3,224 matches
-
caracterizează printr-un defect al arcurilor vertebrale, ale uneia sau mai multor vertebre, care sunt acoperite de tegument normal. Afecțiunea este descoperită doar prin radiografie și nu este asociată cu tulburări neurologice (Ledoux, Larroque, 1995). SPONDILITĂ (< fr. spondylite) - Formă de artrită cu o evoluție de lungă durată (cronică) și care, de cele mai multe ori, afectează coloana vertebrală. Poate produce durere, rigiditate, edem și limitarea mișcărilor la nivelul coloanei vertebrale inferioare, mijlocii și la nivelul gâtului, precum și, uneori, în unele părți cum ar
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
treizeci și șase de ani. Arată de douăzeci și șase. E scundă fără să fie mică. E necuviincioasă fără să fie vulgară. Se ducea la un terapeut, dar nu s-a mai dus. Mâna dreaptă Îi este parțial atinsă de artrită, de la un accident de lift. O doare când trebuie să țină aparatul foto mai mult timp. ― Îmi trebuie un asistent, mi-a spus ea. Sau o mână nouă. Unghiile de la mâini nu-i sunt din cale-afară de curate. De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se pierduseră imediat pe niște poteci mai ferite ca să se poată giugiuli și pipăi În voie. Marlena și Esmé au acceptat invitația lui Harry de a umbla după animale și faimoșii pini cu crengi care seamănă cu Încheieturile contorsionate de artrită ale unui bătrân. Bennie și Vera au apucat-o În jos pe una dintre cărările cele mai puțin stabile din punct de vedere al gravitației, prinși fiind din discuția lor despre construcția unui nou Muzeu al Artei Asiatice și diferitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
motorul, iar farurile roșii din spate clipiră. Ce s-or grăbi așa? Harry mări pasul. Simți deodată o durere acută În genunchiul drept. Se aplecă și strânse de partea care-l durea. Un vechi accident la schi, un Început de artrită. La naiba, Îmbătrânea. Ei bine, n-avea nici un rost să agraveze situația. Încetini din nou, spunându-și că-și va cere scuze pentru Întârziere când va ajunge la prietenii lui. Dar până să ajungă, când mai avea vreo câțiva metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Polițiștii Însărcinați cu moda or să te prindă. Și poți păstra lanterna. Mai am una mai mică. Marlena Îndreptă lanterna spre interiorul scorburii pe care o Împărțea cu fiica ei. Porțiunile cele mai contorsionate arătau ca niște gnomi suferinzi de artrită În agonie, un basorelief lamaist ca răspuns la o Ars Moriendi. Și astfel se instalară cu toții pentru prima lor noapte petrecută În mijlocul tribului, noapte pe care ei o credeau și ultima. Moff Îi spuse lui Rupert să doarmă Încălțat, În caz că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
drăguță. Dar e ceva exagerat în toate aceste declarații de bune intenții. Pe dedesubtul acestei frățietăți, simt o dușmănie ascunsă. Dacă e să spunem adevărul, Marcia e o pacoste - cu fetele ei prostănace, cu hainele ei de vrăjitoare și cu „artrita reumatoidă instalată înainte de vreme“. Când Richard și Sheba erau proaspăt căsătoriți, Marcia a scos-o pe Sheba la o cafea și a asigurat-o că nu existau resentimente. — Nu mai e vorba despre familie în zilele noastre. E vorba despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
despre Helen Walsh Scena 1: O mică, dar de încredere agenție de detectivi din Dublin. Două femei, una tânără și atrăgătoare (eu), cealaltă bătrână (mama). Tânăra, cu picioarele pe birou. Bătrâna - nu și-a pus picioarele pe birou pentru că avea artrită la genunchi. O zi leneșă. Liniște. Plictiseală. Ticăitul ceasului. O mașină parchează în față. Intră un bărbat. Arătos. Poartă număr mare la pantofi. Eu: Cu ce vă pot ajuta? Bărbatul: Caut o femeie. Eu: Asta nu e casă de toleranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
îl citisem ultima dată. Scena 1: O mică, dar de încredere agenție de detectivi din Dublin. Două femei, una tânără, atrăgătoare (eu), cealaltă bătrână (mama). Tânăra, cu picioarele pe birou. Bătrâna - nu și-a pus picioarele pe birou pentru că avea artrită la genunchi. O zi leneșă. Liniște. Plictiseală. Ticăitul ceasului. O mașină parchează în față. Intră un bărbat. Arătos. Poartă număr mare la pantofi. Eu: Cu ce vă pot ajuta? Bărbatul: Caut o femeie. Eu: Asta nu e casă de toleranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
în care mă întrebam ce lucru cumplit se întâmplase. Apoi îmi aminteam. M-am culcat la loc, cu o senzație de durere surdă și persistentă în fiecare os, cum îmi imaginam că trebuie să te simți când ai reumatism sau artrită. Când începuseră durerile, m-am gândit că m-am ales cu vreun virus sau că sufeream efecte secundare ale accidentului. Dar doctorul mi-a zis că, de fapt, ceea ce simțeam era „durerea somatică indusă de suferința emoțională“. Că era ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
hotărât. O să mă spăl pe dinți. Dar când am luat periuța de dinți, m-a fulgerat o durere cumplită în mână, în coaste și până în măduva oaselor, de parcă m-aș fi electrocutat. Încă mai aveam dureri asemănătoare celor date de artrită sau de reumatism, dar în ultimele zile li se alăturaseră aceste junghiuri ca șocurile electrice. Din nou doctorul îmi spusese că era „normal“; că totul făcea parte din ciclul suferinței emoționale. S-a auzit soneria. Ajunsese mai devreme. Ah, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
o dușcă. Știam, fără să mi se spună, că lichidul chihlimbariu era Jack Daniels. Capitolul 25tc "Capitolul 25" M-am trezit duminică dimineață cu o mahmureală cruntă. Aveam frisoane, lacrimi pe obraji și mă dureau toate cele. Durerile ca de artrită/ reumatism erau mult mai rele ca de obicei și junghiurile similare șocurilor electrice mă ardeau până în măduva oaselor. Pe deasupra, mi se uscase gura de sete. E greu să scapi de impulsurile vechi. Mi-a venit să-i dau un cot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Lipsa de lumină aruncă umbrele ca niște falduri pe tabloul suspendat în semiobscuritate și, în mod surprinzător, această piele ridată a pânzei se suprapune cu ridurile bătrânei făurind așa, din mariajul lor intempestiv, un carnaj roșiatic și sângeriu, atins de artrită, de imprecizie, de boală, negi și igrasie, care a crescut totuși patru copii...și care acum crește din pânză, trăgându-și gama de riduri, crăpături și mușuroaie după ea, împreună cu mirosu-i murdar și bastard. O văd parcă devenind mai întâi
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
Reynolds Loftis: un card de bibliotecă, carnete de membru în diverse organizații de stânga, un carnet de conducere din 1936, emis de statul California, cu o etichetă pe spate: „Informații pentru urgențe medicale”. Alergic la penicilină, mici crize recurente de artrită, grupa de sânge 0-I. EL? Danny închise sertarele, descuie ușa de la toaletă, își șterse fața cu un prosop și se îndreptă agale spre sala de proiecție. Luminile erau aprinse, ecranul alb, iar Claire stătea pe canapea. Ea îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
judecată, zise Wilt. A aruncat-o pe doamna Portway exact prin acoperișul serei. Toată peluza era plină de sticlă... Iar doamna Portway n-a fost o femeie sănătoasă nici măcar în vremurile ei cele mai bune. — Nu-i femeia aceea cu artrită reumatică? Amărât, Wilt dădu din cap că da. — Și cicatricile alea de duelist de pe obrajii ei, zise el, alea de la sera noastră i se trag, nu de altundeva. — Trebuie să recunosc că eu m-aș fi gândit la niște locuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
să fiu eu, altminteri s-ar putea să nu Îmi mai pese prea mult de nici o blondă! Deși Gionni spune că bunicul lui are erecție ori de câte ori vine infirmiera cu plosca! Să fiu el, chiar dacă pentru asta o să am osteoporoză, artroză, artrită, lumbago, pentru că În schimb o să port pantofi veritabili Todd! Chiar așa am văzut scris În interiorul pantofului, moale, și cum arăta, cum mirosea! De parcă nimeni niciodată nu-și vârâse În el piciorul! Nu știu cum de a căzut lumina de pe culoar chiar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
într-un stil înveninat-fulminant, care era de fapt stilul revistei și pe care ei și-l însușeau din mers, laolaltă cu argumentele ce-l făceau să izbucnească în invective anticomuniste și antifeseniste punctate cu lovituri de baston în birouri. Avea artrită și suferea de amețeli rebele; de bastonul ăla se ajuta la mers, dar, la o adică, îi folosea și ca armă. Pe cât de pipernicit îl vezi, pe-atât de țânțăros, îl lăuda Milică, și că are moșu’ ceva sânge-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
La amiază, avem pecetluită întâlnirea cu... El! Cu Solul. Sau, nu? Corectează-mă, rogu-te, dacă greșesc! Wa alaikum assalam! Ce lăcomie, pardon, ce lăcomie, domnule? Da'de unde! Pur și simplu, rădăcinoasele sunt antialergice, anti-fungice și fac foarte bine la artrită, atât și nimic mai mult. U-uuu-ahhh...! Bine, seniore, prea bine, gata, calmează-te, nu te mai năpusti și tu așa, din orice fleac. Temperatio! Pace-pace, între două dobitoace. Pe bune! Poftim, mi-am luat botul de-acolo. Și n-am
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
au mai oferit tratamente medicale ci, doar de două ori pe săptămână, venea un medic și dădea consultații în schimbul unei taxe. (Au existat ciocniri până și în legătură cu acest lucru - tot ce-i legat de Institut iscă întruna conflicte.) Suferinzii de artrită, nelăsându-se abătuți de raportul medical (sau poate, mai curând, nici nu auziseră de el), continuau să revină, periodic, în număr mic. Unii erau încurajați să vină chiar de medicii practicanți locali. Nu beneficiau de restaurante, dar se putea comanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
apoi trânti din nou capacul cu zgomot. După care își îndreptă privirea spre preot, care nu mai repetă întrebarea sub forma inițială, ci îi spuse: — De ce ne vizitează profesorul Rozanov? — Nu mă vizitează pe mine. Nu știu, o fi având artrită și vrea să facă o cură de ape. — Știi unde o să locuiască? — N-am idee, probabil la Ennistone Royal Hotel (Regina Victoria venise la Ennistone când se inaugurase Victoria Park, și vizitase Institutul, iar prințul consort lăudase apele și comparase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în viețile altora, cere dumneata ajutor, că o să ai în curând mare nevoie de el, din câte aud eu vorbindu-se. La revedere, dragă, spuse întorcându-se spre Diane. Mă duc să înot. În timp ce se îndepărta, cu rigiditatea demnă a artritei, George, în chiloți de baie, apăru dintr-odată la marginea bazinului. Diane își smulse mâna, lăsându-și mănușa în mâna preotului. Se întreba dacă George o fi văzut-o. Dar George se cufundase în bazin lăsându-se de aburi. — Bătrână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să discute poate cu ostentativă indiferență, să cântărească sentimentele ei. La Băi, se tot uitase în jur, căutând parcă pe cineva. De ce se întorsese la Ennistone? Nu era cu putință să se fi întors numai ca să încerce efectul apelor asupra artritei sale. Alex îl întâlnise pe John Robert într-o perioadă a tinereții când se plămădesc impresiile adânci, cele care dăinuie. Oare John Robert, vremelnic atras de Linda, o iubise de fapt pe ea, pe Alex? E posibil să-și fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și acea ultimă vagă rămășiță de credință că cineva, cândva, pe undeva, ar fi avut un gând pur, nemincinos, devenise acum, în mintea lui, o durere râcâitoare. Ipotezele legate de reîntoarcerea lui Rozanov nu se limitaseră la presupunerea legată de artrită. Într-adevăr, John Robert păstra o veche încredere copilărească în eficacitatea apelor. Cât timp locuise în America, profitase, cu rezultate favorabile, de băile fierbinți de la Saratoga Springs. Acum își rezervase una din Camerele Ennistone pentru un tratament mai îndelungat. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
zărise la Băi, George nu-și mai văzuse vechiul profesor de câțiva ani și (după cum observă mai târziu, pentru că la început fusese prea împietrit de emoție), Rozanov se schimbase mult. Se îngrășase, mișcările îi deveniseră mai lente și înțepenite de artrită. Neglijența și delăsarea țineau acum, evident, de bătrânețe. În timp ce vorbea, un firicel de salivă i se aduna în colțurile buzelor proeminente. Fruntea, pe vremuri netedă, era brăzdată de șanțuri adânci, orizontale, între care se strângeau bulbuci de carne moale. Peri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se opinti și se așeză pe o banchetă, ținându-și de astă-dată capul și umerii deasupra apei. Își șterse fața roșie, asudată și tumefiată, cu un prosop aflat alături și începu să facă exercițiile recomandate de medicul lui japonez, împotriva artritei. Când John Robert fusese în Texas sau în Arizona, simptomele artritice îi dispăruseră. De la reîntoarcerea în primăvara englezească, simțise din nou vechile dureri familiare, împreună cu altele noi, ciudate. Își roti capul, își smuci umerii în față și în spate, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ținea în mâinile sale destinele lor. La început, își confundase sentimentele cu nevoia ei de a-l proteja, chiar cu mila. Alergase întotdeauna să-i aducă paltonul, deși nu îndrăznea să-l și ajute să se îmbrace, operație pe care artrita lui o făcea din ce în ce mai dificilă. Uneori Rozanov îi cerea să telefoneze în numele lui la diferite hoteluri. O dată i-a cerut să se ducă să-i cumpere o pălărie. („Ce fel de pălărie?“ „Oricare!“) Ceea ce-i pricinuise lui Pearl multă bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]