5,079 matches
-
aibă cu năpârliții din Ghencea? Zău, ca dinamovist, sunt de părere că-i mai bine „muie Steaua“ decât „trăiască și steliștii la fel ca Aldo Moro“. Descriind perpelelile mele nocturne (când în cameră parcă mirosea a inimă de câine roșu arsă), apare în treacăt și un nume: Fifi. E urmat de-o precizare: pisica. Or, nu-i posibil ca lucrurile să rămână așa. Despre Fifi, draga de Fifi, sunt atâtea de spus! Era maidaneză, n-ar fi avut cum să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cărțile mele, căutîndu-l. Am trecut pe la Londra, pe la Daniel Defoe, pentru un tur cu ghid al ciumei. L-am auzit pe cel care suna din clopoțel zicînd „Scoateți-vă morții afară” și am simțit În nări mirosul fumului de la trupurile arse. Încă-l mai simt și acum. Peste tot În Londra, oamenii mureau ca șobolanii - de fapt, și șobolanii mureau, ca și oamenii. După cîteva ore petrecute astfel, aveam nevoie de o schimbare de scenă, așa că m-am dus În China
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cîte un bloc odată și, după ce primeau plicul de la poștă, tot mai multe ferestre erau acoperite de panouri de placaj, la uși opreau camioane de la firme de transporturi și tot mai multe clădiri erau incendiate, ruinele fumegau mocnit și gunoaiele arse pîlpîiau pe terenurile părăsite. Pe clădirile cu ferestre acoperite erau puse tăblițe galbene, pe care scria : PĂSTRAȚI DISTANȚA, PROPRIETATEA PRIMĂRIEI BOSTON, CONTRAVENIENȚII VOR SUFERI RIGORILE LEGII. În partea de vest a pieței lipseau clădiri Întregi, se vedea o porțiune Întinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Prin fumul care se ridica din scrumieră, Vaughan studie corpul fetei cu o privire veselă. Lângă el, fața mică, serioasă, a fetei era luminată de farurile mașinile care se târau înainte în coloanele de trafic. Fumul jilav, inhalat, al rășinii arse umplea interiorul mașinii. Aveam impresia că-mi plutește capul în acel smog. Undeva în față, dincolo de șirurile uriașe de vehicule aproape oprite, se afla platoul iluminat al aeroportului, dar nu m-am simțit în stare decât să îndrept mașina uriașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
posibilitățile accidentului de mașină cu același calm și afecțiune cu care explorase limitele trupului acelei tinere prostituate. L-am privit deseori cum zăbovește în fața fotografiilor cu victime ale accidentelor, uitându-se prelung și cu o îngrozitoare preocupare la fețele lor arse, calculând cei mai eleganți parametri ai rănilor lor, îmbinările corpurilor mutilate cu parbrizul spart și aparatele de bord. Aceste răni le imita apoi în pozițiile în care stătea la volan, întorcând aceiași ochi imperturbabili spre tinerele femei pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
îmbăiat fu înăbușit mai întâi de mirosul hașișului și apoi, când am trecut pe lângă primul accident de mașină, de acreala spermei care-i umezi prohabul pantalonilor. În timp ce străbăteam rețeaua de străzi lăturalnice către următorul accident, cu capul invadat de rășina arsă, m-am gândit la corpul lui Vaughan în baia apartamentului său, la furtunul puternic al penisului ițindu-i-se din pubisul tare. Cicatricele de pe genunchi și coapse erau ca niște trepte miniaturale, locuri de prindere pe acea scară a excitărilor disperate. Până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
prima pagină îți dai seama că romanul pe care-l ai în mână nu are nimic de-a face cu cel pe care-l citeai ieri. În afara localității Malbork Un iz de prăjeală plutește la începutul paginii, ceapă prăjită, puțin arsă, pentru că în ceapă există niște striații care devin violete, apoi maronii și mai ales marginea fiecărei bucățele de ceapă tăiată mărunt devine neagră, iar la urmă aurie; zeama de ceapă se carbonizează, trecând printr-o serie de nuanțe olfactive și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
s-o iau, tu care ai simț practic. Mă gândeam că poate când soarele avea să coloreze în cenușiu cerul vom fi înapoi în oraș. printre camioanele cu zarzavat, iar din Jojo nu avea să fi rămas decât o grămăjoară arsă și rău-mirositoare, într-o poiană printre carpeni, la fel cu trecutul meu; de data asta s-a terminat, îmi spun, ca să mă conving că toate trecuturile mele erau arse și uitate, de parcă n-ar fi existat niciodată. De câte ori, când îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
afișele. Dar grosu’ sunt ăia din afară, mulți regaliști. Doar câteva luni a funcționat crematoriul uman. Nu respecta legislația, se zice, n-avea un coș destul de înalt și nici nu știu ce filtre, când bătea vântul, se-ngrețoșau toți, „miroase-a hoit ars, e cenușă pe salcâmi, pe toate buruienile, înghiți mămăliga cu oasele alora făcute scrum...”, își acopereau nările. Alții spun că, din cauza datoriilor, l-au tăiat de la rețeaua de gaze sau pentru c-a rămas unu’ ars numai pe jumătate, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
la jumătatea scărilor. Evie, virusul ăsta mortal al momentului. Pentru noi, ăsta-i semnalul să ne uităm toți la sărmana Evie, sărmana și trista Evie, fără păr, îmbrăcată doar în cenușă și-n cușca de fire metalice a rochiei sale arse. Apoi Evie lasă pușca să cadă. Cu fața murdară în palmele murdare, se așază și-ncepe să hohotească, de parcă plânsul ar rezolva ceva. Pușca încărcată, calibru 30 și ceva, zăngăne pe scări în jos și alunecă pe pardoseală în mijlocul holului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
oamenii din lume. Așadar, Brandy crede că suntem pe drum în căutarea surorii ei, iar Denver a venit sub amenințarea șantajului. Scrisoarea mea către Evie stă în cutia poștală de la capătul aleii care duce la casa ei, toată numai ruine arse. Evie e-n Cancún, poate. Scrisoarea către Evie zice: Către domnișoara Evelyn Cottrell, Manus zice că el m-a împușcat și că tu l-ai ajutat din cauza relației voastre mizerabile. Ca să nu ajungi la PUȘCĂRIE, te rog caută să rezolvi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
erau lichidați copiii. După care se va lăsa o liniște grea, ca și noaptea siberiană. Cadavrele, calde Încă, vor fi duse În taină Într‑o pădure apropiată, unde vor fi Îmbibate cu acid sulfuric, apoi stropite cu benzină și apoi arse. Această Înfiorătoare mixtură fetidă de rămășițe pământești, de cioturi de oase arse și bijuterii, de epidermă purulentă În care străluceau diamantele, va fi la repezeală aruncată Într‑o mină părăsită...“ O comisie ad‑hoc va Întocmi un proces‑verbal cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și noaptea siberiană. Cadavrele, calde Încă, vor fi duse În taină Într‑o pădure apropiată, unde vor fi Îmbibate cu acid sulfuric, apoi stropite cu benzină și apoi arse. Această Înfiorătoare mixtură fetidă de rămășițe pământești, de cioturi de oase arse și bijuterii, de epidermă purulentă În care străluceau diamantele, va fi la repezeală aruncată Într‑o mină părăsită...“ O comisie ad‑hoc va Întocmi un proces‑verbal cu bunurile rămase de la familia țaristă În vila Ipatievilor - samovare de Tula cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
care și pe tânăra prințesa Anuanúa și furaseră marea centura cu pene galbene, care simboliză puterea regală, precum și cea mai mare perla neagră ce fusese găsită vreodată în Pacific. Dacă la acestea se adaugă pierderea pirogilor incendiate și a locuințelor arse, se putea spune ca agresorii distruseseră, în mai puțin de o oră, tot ce exista de valoare în Bora Bora. Dimineață se ivi peste o insulă mohorâtă, ai cărei locuitori își plângeau ființele dragi, iar când soarele le permise străjilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
făcând un efort supraomenesc, reuși să se stăpânească și, întorcându-se pe jumătate, se îndepărta, trăgându-și prietenul, cu greu, după el. — Vino puțin! îl ruga. Trebuie să-ți povestesc ce s-a-ntâmplat. Îi istorisi totul, lângă resturile pirogilor arse. Cand termină, Vetéa Pitó îl privi în ochi și îl întreba, neîncrezător: — Sigur nu-s scorneli? —Scorneli? se lamenta el. A fost cât pe ce să mă căsăpească. E o bestie uriașă, plină de tatuaje. —Tatuaje? se interesa scufundatorul. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
e a un actor copil în mizerie. Crengile de alamă ale copacului, unduitoare, încovoiate, răsucite ca niște vițe de vie scăldate în aur stins. Picurând „frunze” de sticlă și cristal. Clinchetul lor fremătător în timp ce pătrunzi între ele. Mirosul de praf ars al fiecărei piersici „coapte”, încă strălucind alb incandescent. Prea fierbinți ca să le atingi cu mâna goală, fără o bucată de stofă, un petic de catifea din vreo fustă sau din vreo jiletcă de brocart. Celelate piersici, cele „putrede”, înnegrite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pe hârtia albastră și liniată, spunând „Șaizeci și două de becuri încă în stare de funcționare. Plus douăzeci și două de rezervă”. Ultima noastră linie defensivă. Ultima noastră resursă împotriva gândului c-o să murim aici, singuri, părăsiți în întuneric cu toate becurile arse. Într-o lume fără un soare, supraviețuitori înfrigurați și bâjbâind în beznă. Cu tapetul încăperilor devenind alunecos din cauza mucegaiului. Nimeni nu vrea asta. Pe măsură ce piersicile coapte lăsate pe copac putrezesc și se sting, îți construiești din nou scara de mobile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
suptă. Într-una din zile, el avu proasta inspirație să facă observația că vedea gravide pe stradă cărând sacoșe de la piață cu un elan demn de toată invidia și că numai femeia lui bolea, de parcă aștepta tripleți. Sanda sări ca arsă. Îi aruncă, de la obraz, că e prost crescut și nesimțitor, că Ștefan, în astfel de condiții, și-ar fi ținut nevasta în puf, cu doctor prezent la domiciliu și femeie în casă care să-i facă menajul. Urletele de protest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pe străzi Înarmați cu ma cete și umpleau zidurile de graffiti. MOARTE comuniștilor! Ducă-se la dracu’ chinezii! Pentru Adam fusese ca un articol de ziar devenit realitate, imaginile ieșeau din pagină și prindeau viață. Rămășițele de bârne ale caselor arse, vopseaua sângerie de pe pereți. Străzile pustii. Adam aflase că sunt tulburări și prin alte locuri din Indonezia. Auzise că ar fi un fel de revoluție, Însă ceva deosebit de cele din Franța, din Rusia ori din China, despre care citise. Aici
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mai aproape de natură, mai potrivită cu schimbările violente ale vremii de pe insulă. Uneori, când rămânea prea mult În plin soare, pielea brațelor și a genunchilor Îl ustura de parcă ar fi fost frecată cu nisip fin, iar spre sfârșitul zilei, bine arsă, Îl ustura și-l strângea, așa cum i se Întâmpla lui Karl cu pielea lui de străin. Atunci și-ar fi dorit o piele ca a celorlalți băieți, mai Închisă la culoare, o piele care Încă de la adolescență era tăbăcită și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
amintit de mormanele de frunze uscate care n așteaptă decât un chibrit ori un chiștoc nestins. În perioada de secetă erau Întotdeauna incendii În mahalale și În fiecare săptămână din ultimele trei luni văzuse rămășițele Înnegrite ale unor case, lemn ars și tablă ondulată care rămâneau să zacă acolo și deveneau o parte a peisajului citadin. Iar În câteva săptămâni aveau să fie ude și noroioase din cauza canalizării Înfundate și a băltoacelor de apă care se formau după ploi, așa Încât Margaret
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și opresiune... În urma morții fiicei lui, Santi, care avea patru ani, muncitorul Adrus Utina de pe plantația... proprietarul concesiei, Joos van Eerde... costul Înmormântării... rugăminți neîn deplinite... neînțelegere... concedierea survenită ulterior... protestele celorlalți muncitori... toți au fost răsplătiți cu concedierea... depozite arse... Împușcături accidentale... ultimatum... În dimineața ur mă toare familia van Erde a părăsit ferma... plantația este acum În mâinile cooperativei muncitorești... revoluția a Început până și În insulele Îndepărtate... Minunata mea viață: renumitul artist Jos Smit vorbește despre tristețe și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
carnea ca piatra lăsa să se ghicească grija pe care o avea pentru dieta sa. După ce a terminat de mâncat sarmalele, a întins gospodărește cu pâine prin sosul verzui, a curățat farfuria. Ca desert mama făcuse o budincă cu zahăr ars, o afumase puțin, se lipise de fundul cratiței era destul de neaspectuoasă, cu siguranță că încurcase rețetele, o tăia în felii, era tare nefericită, dar oaspeții au consumat-o fără nici o rezervă poate le-o fi plăcut, poate plecaseră de acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fetele din jur. Miros de praf de pușcă și noapte. Nopțile sunt grozave la fermă, se pare. Cine vorbea despre lună nu o știa uscată ca un burete secat, lăsată în jos, la o aruncătură de băț. Miros de pământ ars și praf. Un sfert de lună, o jumătate de lună, o lună întreagă. Mereu se drămuiește ochilor care o caută până devine o stea printre miile de stele care împânzesc cerul. O fată iese pe furiș afară din dormitorul comun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în celălalt și trebuie rupt, și venirea la București a dragostei care se simte chemată trebuie oprită la Galați în accident feroviar și anii stați cu un om în brațele lui trebuie pierduți în lapsus și casa cu animale trebuie arsă, și împinsul capului: go!... trebuie tăiat din umăr, și Postinor trebuie îndesat înapoi în gura care l-a pronunțat, și nu e o treabă superficială, Toni, mie îmi place mult de tine, trebuie trepănată pe viu și servită la masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]