470 matches
-
În Estonia și Letonia, aproape toate unitățile de partizani sovietici parașutați în regiune au fost zdrobite de forțele germane sau de milițiile locale. În Lituania răsăriteană și sud-estică, partizanii sovietici s-au luptat în mod constant cu partizanii polonezi din Armia Krajowa ("Home Army"). AK nu recunoștea legalitatea schimbărilor teritoriale din 1939 și considera că această regiune făcea parte în continuare din Polonia, în vreme ce sovieticii plănuiau să o incorporeze în teritoriul URSS după război. Deabia în aprilie 1944, partizanii sovietici și
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
aerului un agent sau un transport de aprovizionare a fost principalul obstacol pe care trebuia să-l depășească SOE pentru a ajuta mișcarea de rezistență din Polonia. SOE a ajutat guvernul polonez în exil să trimită agenți și echipamente pentru Armia Krajowa. SOE a avut prea puține contacte, sau nu a avut deloc contacte cu formațiunile procomuniste ale Armia Ludowa. În timpul Insurecției din Varșovia, au fost trimise mari cantități de arme și muniții în Polonia, cu uriașe costuri din punct de
Special Operations Executive () [Corola-website/Science/311966_a_313295]
-
SOE pentru a ajuta mișcarea de rezistență din Polonia. SOE a ajutat guvernul polonez în exil să trimită agenți și echipamente pentru Armia Krajowa. SOE a avut prea puține contacte, sau nu a avut deloc contacte cu formațiunile procomuniste ale Armia Ludowa. În timpul Insurecției din Varșovia, au fost trimise mari cantități de arme și muniții în Polonia, cu uriașe costuri din punct de vedere al numărului de piloți aliați și avioane pierduți în luptă. În 1943, a fist parașutată în România
Special Operations Executive () [Corola-website/Science/311966_a_313295]
-
generală europeană de rezistență antifascistă. Rezistența împotriva ocupației militare a Germaniei a fost declanșată aproape imediat după începerea agresiunii naziste în ciuda faputului că, din punct de vedere geografic, Polonia dispunea de puține regiuni care se pretau la operațiunile de gherilă. Armia Krajowa (AK) ("Armata Teritorială"), brațul înarmat al Statului Secret Polonez, loială guvernului polonez în exil de la Londra, a fost formată dintr-un număr de mici grupuri în 1942. Din 1943, AK a avut o concurentă, Armia Ludowa (AL) ("Armata Populară
Rezistența poloneză în al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311369_a_312698]
-
la operațiunile de gherilă. Armia Krajowa (AK) ("Armata Teritorială"), brațul înarmat al Statului Secret Polonez, loială guvernului polonez în exil de la Londra, a fost formată dintr-un număr de mici grupuri în 1942. Din 1943, AK a avut o concurentă, Armia Ludowa (AL) ("Armata Populară"), sprijninită de Uniunea Sovietică și controlată de Polska Partia Robotnicza (Partidul Muncitoresc Polonez). În 1944, AK avea cam 380.000 de luptători slab înarmați. AL era mult mai puțin numeroasă, cam 30.000 de oameni. Partizanii
Rezistența poloneză în al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311369_a_312698]
-
cucerirea Poloniei. După șapte săptămâni, pe 17 noiembrie, la ordinul generalului Władysław Sikorski, această organizație a fost transformată în "Uniunea pentru Luptă Armată", care doi ani mai târziu, pe 14 februarie 1942, avea să se transforme la rândul ei în Armia Krajowa În afară de cele două organizații fondatoare ale AK, au mai existat și alte mișcări de rezistență, cele mai multe dintre ele fuzionând la un moment dat cu Armata Teritorială: "Narodowa Organizacja Wojskowa", "Konfederacja Narodu", "Narodowe Siły Zbrojne", "Bataliony Chłopskie", "Gwardia Ludowa". Cea
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
mișcări de rezistență, cele mai multe dintre ele fuzionând la un moment dat cu Armata Teritorială: "Narodowa Organizacja Wojskowa", "Konfederacja Narodu", "Narodowe Siły Zbrojne", "Bataliony Chłopskie", "Gwardia Ludowa". Cea mai importantă mișcare de rezistență care nu a fuzionat cu AK a fost "Armia Ludowa", de orientare comunistă. Stefan Rowecki (cu pseudonimul "Grot"), a fost primul comandant al AK până la arestarea sa din 1943. Au urmat Tadeusz Bór-Komorowski până la arestarea sa din septembrie 1944, pentru ca Leopold Okulicki, (cu pseudonimul "Niedzwiadek") să conducă organizația până la
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
pe calea ferată și au participat la multe ciocniri armate cu unițile poliției armate germane și ale Wehrmachtului. AK a efectuat operațiuni de represalii, asasinând ofițeri ai Gestapoului, ca răspuns direct la tacticile teroriste impuse de naziști împotriva populației civile. Armia Krajowa a stâns și a transmis Aliaților numeroase informații importante politice, militare și tehnice, cum au fost de exemplu cele despre lagărele naziste de concentrare, și cele despre bomba zburătoare V-1 sau racheta V-2. În timpul unei misiuni aeriene
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
spre frontul de răsărit au fost distruse sau întârziate în mod semnificativ datorită atacurilor AK. AK a declanșat adevărate bătălii cu germanii în special în 1944, obligând germanii să blocheze în Polonia mai multe divizii cu aproape 930.000 soldați. Armia Krajowa a fost demobilizată în mod oficial pe 19 ianuarie 1945, pentru a evita un conflict cu sovieticii și declanșarea unui război civil. În ciuda acestui fapt, un mare număr de unități au decis să continue lupta lor, de această dată
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
rezistat până pe 8 august 1945, când s-a luat decizia desființării ei și oprirea lupteri de rezistență din teritoriile poloneze. Comitetul Polonez de Eliberare Națională, primul guvern comunist polonez format în iulie 1944, nu și-a asumat nicio responsabilitate față de Armia Krajowa, și, de aceea, pentru mai mult de un an de zile, sovieticii și-au asumat răspunderea pentru „rezolvarea” problemei luptătorilor AK cu ajutorul NKVD-ului. Până la sfârșitul războiului, aproape 60.000 de sodați AK au fost arestați, iar cam 50
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
închisori sau în luptă). Armata Teritorială era compusă din numeroase unități. Mai multe unități clandestine de partizani au recunoscut autoritatea AK de-a lungul timpului.. Cel mai numeros grup care a refuzat să se alăture AK a fost cel procumunist Armia Ludowa (AL), care avea la apogeu, în 1944, aproximativ 30.000 de luptători.. AK a fost împărțită în 16 organizații regionale, subdivizate la rândul lor în 89 de inspectorate, cu 278 districte. Obiectivul principal al AK era lupta generală până la
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
mare diversitate de arme moderne și cu muniție îndestulătoare. Superioritatea zdrobitoare a infanterieie germene, care se bucura de sprijinul artileriei, tacurilor și aviației, a redus foarte mult tipurile de operațiuni pe care le puteau desfășura luptătorii AK. Armele și echipamentele Armia Krajowa proveneau din mai multe surse. În principal era vorba de depozite îngropate de armate poloneză în retragere în timpul invadării Poloniei din 1939. De asemenea, mai exista și o cantitate de arme și muniție capturată de la germani, dar și arme
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
unei colaborări mai timpurii a fost problema disputelor teritoriale lituaniani-polone, în special problema regiunii și orașului Vilnius. Unii lituanieni, încurajați de vagile promisiuni naziste de autonomie, au cooperat cu germanii în acțiunile împotriva polonezilor în timpul ocupației. În toamna anului 1943, Armia Krajowa a declanșat operațiuni de represiune împotriva colaboratorilor lituanieni ai naziștilor.. Ca răspuns, poliția lituaniană a ucis sute de polonezi în prima jumate a anului 1944. Evaluările postbelice ale activității AK în Lituania sunt încă o problemă controversată. În perioada
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
teroristă. În 1993, o comisie guvernamentală lituaniană a investigat activitatea AK în Lituania. În ultimii ani se poate constata o oarecare apropiere a pozițiilor istoricilor din cele două țări, deși rămân încă numeroase probleme asupra cărora interpretările diferă fundamental. Relațiile Armia Krajowa cu sovietice au mers din rău în mai rău. Dacă Germania Nazistă a invadat împreună cu Uniunea Sovietică Polonia în 1939, după declanșarea Operațiunii Barbarossa, sovieticii au considerat partizanii polonezi loiali guvernului în exil mai degrabă inamici decât aliați, dat
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
Ostra Brama și Insurecția din Lwów), doar pentru ca, la scurtă vreme după aceea, partizanii necomuniști polonezi să fie arestați, încarcerați sau executați. Lupta sovieticilor și aliațiolor comuniști polonezi împotriva veternailor AK a continuat multăvreme și după încheierea războiului. În timpul războilui, Armia Krajowa s-a implicat în lupte cu Armata Insurecțională Ucraineană, după repetatele atacuri împotriva etnicilor polonezi din Volinia. Ca urmare a răzbunărilor care au urmat, ambele armate au ucis zeci de mii de civili polonezi și ucrainieni. În conformitate cu unele estimări
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
ucis în acțiunile de represalii în jur de 20.000 de ucrainieni în Volini. În primăvara anului 1944, unitățile AK au incendiat aproximativ 20 de sate ucrainiene în luptele din regiunea Chełm. După desființarea oficială a organizației, foști membri ai Armia Krajowa au masacrat civilii ucrainieni din satul Pawłokoma în martie 1945, pentru ca, în luna octombrie a aceluiași an, satul să fie incendiat de soldații Armatei Insurecționale Ucrainiene.
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
polonezi au lucrat în serviciile de informații ale altor puteri aliate. 43% dintre rapoartele informative primite de serviciile secrete britanice din Europa continentală în perioada 1939 - 1945 proveneau din surse poloneze. Cea mai mare parte a rezistenței poloneze (în special Armia Krajowa) era loială guvernului polonez în exil și delegatului acestuia din Statul Secret Polonez. Deși acțiunile militarea ale rezistenței poloneze care opera în Polonia ocupată și Forțele armate poloneze din vest nu aveau acțiuni comune, au existat câteva cazuri de
Forțele armate poloneze din vest () [Corola-website/Science/309578_a_310907]
-
oameni, sub forma unui ochi fără pleoape și înglobat în flăcări, suit în vârful turnului Barad-Dur. Galadriel, regina ținutului fermecat al elfilor, Lothlórien, era cel mai de temut inamic al lui Sauron, căci posedă putere atât de mare încât nici o armie orcească sau vreun demon nu reușea să intre în Lothlórien fără să moară. Singurul care ar fi fost în stare să intre în Lórien ar fi fost, dacă ar fi avut trup și putere, Sauron însuși. Mult se temea Lodrul
Sauron () [Corola-website/Science/309045_a_310374]
-
de mari, încât au fost oprite doar în momentul în care liniile de aprovizionare erau în primejdie de colaps. Totuși, istoricii, în special cei polonezi, discută încă dacă decizia de a opri ofensiva în fața porților Varșoviei în timpul insurecției organizată de Armia Krajowa a fost un act generat de necesități militare reale, sau a fost un act deliberat de distrugere a unei mișcări de rezistență poloneze care s-ar fi putut dovedi neprietenoasă în viitor. Prin comparație cu alte bătălii, aceasta a
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
Roman Shuhevici și Stepan Bandera. UPA era ramura înarmată a Organizației Naționaliștilor Ucraineni și avea ca obiectiv crearea unui stat ucrainean independent. Cât timp a existat, UPA a luptat cu forțe ale unor diferiți adversari: Wehrmachtul și SS-ul naziste, Armia Krajowa poloneză sau Armata Roșie sovietică. După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, UPA a contiuat să lupte împotriva autorităților sovietice și a celor comuniste poloneze până pe la începutul deceniului al șaselea. Partizanii ucraineni au fost foarte puternici în
Armata Insurecțională Ucraineană () [Corola-website/Science/310767_a_312096]
-
mai trebui spus că partea poloneză a fost angajată în acte de brutalitate și răzbunare împotriva ucrainenilor. Cu toate că numărul ucrainenilor căzuți victime violențelor poloneze nu este cunoscut cu exactitate, se pare că numai în Volînia au fost uciși de către luptătorii Armia Krajowa cca 20.000 de civili ucraineni. Activitățile UPA sunt considerate de unii autori ca răspunsuri la acținunile guvernului polonez interbelic, care a încercat să limiteze numărul de instituții ucrainene și să schimbe compoziția etnică a regiunilor majoritar ucrainene prin
Armata Insurecțională Ucraineană () [Corola-website/Science/310767_a_312096]
-
călătorie în volumul de memorialistică ""Călătorii în Moldova"" (1859). În drumul de la Târgu Neamț (unde vizitase mănăstirile din apropiere) la Iași, poetului îi vine ideea să meargă la Baia pentru a vizita ""ruinele cetăței Baia, unde Ștefan cel Mare învinse armia lui Matei Corvin"". El este primit cu amabilitate de un bătrân patriot ce se îngrijea proprietatea marchizei de Betmar. A vizitat ruinele din sat, văzând ""o biserică veche și dărăpănată, din timpul lui Ștefan cel Mare, poate; în grădina marchizei
Biserica Albă din Baia () [Corola-website/Science/308813_a_310142]
-
idila oniro-cosmică dintre Sultan și Luna“ și „falnicul“ arbore, "axis-mundi", crescând din inimă Sultanului, simbol al expansiunii imperial-otomanice la Dunăre; b. trezirea Sultanului, tâlmăcindu-și simbolurile din visul „trimis de profet“; c. „vultureasca“ expansiune a Imperiului Otoman la Dunăre; d. trecerea armiei lui Baiazid peste Dunăre și înaintarea-i „în mlaștinile de la Rovine“; e. întâlnirea dintre Mircea cel Mare și Baiazid; f. scenă confruntării armiilor la Rovine și biruința Valahilor / Dacoromânilor în fața puhoiului otoman; g. odihnă oștirii valahe sub clar de luna
Câmpul Cerbului () [Corola-website/Science/310397_a_311726]
-
tâlmăcindu-și simbolurile din visul „trimis de profet“; c. „vultureasca“ expansiune a Imperiului Otoman la Dunăre; d. trecerea armiei lui Baiazid peste Dunăre și înaintarea-i „în mlaștinile de la Rovine“; e. întâlnirea dintre Mircea cel Mare și Baiazid; f. scenă confruntării armiilor la Rovine și biruința Valahilor / Dacoromânilor în fața puhoiului otoman; g. odihnă oștirii valahe sub clar de luna, în vreme ce războinicul fiu al lui Mircea cel Bătrân scrie „pe genunchi“ o carte Doamnei iubite; ÎI : h. „campania“ eroului liric dusă cu „armele
Câmpul Cerbului () [Corola-website/Science/310397_a_311726]
-
fost o înscenare judiciară a 16 lideri ai Statului Secret Polonez, în cadrul unui proices ținut la Moscova în 1945. În februarie 1945, Delegatul guvernului din exil, alături de cei mai importanți membri ai Consiliului Unității Naționale și de comandantul suprem al Armia Krajowa (Armatei Teritoriale), au fost invitați din partea lui Stalin de generalul sovietic Ivan Serov la negocieri asupra eventualei lor participării la un guvern provizoriu, care să se bucure și de sprijinul Uniunii Sovietice. Cei 16 au primit garanții de securitate
Procesul celor șaisprezece () [Corola-website/Science/304935_a_306264]