2,542 matches
-
criminal, un rapt care venea, repet, în totală contradicție cu practica internațională. Atunci, străvechiul principat al Moldovei lui Ștefan cel Mare a fostdestructurat. După ce pierduse, deja, Bucovina în 1774, când domnitorul fanariot (sic !) Grigore Ghica al III-lea a fost asasinat pentru că s-a împotrivit cotropirii Bucovinei de către austrieci. Azi, cine își mai amintește ? În acei ani, însă, amintirile despre cotropirea unei părți importante a Principatului Moldovei de către Imperiul Țarist erau foarte proaspete. Era absolut normal ca înainte de Revoluția de la 1848
De la UNIRE la REUNIRE – Sergiu GĂBUREAC [Corola-blog/BlogPost/93043_a_94335]
-
escamotarea datelor privind antisemitismul românesc.” O aberație, fiind bine știut că în perioada mai 1994 - aprilie 1945 au fost deportați jandarmeria ungară și omorâți în lagărele naziste ale morții aproape 600.000 de evrei unguri, o zecime din numărul evreilor asasinați în întreaga Europă de către naziști. „Prigonirea evreilor (din Ungaria) este probabil crima cea mai abjectă din întreaga istorie a omenirii” aprecia Winston Churchill, la data de 7 iulie 1945, în jurnalul său. 27 ianuarie 1995. Budapesta. Acuzat atât în România
Portretul neretușat al unui agent de influență, episodul 2 [Corola-blog/BlogPost/93276_a_94568]
-
care avionul ateriza în Siria. USLA și alte autorități românești i-au prins atunci pe teroriști și i-au expulzat din România, ca indezirabili, înainte ca ei să poată acționa. · 1984. Viceconsulul Ambasadei Iordaniei la București, Azmi Al-Mufti, a fost asasinat de către Ahmad Mohamed Ali Al-Hersh, un iordanian de origine palestiniană aflat la studii în România. Atacul a fost comandat de organizația teroristă palestiniană Abu Nidal, aflată în conflict cu dinastia Hasemita a Iordaniei, în urma Războiului Civil din Iordania (1970-1971). Asasinul
România și lupta împotriva terorismului [Corola-blog/BlogPost/93464_a_94756]
-
liniște, de experiențele lui cu iepuri. Noaptea, cuprins de remușcări, și-ar scrie Tratatul „panaceu”; în final, e arestat pentru jaf. Dar nu o să faci asta. Pe Filozof îl păstrezi pentru o acțiune mult mai importantă. Va trebui să-l asasineze pe Magistrat, dacă nu cumva, pe parcurs, te vei răzgândi. Un tiran ucis de către un filozof! E altceva! Până acum a fost numai invers. Jos tirania! Tu ai instaurat-o! Ai fi putut gândi o Stațiune-stat model. Ceva gen falanster
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
și o sculptură. O pictură, o dovedesc uneori. Unul descrie o simfonie. S-a terminat întrunirea literară, a început un film. El și Ea fac dragoste câinește; te gândești la Caravella, are decență: chiar împlinește un act de justiție: îl asasinează lent pe Magistrat. Schimbi canalul, vrei muzică. Nimerești un festival. Niște tipi și tipe, zeci de mii - un sfert de milion, se zice - se tăvălesc în noroi și fumează marijuana. Mulți sunt goi. Oprești sonorul, se zvârcolesc în tăcere. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
asupra marelui mozaic aflat În spatele celui ucis. Ridică torța, plin de curiozitate. Lumina alunecă peste un pumn de pietre de mozaic multicolore, căzute sub schelă. Pe perete se zăreau urme din aceeași tencuială din care fusese făcută masca. — A fost asasinat cu materia operei sale, murmură. Se dădu câțiva pași Îndărăt, pentru a surprinde mai bine ansamblul. Pe perete trona figura maiestuoasă o unui bătrân, cu o musculatură puternică. Era Înalt de vreo șase brațe, cu chipul Întors spre dreapta sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
apropiase de locul lor. De la acea distanță, părea cu neputință să le fi putut asculta spusele, și totuși nu exista nici o Îndoială că Îi urmărea cu luare aminte. — În biserica În care Își va avea sediul viitorul Studium, a fost asasinat un om, cu o cruzime nemaipomenită. Meșterul Ambrogio, mozaicarul. Nici o reacție nu urmă vorbelor sale. Dante trecu În revistă acele fețe inexpresive, de care părea să se fi lipit o mască a indiferenței. S-ar fi așteptat la un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mijloace de a-i face să vorbească pe cei care nu vor. — Umbla un zvon prin bazilica San Paolo, unde am lucrat noi... un zvon pe seama morții lui Celestin al V-lea... papa sihastru, bâigui Iacopo. — Firește, Îl știe toată lumea. Asasinat la ordinul lui Bonifaciu. Arhitectul părea sincer uimit. — Nu, messer Durante. Cu siguranță, nu la ordinul lui. La Roma se șușotea că, atunci când a aflat vestea, Bonifaciu ar fi reacționat cu o izbucnire de mânie furibundă și că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dintr-o gaură În zid. În minte Îi Încolți Îndoiala că ar fi putut fi vorba de o Înșelătorie. Poate că omul Îi istorisea povestea aceea pentru a-i hrăni fantezia. Poate că nu existase nici o ceremonie, iar meșterul fusese asasinat pur și simplu de unul din falșii leproși, care ieșise din cavernă ca să-l jefuiască. Meșterii din Como erau renumiți În toată Europa și se știa prea bine cât de bine erau remunerați. Nici măcar Giotto nu primise niciodată o răsplată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
la fel de mare te poate opri. Dacă așa stau lucrurile, atunci Ambrogio a fost ucis fie de o ființă slabă, fie dintr-o cauză foarte puternică. — Cred că așa e. — Cum ai socoti ipoteza că meșterul din Como ar fi fost asasinat de tovarășii săi de breaslă? — Care să fi fost cauza? — Una foarte puternică, fără Îndoială. Mândria artei lor, de care meșterul voia să-și râdă. Ai văzut mozaicul și cele cinci părți ale sale, În valoare descrescătoare. Sunt sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ce elemente Îți Întemeiezi ipoteza? Întrebă Dante prudent. În sinea lui, se Îndoia că acea teorie ar fi avut vreun temei, dar, Încurajând discuția, poate că ar fi surprins vreun indiciu ulterior. — Gândiți-vă la felul În care a fost asasinat mozaicarul, răspunse Ammannati. Recurgându-se la materia primă a meseriei sale, varul, ca și când asasinul ar fi vrut să ateste că pricina crimei trebuia căutată tocmai În meseria victimei. — Dar crezi cu adevărat că rivalitatea În breaslă ar putea satisface necesitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ce să repete gestul de recunoaștere, dar se abținu de Îndată, ascunzându-și mâna. Nu vreau să răspunzi sub jurământul Artei, ci dinaintea autorității Florenței. — Nu știu, ți-o jur! Ambrogio mi l-a dat, cu puțin Înainte să fie asasinat. Dar nu mi-a spus nimic despre originea lui. Părea răvășit, ca și când numele mortului i-ar fi invocat și spectrul. — Acest secret nu Îmi aparține. Eu Însumi sunt În căutarea lui, adăugă el mai apoi, parcă vorbind cu sine. Dante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ales-o pe Venus și nu pe Minerva ca muză a consfătuirilor voastre. Iubirea este forța iluminatoare, dar, dacă nu e cârmuită, duce spre pierzanie. Sub semnul Venerei v-ați Împărtășit din pâinea științei. Dar sub același semn a fost asasinat Ambrogio. Dante luă din nou cupa, pe care Între timp cineva avusese grijă să i-o umple la loc, sorbind o dușcă zdravănă de vin. Simțea cum arsura Îi crește, ca și când măruntaiele i-ar fi fost În flăcări. Văzu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ei Întindeau hărți, stabileau puncte de adunare, pregăteau depozite de arme... — Cecco, știi biserica San Giuda, În afara zidurilor? Celălalt izbucni În plâns, dând În sfârșit un semn de viață. — Ar trebui să mă Întrebi mai degrabă dacă eu l-am asasinat pe meșterul din Como. Iar dacă mi-ai pune și această a doua Întrebare, ți-aș da două răspunsuri: sic et non, ca În controversele deștepților din Cerul al Treilea. Nu, nu l-am omorât pe mozaicar. Da, știu biserica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
scăpat de la moarte sigură, chiar dacă prețul salvării a inclus și această dezagreabilă răpire. - Vă mulțumesc cu profundă gratitudine... - Nu e cazul și nici momentul să fiți ironic. - Nu sunt, dar nici recunoscător nu pot fi dacă nu știu cine urma să mă asasineze - cuvântul vă aparține - și nici cine m-a salvat. - Este important? - Este o minimă garanție că spuneți adevărul. - N-o să vă placă ce-o să auziți, dar dumneavoastră ați vrut-o. Răspunsul este: noi. - Și când ați vorbit despre salvarea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mi se pare satisfăcătoare. În acel studiu, căruia am Înțeles că-i datorez Împrejurarea de a mă afla aici (vrusesem să spun „plăcerea”, dar m-am abținut), mă ocupam de alte câteva situații asemănătoare - dispariția din istorie a cavalerilor templieri, asasinați În masă de către Filip cel Frumos, Între 1307 și 1314, ar fi un exemplu -, care cunosc un final la fel de inexplicabil și misterios ca viața și opera lui Alexandru cel Mare. Fiindcă se știe că, după moartea acestuia, succesorii săi, generalii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Da Vinci, mai vedeam cozi la librării și la standurile duioaselor noastre târguri și iarmaroace de carte? Doamna M... n-a fost deloc Încântată de zgubiliticul meu proiect de farsă editorială. Dimpotrivă. Dar nu ea m-a convins să-l asasinez fără milă și pentru totdeauna pe nenăscutul autor George Blacke și să iscălesc Codul lui Alexandru cu numele meu personal. Decizia a luat-o, scuzați vorba proastă, destinul. Să vă spun cum a fost. Dacă stați corespunzător cu memoria ținerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
taxiul care mă duce la aeroport. Habar n-aveam că au apărut și la noi exemplare cu pereți interiori transparenți, care-l separă pe șofer de restul mașinii. Am baftă: omul cu volanul nu e din categoria celor care te asasinează cu conversația lor incontinentă. Excelent. M-ar fi enervat să fie altfel. Afară e o dimineață frumoasă, iar Înăuntru, doar radioul se aude melancolic În surdină. Tipul e un sentimental. Stau tolănit pe bancheta din spate și mă simt bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
raft: — Niciodată să nu vorbești de timpuri într-un loc unde timpul nu contează! exclamă. Și uită-te la titlul acestei știri. Un tribunal italian a condamnat la zece ani de închisoare cinci croatobosniaci, autorii masacrului de la Asmici, care au asasinat o sută șaisprezece civili musulmani. Au intrat cu forța în casele lor, au violat femeile, au tăiat gâtul copiilor și le-au scos ochii bătrânilor, dar peste cinci ani se vor bucura de libertate condițională... Bătrânul amenokal suspină adânc, indignat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
oricine ar ajunge la concluzia că nu sunt un simplu șef de securitate al unei organizații sportive, ci mai curând un nebun violent, rasist și cu tendințe neonaziste, care nu caută decât să se îmbogățească fraierind, mințind, furând și chiar asasinând. Cine v-a dat asta? — Directorul dumneavoastră mi le-a trimis acum prin fax. Hans Scholt păli, iar chipul i se transformă într-o adevărată mască - îngăină: Nu pot să cred! Englezul replică, zâmbind cu un calm absolut: — Ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
oase calcinate de soare. Vulturii i-ar scoate ochii și măruntaiele. Cu câteva ore înainte, văzuse mulți vulturi și toți păreau să zboare înspre munții ce rămăseseră în urmă, atrași probabil de cadavrul primului nefericit pe care acei sălbateci îl asasinară. Doamne ajută! murmură din nou. Luna întârzia să capete strălucire. Nervii și nerăbdarea îl măcinau pe dinăuntru și își dădu seama că simțea nevoia să meargă, deoarece însuși faptul că vedea cum fiecare pas îl apropie încă un pic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de oră mai târziu, își beau ceaiul așezați unul în fața celuilalt, ca și cum pe sute de kilometri împrejur ar fi domnit o pace absolută. — Nu înțeleg un lucru... - zise Suleiman nedumerit, după ce vorbiseră despre întâmplările din acea zi. De ce l-au asasinat pe băiatul ăla...? Nici eu nu pricep - răspunse fratele său. Înțeleg că l-ar fi putut împușca din greșeală, pe întuneric, dar nu-mi explic de ce l-au executat în felul ăsta în plină zi. — Crezi că era grav rănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
români cu averi și funcții, a căutat s deschidă ochii Părții Otomane, de marea nedreptate ce se făcea Moldovei (puterea suzerană, Poarta Otomană, potrivit vechilor acte, numite capitulații, trebuia s apere teritoriile Moldovei), dar, pentru insistența lui, turcii l-au asasinat în anul 1777, anul în care populația din Bucovina a fost chemată să depună jurământul de credință către Imperiul Habsburgic. Noua stăpânire a promis populației românești că va păstra vechile legi și rânduieli sociale, raporturile dintre țărani și boieri, va
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
apogeu atunci când, în anul 44 î.e.n., generalul Iulius Cezar, întors triumfător din nordul Galiei, îngenunchează Senatul Republicii, include în el reprezentanți ai popoarelor supuse, încearcă să se proclame împărat și-și urmărește rivalii până în Egipt, pentru ca, la întoarcere, să fie asasinat. în 27 î.e.n., succesorul său Octavian devine Cezar Augustus, primul împărat. Preocupați să evite orice revoltă la hotare, succesorii săi zdrobesc revolta egipteană și-i reduc la tăcere pe toți disidenții, printre care, în 30 e.n., un rabin din Ierusalim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
lipsite de dorința de a acumula, de a risipi și de a cunoaște invidia, fericite doar atunci când îi văd pe alții fericiți, programate pentru a le plăcea să fie ceea ce sunt, debarasate de orice dorință și de orice egoism. Firește, asasinându-i pe toți cei care, din rațiuni de clasă, de religie sau de orice altceva, nu se vor dovedi demni de această nouă elită. * * * Vreau să cred că, într-o bună zi, cu mult înainte de sfârșitul secolului XXI și în ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]