12,098 matches
-
cu funia udă, păzitorul de la Domnul, după icoană, număra frunze uscate de busuioc. Acum, evidența cărei întomnări o mai ține? Doamne, te rog, alungă sperietoarea aceasta ce hodorogește a tinichea când fâlfâie din aripi! Este timpul să-i dai altă ascultare, Stăpâne! E timpul să-i faci un implant de suflet, să-i ascunzi sub aripa stângă o inimă de om, nu de ceară), să-i picuri ceva cer senin în ochi! Îmi este milă de ea, dezleagă-o de nenoroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
m-am amăgit, Stăpâne, crezând că sunt singurul daltonist din univers, pe când Tu, Tu, pipăiai culorile cu bastonul prin Eden! Cât de naiv am putut fi! În fond, după propria asemănare m-ai modelat. În dimineața aceasta, Doamne, vei face ascultare desăvârșită, așa cum eu, 33 de ani, am pășit pe urmele Tale mâlite de cer înnourat. În dimineața aceasta, cu ochii închiși vei desface noduri, pe când eu, cu ochii închiși, în nevederea ta, Miopule, voi pune masă aici, în fața Ușilor Împărătești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
instituției bisericii în stat, Machiavelli o prezintă rațional, ca necesitate, dar nu în Principele, ci în Discorsi (I, 1l-l5). Aici îl laudă pe Numa Pompiliu pentru iscusința de a fi recurs la religie în sprijinul ordinii statale, aducînd poporul la ascultare. Teama de zei i-a ajutat pe împărații romani: religia instrumentam regni. Nu e ocolit adevărul că biserica, în timpurile modeme, exercită o teroare mascată. Modelul vieții cristice, ca principiu al noii religii, nu mai era invocat. În această ordine
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
decît îi guvernaseră, și astfel le dăduseră motiv de dezbinare iar nu de unire, încît provincia era bîntuită de hoți și de tîlhari și în tot felul tulburată, socoti că, pentru a-i reda pacea și a o aduce sub ascultarea puterii suverane, era necesar să-i asigure o bună guvernare. De aceea, puse în fruntea ei pe domnul Remirro de Orco, om crud și fără scrupule, căruia îi dădu puteri depline. Acesta, în scurt timp, făcu ordine și restabili unitatea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
față de fiecare în parte, el trebuie să se poarte în așa fel încît aceștia să-și dea seama că, cu cît vor vorbi mai liber, cu atît vor fi mai bine văzuți; afară de aceștia însă, principele să nu dea nimănui ascultare, să ducă la înfăptuire ceea ce a hotărît și să fie perseverent în hotărîri. Acela care procedează altfel, sau își pierde puterea din cauza lingușitorilor, sau își schimbă adesea hotărîrile din cauza părerilor mereu schimbătoare pe care le ascultă; așa se explică de ce
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
au pătimit sub năvălire venite din afară; după cum nu aș ști să exprim setea de răzbunare, credința nestrămutată, cucernicia și lacrimile cu care oamenii l-ar primi. Ce porți i s-ar putea închide oare? Ce popoare i-ar refuza ascultarea? Ce invidie i s-ar împotrivi? Care italian i-ar refuza cinstea ce i se cuvine? Fiecăruia dintre noi, stăpînirea barbară îi este nesuferită. Ilustra dumneavoastră familie să-și ia, așadar, această menire, cu nădejdea și curajul cu care încep
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
uman. După cum scria acum câteva decenii Alfred Sauvy "sunt preferabili oamenii tineri în fața unor figuri îmbătrânite decât contrariul". Tinerețea înseamnă entuziasm, dinamism, creativitate, spirit de inițiativă, noutate. Între bunici, părinți și copii se înnoadă și se perpetuează relații afective, de ascultare, de înțelegere reciprocă, relații de ajutor reciproc și de solidaritate, dar și relații exprimate financiar prin moșteniri, obligații alimentare, sisteme de pensii, ajutoare de orice natură, comerciale și necomerciale. Acest capitol este destinat studiului acestor relații. Lansând ipoteza rezonabilă după
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
ei. Am apucat să-l mai Întîlnesc atunci, În vara lui ’73. Părea teafăr și netemător ca Întotdeauna. Îl sîcÎia doar o curvă de tensiune cam ridicată, iar pentru a se căuta și a se trata un pic, Îi dăduse ascultare doctorului și venise să se interneze oleacă În spital. Numai că nu putea să se lase pe mîna doctorilor, fără a da Înainte pe la băieții și pe la fetele lui, prin urmare, și pe la noi, În Strada Pionierilor. S-a Întins
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
i-a vorbit lui Moise; Acesta însă nu știm de unde este. Omul a răspuns și le-a zis: Asta e chiar de mirare: că voi nu știți de unde este, dar mie mi-a deschis ochii. știm că Dumnezeu nu dă ascultare păcătoșilor; dacă însă cineva este evlavios (theosebes) și face voia Sa, aceluia îi dă ascultare. Din veac nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naștere. Dacă Acesta nu era de la Dumnezeu, nu putea să facă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
le-a zis: Asta e chiar de mirare: că voi nu știți de unde este, dar mie mi-a deschis ochii. știm că Dumnezeu nu dă ascultare păcătoșilor; dacă însă cineva este evlavios (theosebes) și face voia Sa, aceluia îi dă ascultare. Din veac nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naștere. Dacă Acesta nu era de la Dumnezeu, nu putea să facă nimic. Scurt și atotcuprinzător! III Origen Interpretarea logion-ului se află în De principiis 1,1
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nu se face. Și au început să se gândească timp aveau, oricum. La o bucată de vreme, a apărut scris pe foaie un indiciu ajutător: orice scrieți, e bine. Și așa, unii au scris: "iertare", alții "iubire", alții "jertfă", alții "ascultare", alții "cuvânt", iar cel mai înțelept, care avea în jurul capului o aureolă ca soarele , scrisese un cuvânt tare greu: "discernământ" și tot așa... După un timp, au început să depună lucrările și, roiuri-roiuri, să părăsească sala. În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
nici eu, nici tu, nici marea, nici cerul, nici pământul, nici stelele, nici soarele... nimic, nimic ! Fiindcă cel mai puternic e Dumnezeu. Dumnezeu a făcut omul (a, iar o să-mi spună povestea aceea cu grădina paradisului, cu mărul și cu ascultarea mi-am zis!). Da, văd că-ți aduci aminte mi-a răspuns. Chiar așa ! Nu crezi că, supărat că omul nu L-a ascultat, Dumnezeu ar fi putut să șteargă tot ce a creat și s-o ia de la început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ajungi la mal. Și știi de ce aș face asta ?! Fiindcă te iubesc ca pe copilul meu, chiar mai mult decât pe mine însumi și decât pe copilul meu adevărat, dacă aș avea vreunul. Așa și aici: neascultarea trebuia reparată cu ascultarea. Neascultarea unuia creat de Dumnezeu, adică a omului, trebuia reparată cu ascultarea Fiului Lui Dumnezeu, adică a Lui Dumnezeu însuși făcut om. Iar ascultarea Fiului față de Tatăl asta a fost : să fie El însuși jertfă de ispășire, pentru ca omul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ca pe copilul meu, chiar mai mult decât pe mine însumi și decât pe copilul meu adevărat, dacă aș avea vreunul. Așa și aici: neascultarea trebuia reparată cu ascultarea. Neascultarea unuia creat de Dumnezeu, adică a omului, trebuia reparată cu ascultarea Fiului Lui Dumnezeu, adică a Lui Dumnezeu însuși făcut om. Iar ascultarea Fiului față de Tatăl asta a fost : să fie El însuși jertfă de ispășire, pentru ca omul și tot ce are omul în stăpânire, dat de Dumnezeu, să se poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
decât pe copilul meu adevărat, dacă aș avea vreunul. Așa și aici: neascultarea trebuia reparată cu ascultarea. Neascultarea unuia creat de Dumnezeu, adică a omului, trebuia reparată cu ascultarea Fiului Lui Dumnezeu, adică a Lui Dumnezeu însuși făcut om. Iar ascultarea Fiului față de Tatăl asta a fost : să fie El însuși jertfă de ispășire, pentru ca omul și tot ce are omul în stăpânire, dat de Dumnezeu, să se poată întoarce la viața nesfârșită, în fericire. Nu-mi venea să cred ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ce se află dincolo de gară. Până aici părea că suntem pe cai. Dar... ce facem cu cei doi inamici? „Îi luăm cu noi până aproape de gară. Mai avem nevoie de ei. După aceea, Undiță va rămâne să-i țină sub ascultare, iar noi ne vom continua treaba” - a hotărât Toader. Petrică a făcut o nouă pauză, dar numai pentru a-și trage sufletul, după care a continuat: ― Așteptam doar ca cei trei de la divizie să-și termine treburile. După câteva minute
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Ia Îndemnați, oameni buni, că după aceea vorbele or porni mai ușor dintr-o gură unsă decât din una uscată ca iasca. ― Dacă ne-ar puni la treabă nu ne-am Înghesui, da’ la masă bogată Îi musai să dăm ascultare gazdei - a răspuns tata Toader, apucându-se să mănânce din tochitura atunci „sculată de pe cuptor”, cum a prezentat-o soția lui Petrică. ― Asta-i drept, dar omul gospodar mai pune mâna și pe ulcica ceea cu vinișor, că altfel treaba
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
băț și se dusese să bată la ușa înalt prea fericitului, să o judece el pentru păcate, dacă era de judecat, și să-i ceară dezlegare de legământul călugăresc ori, de nu, să binevoiască prea sfințitul s-o trimită la ascultare în altă parte, unde-ar fi socotit de cuviință. Înalt prea fericitul, însă, o primise prea bine și binevoise a-și pleca urechea la plângerile ei cu multă blândețe și îngăduință. "Știu, maică, îi răspunsese prea fericitul, după ce o ascultase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
așa de supărată și te-ai ostenit să vii până în fața sfințiilor noastre, iată ce-am hotărât: o să te luăm pentru o vreme să slujești ca maică econoamă la Seminar sau la Institut. Și, după ce-o să stai aici la ascultare, o să te întorci la casa sfinției tale de la mănăstire..." Ajunsă aici cu istorisirea ei, maica Agripina scoase dintr-un buzunar o hârtie împăturită cu multă grijă, pe care i-o întinse lui Virgil, ca unui mai bun știutor de carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mult mai anevoios după suferințele prin care a trecut din nou. Spiritul violet îl îmbrățișează cu un fel de disperare și transferul de antimaterie este atât de evident de parcă s-ar face între două vase comunicante. "Surioară, o să îi dau ascultare din nou Alindorei și o să te retrimit printre cei care se numesc vii. Corpul ei mă ajută uneori să vin și eu printre voi..." Spiritul alb-argintiu începe să perceapă din nou gândurile celuilalt spirit și are chiar capacitatea să transmită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mare, căci vitele mugeau, trebuiau mulse și duse la islaz, ulucul de adăpare trebuia umplut cu apă scoasă din fântâna adâncă. Tot el trebuia să înlocuiască pe domnul Ovidiu la treburile mărunte de pe lângă casă, unde doamna Ana, care nu dăduse ascultare ordinului de refugiu, trebuia să vadă de băieți și să fugă la școala unde rămăsese ca dascăl doar ea și domnul cel bătrân, cum îi spuneau copiii tatălui domnului Ovidiu. Ziua aceea, ziua aceea cumplită, când domnul cu țăcălie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
domoală, pe care nu i-o cunoștea : "Du-te acasă, Atanasie, du-te acasă, băiete ! Ești mare, fii brav ! Maică-ta are nevoie de tine." Deși nu înțelesese ce treabă avea mama cu el, căci își îndeplinise toate obligațiile, dăduse ascultare domnului Țăcălie. Nici n-a avut timp să se mire, până când domnul Țăcălie, însoțit de domnul cel bătrân, s-au ivit în poarta casei lor. De cum i-a văzut, mama a înțeles. Aduceau prima scrisoare din sat imprimată cu "Mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
știu pe care din cei care sălășluiau în el l-am iubit cel mai mult. Simion avea atâtea identități diferite ! Era pasionat de literatură și mai ales de poezia lui Eminescu. Era ofițerul-patriot care își instruia ostașii cerând disciplină și ascultare. Era tatăl care gândea fără încetare la copilul și la familia lui. Era amantul cel mai tandru și mai senzual care poate să existe. Era un prieten sincer pe care se putea conta în orice împrejurare. În fața lui femeia din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
palidă. Te-am prevenit că urmarea povestirii mele nu este prea veselă. Ți-am dat și canabis, după cum spuneai... Să îți mai fac un amestec cu miere ca cel de alaltăieri ? Nu am nimic, te rog să continui. Ce este ascultarea istoriei tale și a Minodorei pe lângă oribilele întâmplări pe care voi le-ați trăit cu adevărat ? Continuă, te rog, Teodora, poate că ai nevoie și tu să te confesezi, iar eu am plecat în căutarea unor fapte a căror grozăvie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mai doară. Te rog încearcă să mănânci puțină pâine și o să-ți fie mai bine." Într-adevăr stomacul mă ardea deși nu știam de ce. Aveam senzația că toate măruntaiele îmi erau însângerate din cauza brutalelor intruziuni grețoase, dar i-am dat ascultare copilului meu care părea a se juca de-a mama cu mine. Am mestecat cu greutate câțiva dumicați din pâinea uscată care mi-a adus în gură un gust dulce și bun, gustul neprețuitului bob de grâu. Dar pe loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]