400 matches
-
Apicomplexa", fiind paraziți intracelulari la nevertebrate și vertebrate. Ciclul de dezvoltare este complet la cele mai multe forme, incluzând toate cele trei faze - gamogonie, sporogonie, schizogonie. Trofozoizii maturi sunt mici și se află de obicei intracelular. Parazitează la nevertebrate (moluște, anelide, enteropneuste, artropode) și vertebrate (de la pești până la mamifere). produc coccidioze grave la animalele domestice și om. Subclasa Coccidia cuprinde patru ordine:
Coccidiile () [Corola-website/Science/325900_a_327229]
-
Fanerozoice. Cambrianul stârnește un boom în evoluție, eveniment cunoscut sub numele de Explozia Cambriană în care a evoluat cel mai mare număr de creaturi din istoria Pământului în decursul unei perioade. Au evoluat plante precum alge, fauna este dominată de artropode blindate, cum ar fi trilobiții. În acest timp, supercontinentul Pannotia începe să se despartă, mare parte din el devenind supercontinentul Gondwana. Ordovicianul se întinde de la 485 de milioane de ani în urmă la 440 de milioane de ani. Ordovicianul este
Fanerozoic () [Corola-website/Science/324746_a_326075]
-
este o perioadă de timp din istoria Pământului în care multe specii au evoluat, unele răspândite și astăzi, cum ar fi peștele primitiv, cefalopodele și coralul. Cele mai frecvente forme de viață erau trilobiți, melci și scoici. Mai important, primele artropode au mers pe uscat pentru a coloniza golul supercontinent Gondwana. Până la sfârșitul perioadei, Gondwana era la Polul Sud, America de Nord s-a ciocnit cu Europa închizând Oceanul Atlantic. Glaciațiunea Africii a dus la o scădere importantă a nivelului mării, omorând formele de
Fanerozoic () [Corola-website/Science/324746_a_326075]
-
întinde de la 440 de milioane de ani în urmă la 415 de milioane de ani. În Silurian Pământul și-a revenit din glaciațiunea "Pământul de Zăpadă". În această perioadă au evoluat peștii, au apărut primii pești de apă dulce, și artropodele cum ar fi scorpionii de mare erau încă prădători de top. Viața complet terestră a evoluat, formele ei incuzând și arahnide timpurii, ciuperci, și miriapode. De asemenea, evoluția plantelor vasculare ("Cooksonia") a permis plantelor să obțină un punct de sprijin
Fanerozoic () [Corola-website/Science/324746_a_326075]
-
în cele din urmă a evoluat în primele tetrapode. Pe uscat, grupurile de plante s-au diversificat incredibil, eveniment cunoscut sub numele de Explozia Devoniană, în care au evoluat primii copaci, precum și semințele. Acest eveniment a diversificat de asemenea viața artropodelor. Au evoluat primii amfibieni iar peștii erau situați în partea de sus a lanțului alimentar. Aproape de sfârșitul Devonianului 70% din toate speciile au disparut printr-un eveniment cunoscut sub numele de Extincția din Devonianul târziu, care este a doua extincție
Fanerozoic () [Corola-website/Science/324746_a_326075]
-
a permis succesul fenomenal de care se bucură această clasă de artropode. Cantitatea și diversitatea taxonomiei insectelor sunt însoțite de o variație mare de modificări în structura corpului său. Corpul este format din 21 de segmente care sunt vizibile integral numai în stadiu embrionar. Acesta este diferențiat în 3 regiuni distincte Unele
Morfologia insectelor () [Corola-website/Science/322567_a_323896]
-
a fixa prada sau pentru a fixa partenerul în timpul copulării. Cercii masculilor au tendința de a fi mai curbați decât cei ai femelelor. Urechelnița comună este una din puținele insecte care vânează activ prada și sunt omnivore, hrănindu-se cu artropode, plante sau fructe. Într-o mare măsură specia este de asemenea necrofagă, hrănindu-se cu plante și animale moarte când are ocazia. Printre insectele vânate de urechelnițe se numără, în general, păduchii de plante, dar și insecte mai mari, precum
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
sunt în mod normal găsite în cutele pielii sau a gușei liliacului malaiezian "Cheiromeles torquatus", hrănindu-se aparent cu secrețiile corporale ale acestuia. Alte specii, precum "Xenarina" (tot din subordinul Arixeniina), se presupune ca se grănesc cu guano sau cu artropode guanofile în cuibul liliacului, unde au fost găsite. Hemimerina include specia "Araeomerus" găsită în cuibul unor șobolani (Beamys major), iar "Hemimerus" a fost găsita pe șobolanul gigantic "Cricetomys". Urchelnițele sunt în general nocturene și se ascun în zone sau crevase
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
târziu până în Jurasicul timpuriu. S-au găsit circa 70 de specimene în Australia, Kazahtan și Anglia din familia dispărută Archidermaptera. Câteva dintre trasăturile atribuite urechelnițelor moderne nu apar în fosilele timpurii, dar adulții au tarsii (ultimul segment al piciorului de artropod) cu cinci segmente, saci ovipari bine dezvoltați, tegmina și cerci segmentați. Cerci nu erau curbați și probabil nu erau folosiți ca cei din prezent . Protelytroptera este considerat grupul central al ordinului Dermaptera. Aceste insecte, care seamană cu grupul modern Blattodea
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
În epidemiologie un vector biologic este un animal (mai ales un artropod) care transmite un agent patogen (virus, bacterie, parazit) de la o gazdă a agentului patogen respectiv la o altă gazdă (sau organism) receptiv, infectând-o. Vectorul aparține unei încrengături diferite de cea căreia îi aparține gazda infectată. Un vector poate fi
Vector biologic () [Corola-website/Science/329749_a_331078]
-
Vectorul aparține unei încrengături diferite de cea căreia îi aparține gazda infectată. Un vector poate fi el însuși infectat (vector biologic activ) sau poate doar transmite un agent infecțios (vector biologic mecanic sau pasiv). Vectorii biologici activi (mai ales unele artropode) sunt acele organisme care asigură, în mod obligatoriu, dezvoltarea și multiplicarea, cel puțin pentru un stadiu biologic, ceea ce le conferă rolul de sursă a unui agent patogen și realizează, în același timp, și transmiterea agentului patogen respectiv la organismele receptive
Vector biologic () [Corola-website/Science/329749_a_331078]
-
de sursă a unui agent patogen și realizează, în același timp, și transmiterea agentului patogen respectiv la organismele receptive. Astfel vectorii biologici activi servesc ca surse și cale de vehiculare și inoculare a unor agenți patogeni în organismele receptive. Unele artropode sunt gazde obligatorii a unor agenți patogeni și transmit, în același timp, agentul respectiv la organismele receptive. Printre ele un loc principal îl ocupă: Vectorii biologici mecanici sau vectorii biologici pasivi sunt animale (în special muștele) care, după ce se contaminează
Vector biologic () [Corola-website/Science/329749_a_331078]
-
timp variabile a agentului patogen respectiv. Numeroase specii de agenți patogeni pot astfel ajunge la organisme receptive prin acești vectori mecanici, și realizează frecvent și contaminarea altor căi de transmitere: sol, obiecte, alimente etc. Ca vectori biologici mecanici servesc unele artropode: muștele, gândacii de bucătărie, furnicile de casă, puricii omului, ploșnițele etc. Musca de casă ("Musca domestica") joacă un rol principal ca vector mecanic, având capacitatea de a se contamina intens; ea este foarte mobilă și vorace, se înmulțește intens și
Vector biologic () [Corola-website/Science/329749_a_331078]
-
În combaterea vectorilor se folosesc metode: În mod ideal, combaterea vectorilor ar trebui să integreze diferite metode menționate cu minimizarea utilizării insecticidelor. Cu toate acestea, insecticidele rămân singurul mijloc de prevenire în masă utilizabil împotriva celor mai multe endemii tropicale transmise de artropode (malaria, arbovirozele, leishmanioza, filarioza). Utilizarea materialelor impregnate cu piretrinoide (plaselor contra țânțarilor, perdelelor etc.) permite reducerea semnificativă a cantității de substanțe utilizate și a răspândirii lor în mediul înconjurător.
Vector biologic () [Corola-website/Science/329749_a_331078]
-
50 și 100 milioane de oameni sunt infectați în toată lumea. O jumătate de milion de bolnavi ajung să fie spitalizați și aproximativ 12.500 - 25.000 mor în fiecare an. Febra denga este cea mai comună boală virală răspândită de artropode. Se estimează că povara bolii denga exprimată în ani de viață ajustați la incapacitate este de circa 1600 de ani la un milion de oameni. Acest lucru înseamnă că la fiecare milion de oameni, boala denga este cauza pierderii a
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
cu dinți, uneori foarte puternici; unii dintre dinți au aspectul de canini. Oasele faringiene sunt separate. Au 30-48 vertebre. Stomacul are un cec, iar intestinul 3-6 apendice pilorice. Se hrănesc mai ales cu pești, dar și cu viermi și cu artropode. Au o importanță economică mare. Carnea lor este gustoasă și multe specii sunt pescuite în cantități enorme, dar sunt greu de crescut. În apele României trăiesc 10 specii: În apele Republicii Moldova trăiesc 6 specii: le după FishBase conțin 11 genuri
Percide () [Corola-website/Science/330691_a_332020]
-
descompunere a cadavrelor. Muștele sarcofagide (Sarcophagidae) și califoride (Calliphoridae) care sosesc primele din grupul de insecte sunt folosite pentru calcularea intervalului post-mortem (IPM) în investigațiile deceselor. Calcularea IPM se realizează prin cunoașterea colonizărilor succesive ale cadavrului expus faunei locale de artropode. În prezent este folosită și tehnologia ADN atât pentru determinarea speciei insectelor, cât și pentru recuperarea și identificarea sângelui cu care s-au hrănit insectele.
Entomologie medico-legală () [Corola-website/Science/330027_a_331356]
-
Scorpionul gigant ("Heterometrus") este un gen de scorpioni din familia "Scorpionidae". El este un extraordinar vânător de nevertrebrate, în general terestre. Din cauza că nu posedă o cantitate foarte mare de venin,acest artropod își folosește,de obicei,cleștii groși pentru a-și imobiliza victima,a-i rupe corpul și a-l fărâmița înainte de a-l mânca. Dintre toate speciile de scorpioni,cele care aparțin genului Heterometrus au dimensiuni mai mari.Una dintre acestea
Scorpion gigant () [Corola-website/Science/330233_a_331562]
-
Sarcophaga". Larvele de "Trichinella spiralis" pot trăi 5-8 zile în corpul muștelor sarcofage, care sunt considerate rezervoare naturale și vectori pentru aceste larve. Speciile de "Sarcophaga" sunt deosebit de importante în entomologia medico-legală, deoarece ele sunt primele, sau unele dintre primele, artropode care ajung la un cadavru. Speciile de "Sarcophaga" sunt insecte zburătoare rapide și pot zbura în condiții meteorologice nefavorabile atunci când alte specii de artropode sunt incapabile de a zbura. Muștele "Sarcophaga" sunt cel mai adesea asociate cu cadavre găsite în interiorul
Sarcophaga () [Corola-website/Science/328809_a_330138]
-
de "Sarcophaga" sunt deosebit de importante în entomologia medico-legală, deoarece ele sunt primele, sau unele dintre primele, artropode care ajung la un cadavru. Speciile de "Sarcophaga" sunt insecte zburătoare rapide și pot zbura în condiții meteorologice nefavorabile atunci când alte specii de artropode sunt incapabile de a zbura. Muștele "Sarcophaga" sunt cel mai adesea asociate cu cadavre găsite în interiorul clădirilor, mai ales în lunile de vară. Muștele sarcofage și califoride sunt folosite pentru calcularea intervalului post-mortem (IPM) în investigațiile deceselor; deoarece ciclul lor
Sarcophaga () [Corola-website/Science/328809_a_330138]
-
care au pătruns sau pe sub pietre. Gușterul vărgat dobrogean trăiește adesea împreună cu gușterul comun ("Lacerta viridis viridis"), șopârla de iarbă ("Podarcis tauricus tauricus"), șarpele rău ("Dolichophis caspius") și broasca țestoasă de uscat dobrogeană ("Testudo graeca ibera"). Se hrănește cu diferite artropode, dar mai ales cu ortoptere (lăcuste) care joacă un rol important în hrana lor. În captivitate șoarecii nou-născuți constituie de asemeni o hrană binevenită. Principalii dușmanii naturali sunt șarpele rău ("Dolichophis caspius") și păsările răpitoare. Printre paraziți se numără acarianul
Gușter vărgat () [Corola-website/Science/334046_a_335375]
-
le (Collembola) (din greaca "colla" = a lipi și "embolon" = încuietoare) este o subclasă de artropode primitive apterigote (fără aripi) mici (1-2 mm lungime, rar mai mari) înrudite cu insectele. Corpul este constituit din 15 segmente, 6 cefalice, 3 toracice și 6 abdominale. Au antenele scurte, formate din 4 articole. Înapoia bazei antenelor, pe laturile capului
Colembole () [Corola-website/Science/332553_a_333882]
-
potențial rezervoare ale virusurilor Ebola și Marburg. Virusurile au fost cercetate inițial prin izolare, apoi prin tehnici de biologie moleculară. În total, printre aproape 7.000 de vertebrate (mamifere, mai ales rozătoare, păsări, reptile, amfibieni) și 30.000 de nevertebrate (artropode) analizate în regiunile epidemice pentru determinarea rezervorul natural al fiolovirusurilor, au fost detectate numai secvențe nucleotidice de ebolavirus Zair în organele a șase rozătoare ("Mus musculus" și "Praomys" sp.) și a unui chițcan de pădure ("Sylvisorex ollula") colectate în Republica Centrafricană
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
ollula") colectate în Republica Centrafricană în 1999. Din păcate, aceste rezultate nu au fost confirmate și nici o concluzie nu a putut fi trasă. În mod similar, numeroase inoculări experimentale cu virusul Ebola au fost încercate pe rozătoare, lilieci, păsări, reptile, moluște, artropode și plante, dar toate au eșuat. Cu toate acestea, unii lilieci aparținând genurilor "Epomophorus" și "Tadarida" au dezvoltat o viremie tranzitorie de circa 4 săptămâni, dar din nou fără dovezi concludente asupra rolului liliecilor ca gazde naturale ale filoviridelor. Datorită
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
Abdomenul este cenușiu-albastru, cu luciu sidefiu. Solzii de pe cap (pileus) pătați cu pete mici brune. Zona dorsală între cele două dungi închise, cu 4-6 linii alcătuite din fragmente scurte, închise și mărginite cu alb. Se hrănește cu tot felul de artropode mici (coleoptere, aranee) și chiar cu râme. În captivitate se hrănește cu muște, drosofile, efemere, furnici, chironomide, afide, aranee, coleoptere, lumbricide, omizi nepăroase. Șopârlițele de frunzar evită arșița, ieșind în căutare de hrană cel mai des în primele ore ale
Șopârlița de frunzar () [Corola-website/Science/333935_a_335264]