19,599 matches
-
până la urmă, cu multă răbdare, să pună la punct mecanismul care provoacă emoții. La maturitate, el nu mai are acel firesc al blazării pe care îl avea în tinerețe, ajungând să cultive, la extrema cealaltă a registrului liric, un patetism artificial, aparent incompatibil cu temperamentul său. Dar acest patetism artificial impune respect prin ceea ce s-ar putea numi profesionalismul simulării și, mai ales, prin eficiența estetică. Poemul Inscripție pe piatra de hotar, de pildă, a ajuns un fel de șlagăr al
Un poet mereu la modă: GEO DUMITRESCU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17035_a_18360]
-
dar o face numai pentru a avea autoritate asupra farmecului ei și a putea să-l nege: " Poezia lui suferă de un regim de exterioritate, de un imbold centrifugal, care îi împinge " viziunea " spre un surogat, adică spre o execuție artificială la rece, din ce în ce mai puțin controlată. Nu "viziunea" proclamată constituie unitatea de măsură a acestei producții, ci ceea ce am numit fantazarea abstractizantă. Poetul își pune creația în stare actoricească, e un dibaci mânuitor de marionete lirice. Pentru a crea iluzia vitalității
Cartea neagră a literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17051_a_18376]
-
ca soclul tău să fie și el o operă de artă, încât să așezi două opere una peste alta, și nu ceva foarte convențional, un soclu mare, cu pietre sculptate, cu basoreliefuri, făpturi în bronz, de marmură și tot bazarul artificial socotit frumos, tot așa cum în jurul unui biet tablouaș se pune o enormă ramă care-l strivește, crezându-se că asta îl face mai interesant. El a înțeles foarte bine acest lucru. A înțeles și că opera unui artist, a unei
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
replică frumoasă, dar și descurajantă, dintr-o piesă de teatru de mai demult: "Aș vrea să trăiesc într-un jurnal de modă!", semn elocvent de bovarism, aș zice chiar, un bovarism dus la extrem, prin formidabila atracție față de niște lumi artificiale, o "ieșire" din lumea concretă ca și un zbor pe o rachetă interplanetară. Ar fi prea puțin să spunem că ne mințim, că ne păcălim cu bună știință, lucrurile sunt mult mai complicate. Chiar în ordinea faptelor reale intervenim cu
La vida es sueńo by Costache Olăreanu () [Corola-journal/Journalistic/17068_a_18393]
-
premii Oscar, n-am mai avea pe unde să întoarcem de atîtea telenovele. Știu că asta nu se compară cu mașinăria uriașă de industrializare a peliculei. Totuși, o singură figurină maya sau incașe bate de departe Hollywood-ul cu fabrica lui artificială de iluzii cu tot. Harta universală a marilor culturi nu coincide cu frontierele prezente. Noroc cu Parthenonul. Turcii, învingători vremelnici, făcură din el o pulberărie. Noroc că ei nu cuceriră definitiv Helada și că astfel nu transformară Parthenonul într-o
Note, contranote by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17079_a_18404]
-
și din afara noastră le experimentăm, în mare măsură, de aici, pentru a le purta și împlini (sau adânci) dincolo. Pentru mine, Paradisul nu înseamnă mit, ci realitate, privilegiul unor clipe luminate de spiritul înțelegerii și al plinătății universale, nu o artificială idealizare a contradicțiilor, ci depășirea tensiunii dintre frumos și urât, intuiția totalității și a coerenței dinafară și dinăuntru. Ați fost numit (M. Iorgulescu) "un poet al beatitudinii și deopotrivă al beatificării". În ce măsură vă asumați afirmația? Ce legătură vedeți între fericirea
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
urangutana solitară, văduvă după decesul bărbatului ei unic, Jimmy. Mai întîi intrasem la secția vietăților de noapte care sînt active numai după apusul soarelui, majoritatea păsări. Afară, zgomot. Soare puternic. Intrînd în secție, lumina scade, se face seară, o seară artificială; în nici zece minute s-a făcut noapte de tot. Treptat, se aud țipete de păsări, cîntece frenetice în bezna ce s-a lăsat ca la tropice în junglă. Viața pînă atunci încremenită pune stăpînire umedă pe întunericul dens. Sigur
Los Angeles by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17097_a_18422]
-
pe întunericul dens. Sigur că toate sunetele acelea grotești sînt semnale,... o conversație febrilă... a speciilor... Miroase parcă a oțet, a fructe putrede, - un miros vechi de toamnă în livezile bogate de pe vremuri... În cîteva minute, mă obișnuisem cu noaptea artificială străbătută de glasurile ascuțite ale păsărilor, de răgetele fiarelor. Întîi crezusem că răgetele erau adevărate. Pe urmă mi se atrăsese atenția că lucra o bandă sonoră, iar ochii aceia fosforescenți de tigri, de lei, erau doar niște beculețe electrice. Dar
Los Angeles by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17097_a_18422]
-
ochi dulci... A doua observație, de azi, martie 2000, cînd bat rîndurile de față, după ce am văzut noaptea la televizor sărbătorirea actriței Elisabeth Taylor la împlinirea celor 65 de ani ai săi. Aceeași disimulare studiată. Încât, din două una: ori artificiala, cabotina, bătrâna Elisabeth Taylor era o Suzy intrată pe ascuns în regnul uman; ori Suzy era o Elisabeth Taylor sexagenară catalogîndu-se, fatal, prin efectul, prin caracterul simiesc al senectuții, în tabăra marilor antropoide... Viclenia amîndurora mă șocase. Asemănare, comică aproape
Los Angeles by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17097_a_18422]
-
mă ajută Dumnezeu să mă cretinizez". În unele locuri, autorul se amendează cu nonșalanță: "Am bună memorie a locurilor, dar prea repede le-am recunoscut ca să se poată prezenta Ideea. Nu pot reține acum pentru jurnalul meu decît o bucurie artificială". Însemnările sînt mai toate muiate într-o sensibilitate particulară, grație căreia scriitorul își apropriază realul: "Copii nenumărați intră la Antipa. În cărucioare, pe brațe sau pe jos au cu toții aceeași fizionomie de bătrîni înțelepți, observatori plini de gînduri ai vieții
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
de ani. Nu însă din ostilitate antiliterară absurdă. Pur și simplu mie, care am trăit o viață destul de aventuroasă, iar în pușcărie scene romanești, ce depășeau cu mult imaginația așa-ziselor romane, "curajoase", "literatura" mi se părea derizorie și bagatelizantă. Artificială, neautentică. S-a și spus: după Auschwitz nu se mai poate face poezie". Sinceritatea dramatică a unei atari confesiuni e unica scuză a ceea ce altminteri s-ar putea considera o școlărească eroare de ortografie estetică. Nu credem că ar fi
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
visul drept �sclipitor, misterios, de o perfecțiune cristalină"; o definiție comentată de Hugo Friedrich care arată că nu întîmplător perfecțiunea visului e �cristalină", pentru că, în acest fel, e consfințit statutul oniricului, prin asimilarea sa cu anorganicul, care e echivalat cu artificialul, cu fuga de real... Se vorbește despre �derealizarea realității"... Se numără cuvintele și se ajunge la concluzia că �rêve" și �imagination" revin obsesiv la Baudelaire... Anul acesta, Editura Univers a publicat o nouă traducere a Paradisurilor artificiale, ediție care include
Mitul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15839_a_17164]
-
e echivalat cu artificialul, cu fuga de real... Se vorbește despre �derealizarea realității"... Se numără cuvintele și se ajunge la concluzia că �rêve" și �imagination" revin obsesiv la Baudelaire... Anul acesta, Editura Univers a publicat o nouă traducere a Paradisurilor artificiale, ediție care include alte două texte, Despre vin și hașiș și Un opioman. în loc de orice alt comentariu la o carte mult comentată, un pasaj, ales aproape la întîmplare, în traducerea Gabrielei și a lui Constantin Abăluță în care Baudelaire face
Mitul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15839_a_17164]
-
cele mai subtile, pe toate meridianele și în toate timpurile mijloacele de a evada, fie și pentru cîteva ore, din habitaclul său de lut și, cum spune autorul lui Lazăr: Pentru a cîștiga Paradisul dintr-o lovitură." Ch. Baudelaire - Paradisurile artificiale; în românește de Gabriela și Constantin Abăluță; Univers; București; 2001; 184 p.
Mitul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15839_a_17164]
-
de multe ori în America acelea scrise de colegii mei academicieni, de critici care mi se pare că nu au o viziune realistă asupra lumii, a societății în care trăim și care se refugiază într-un soi de stîngism foarte artificial, într-un turn de fildeș al epocii noastre contemporane ce nu are nimic de-a face cu stările de fapt, nici din America, nici din alte părți ale lumii." Rîndurile despre "cărțile iritante" îmi amintesc de o aceeași mare problemă
În așteptarea dezbaterilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15884_a_17209]
-
la considerații generale despre burghezia românească. Văzînd cît de anemică este în lupta cu puterea comunistă care se înstăpînea, emitea, de aici teoria că lipsa de rezistență a burgheziei, "este cea mai bună dovadă că ea a fost o creație artificială a capitalismului apusean. Scrierile mele anterioare sunt toate fondate pe această convingere: adevărata burghezie n-a existat la noi". Să mai spun că, aici, vorbește vechiul tradiționalist antiliberalist și potrivnic capitalismului? În realitate, într-un veac de dezvoltare, burghezia românească
Final de jurnal by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15887_a_17212]
-
adjudecat din oficiu de Colin Firth, căci îl actualizează pe Mark Darcy, eroul romanului "Mîndrie și prejudecată" scris de Jane Austen în secolul XIX și serializat tv la sfîrșit de veac XX. Rival - într-un duel cu pumnii pe zăpadă artificială - i-a fost ales Hugh Grant, pe care stereotipia surîsului de Giocondă (cf. revistei "Première") l-a retrogradat pe o poziție secundă. Ceea ce nu-l împiedică să fie la fel de charismatic! La prima tentativă de afirmare, eroina titulară - bonomă-durdulie-și-nostimă-cu-moderație - face efortul
Cocktail estival by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15912_a_17237]
-
lumii sensibile, a contingentului, considerîndu-le simple reprezentări fictive, metafore, cu o sorginte retorică. Influența uriașă a lui Kant se întinde și peste orientările filosofice ale secolului XX, peste fenomenologia husserliană, filosofia analitică, ficționalism, pozitivism, Gestaltpsychologie, știința cognitivă, analiza discursului, inteligența artificială. În strînsă relație cu modernismul, trebuie reținută opinia unor Con Davis și Schleifer, potrivit căreia tutelarul filosof german preface filosofia veacului XX în analiză lingvistică. Disocierea dintre obiect și reprezentare, dintre referent și semnul ce i se substituie a dus
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
doar științifică, ci și afectivă. Pentru că lumea efectelor numerice are posibilități nelimitate și - odată ce i-ai pășit pragul și ai adoptat unghiul de vedere al camerei virtuale (ca în orice joc video!) - ești aspirat de turbionul fanteziei și abisul privirilor artificiale ale eroilor. Fascinat de performanțele infinite și indefinibile...
Reciclări... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15926_a_17251]
-
îngăduință față de dificultățile studiului, creînd un climat de încredere în forțele proprii. Iar cele aproape două decenii de solistică de la începuturi i-au fost utile în comunicarea experienței de scenă. Pe vremuri, între studenții claselor de pian exista o demarcație - artificială desigur - între adepții "școlii Musicescu" și cei ai celei "adverse", adică "școala Erbiceanu". Acum, sub influxurile venite din multe direcții, gândirea pianistică s-a transformat, vechile prejudecăți și delimitări au dispărut; Josette Hârsu, una dintre ultimele moștenitoare directe ale tradiției
Oameni care sunt by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15969_a_17294]
-
pe cât de autentice pe atât de necunoscute contemporanilor..." Distincția e indirect susținută prin evocarea maiorescianismului căruia cultura română îi datorează teoria (și actul) disociației valorilor. Fără să fie numit, e apărat cel care (poate Blaga, poate Lovinescu) a dărâmat idoli artificiali, "personaje tabu ale arenei noastre publice", atrăgându-și oprobriul lor. Ironia își face rolul luându-și mereu ca țintă "nemuritorii". Apare și aici o nuanță ce nu și-a pierdut actualitatea pentru vremea noastră când blamul contra valorii, stânjenitoare pentru
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
fără un îndemn extraficțional. În lipsa acestui programatism, literatura sa este condamnată la marginalitate (deși a fost premiat de Uniunea Scriitorilor și de Academia Română). Doar cu textul în față, este greu să decizi dacă demersul său este doar desuet, o perpetuare artificială a esopismului, sau deschiderea reală către o ficționalitate servită în supradoză unui cititor alienat. Oricum, chiar credința lui Alexandru Ecovoiu (pe care o deducem, în lipsă de altceva) că textul poate vorbi singur este depășită. Alexandru Ecovoiu, Cei trei copii-Mozart
Nu interpreta! by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15948_a_17273]
-
de pe acum intrară în istoria literară. Nimic nu-l poate răsplăti decât mulțumirea și considerația noastră. Unii, primind imaginile luate de Ion Cucu, se făcură mai buni, mai adevărați, mai în mișcare, evitând poza rigidă, poza studiată, încremenită, la declicul artificial al blitzului, semn al înghețului spiritual. O panoramă, o expoziție - foto I. Cucu, o trecere amplă asupra unor fizionomii ilustre, studiul minuțios al figurilor de poeți, de prozatori, în viață ori duși, vor stârni, sigur, interesul cititorilor. Expoziția ar cuprinde
Panorama scriitorilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15968_a_17293]
-
face ca aceste teme eterne ale filosofiei (moartea, nemurirea, Dumnezeu și cunoașterea Lui, constituția lumii, binele, absurdul, nimicul) să devină, din probleme filosofice străine (aparținînd altor tradiții de gîndire), problemele gîndirii tale - și mai cu seamă nu într-un mod artificial și mimetic, ci în chip sincer și autentic -, ei bine, însuși acest efort are o frumoasă și adîncă relevanță filosofică. Tocmai de aceea, cu greu s-ar spune că filosofia românească nu există sau că nu ar fi interesantă". Și
Între originalitate și citare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16000_a_17325]
-
într-un suprem efort, îi dărui și duhul vieții, dar al unei vieți de nimeni neînțeleasă. "Un îngrijitor bătrîn se urca în fiecare zi pe schela interioară pentru a alimenta într-un fel viața, pe care nimeni nu o credea artificială, a acestui ceasornic și pentru a se asigura - destul de superficial dealtminteri - că totul se petrece firesc, că toate sunt la locul lor. Dar acest om bătrîn, care locuia cu un nepot al său în vecinătatea orologiului, nu mai știa nimic
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]