun de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
care trebuiau să stea acasă și să le arate direcția. Nu e de mirare astfel că, aproape simultan, puteai zări pe ulițe, în umbra zidurilor, cai iuți, mici, de stepă asiatică, murgi roșcați de Volga, masive iepe leșești și năbădăioși armăsari arabi așteptându-și stăpânii să iasă din hurbele răcoroase, cu miros plăcut, unde hangițe autohtone, suflecate și rumene, dominând cu glasul lor de origine latină hărmălaia păgână a unor resturi indo-europene, serveau continuu din oalele de pământ licoarea gălbuie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
unor resturi indo-europene, serveau continuu din oalele de pământ licoarea gălbuie de Cotnari, moleșind astfel forța celor două Imperii, fapt de care războinicii comeseni nu-și vor da seama decât mai târziu, în urma păcii de la Kuciuk-Kainargi. în vremea asta, afară, armăsarii arabi lăsați nesupravegheați, sătui de propriul lor pur-sânge, își maculau originea de clasă cu proletarele iepe răsăritene, dând naștere acelui soi ciudat de cal, calul-mulatru sau calul de povară, caracterizat prin uriașa sa forță de a trage înainte căruța istoriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
roșcate ale Pocuției, cele aspre din Țara Leșească, vântoasele ce se ridică și orbesc drumeții în pusta de la Pesta, glodul negru al Serbiei, nisipurile fine ale Adriaticei și în fine mirosul dulceag de mucegai al falnicei Veneții. Fornăind ca un armăsar tânăr, Iovănuț zvârlea cu clăbuci în toate părțile, în vreme ce mult mai liniștit, cu mișcări măsurate, Metodiu își masa ceafa roză, rotofeie, dibuind după ureche și niscaiva colb de Herțegovina. Apoi moldovenii noștri își scoaseră din boccele sutane curate, le neteziră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
streașină la ochi și văzu în zare pâlcuri-pâlcuri de călăreți galopând pe niște cai micuți, ca niște jucării, drept spre stejarul său. Atunci stejarul zise: „E sabie în țară! Au năvălit tătarii! Și-n bălți de sânge își scaldă micuții armăsari! Ascunde-le degrabă în scorbură la mine, căci altfel, măi Metodiu, e vai și-amar de tine!”. Copilul sări iute în scorbură și nu după multă vreme tătarii ajunseră la stejar, înconjurându-1. Numai nu știu cum se face că nu erau numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în duminica Floriilor, dimineața. Era o zi cu soare și prostime, cu mic cu mare, cu grec, cu turc, se bulucise pe ulițe, să vază noul Domn. în frunte, cuprins de-o firească emoție, mergea Barzovie, călare pe un admirabil armăsar pag, făcut lui cadou de vel-postelnicui Gherman ca Vodă să uite treaba cu iapa. După Vodă, călărind în dreapta și-n stânga lui, puțin mai în spate, veneau spătarul Vulture, rapsodul Broanteș, țigăncușa Cosette, boierul Radu Stoenescu-Balcâzu, apoi ceilalți boieri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]