1,877 matches
-
umbra mea și-mi văd de treabă, Nu-s cerșetor pe la străine uși! Sunt încă vertical și nu pe-o dungă, Pe niciun cititor nu l-am mințit, Stau la umbra mea, puțin cam lungă Și soarele-i aproape de-asfințit... Alții stau acum la „Belvedere” Și-acolo pe căldura asta-i full, Nu deranjez pe nimeni în ședere, Că-n viața asta am trudit de destul! Când arșița e peste tot în toi Fântânile au sete de izvoare, Puteți să
STAU LA UMBRA MEA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383909_a_385238]
-
noptat, Roșii buze, trup sculptat... Vântul gandu-i auzea Și dorința -i întrupa. Dar vai mie, biata mamă, Nu-și lua fetița-n seamă Căci născând în trudă grea Pe pruncuță, ea murea. Și-mpăratul s-a-nsotit Cu o alta-n asfințit Când se-adună vrăjitoare Murmurând de jar cântare. Împăratul s-a pierdut De al ei mister țesut, Căci era frumoasă tare, Cea mai mândră vrăjitoare. O oglindă întreba Despre frumusețea sa: -Tu, oglindă , oglinjoară, Cine-i mai frumoasă-n țară
POVESTEA FETEI NAIVE(FRAGMENT) de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383916_a_385245]
-
traiul,/ Pentru-o clipă de dor, ne-am pierdut nemurirea...” ( Logodnă intelergalatică) Într-una din spovedaniile sale, autorul își scrie cu lacrimi dorințele, sculptând în lemn necioplit durerile care-i macină sufletul. Ceterașii, simbol de jale aici, se îndreaptă către asfințit căci la asta face referire și autorul, la asfințitul existenței sale. “ Cu lacrimi îmi voi scrie epitaful/ Sculptat în lemnul încă necioplit/ Trei ceterași mi-or însoți taraful/ Horind, de jale, către asfințit.” ( Cimitirul vesel ) Gloriile lumești sunt trecătoare și
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
nemurirea...” ( Logodnă intelergalatică) Într-una din spovedaniile sale, autorul își scrie cu lacrimi dorințele, sculptând în lemn necioplit durerile care-i macină sufletul. Ceterașii, simbol de jale aici, se îndreaptă către asfințit căci la asta face referire și autorul, la asfințitul existenței sale. “ Cu lacrimi îmi voi scrie epitaful/ Sculptat în lemnul încă necioplit/ Trei ceterași mi-or însoți taraful/ Horind, de jale, către asfințit.” ( Cimitirul vesel ) Gloriile lumești sunt trecătoare și deșarte. Acesta este mesajul autorului într-un alt poem
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
simbol de jale aici, se îndreaptă către asfințit căci la asta face referire și autorul, la asfințitul existenței sale. “ Cu lacrimi îmi voi scrie epitaful/ Sculptat în lemnul încă necioplit/ Trei ceterași mi-or însoți taraful/ Horind, de jale, către asfințit.” ( Cimitirul vesel ) Gloriile lumești sunt trecătoare și deșarte. Acesta este mesajul autorului într-un alt poem. În vântul care spulberă iluzii și în pânza vremii din care răzbat dulci amintiri simte chemarea. Însă recile amăgiri îi sufocă existența, îndreptându-l
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
jucăușă peregrinezi măreață către marea de frumos albastru. Până când însingurat să aștept să mă împrospătez în prea plinul tău. Până când mă vei boteza cu apa lacrimilor înspumate ale pârâului tău Cascadă... PE MARGINEA LACULUI (Buzë liqenit) Prospețime lunecoasă în prim asfințit doi îngeri priveau dansul ușor al lacului albastru. În cupa cerească tocmai clipea o stea, invidia beția celor două suflete fericite. Melancolie de voci, romanță tinerească, sărut călduros pe marginea lacului. ISPITĂ (Tundimi) Sufletul tău ispitea valurile sufletului meu ne
ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/384093_a_385422]
-
Rai Simt buze moi, Simt sânul tău Pe pieptul meu Și între noi Timp nesfârșit, Rai dăruit De buze moi. Ieri m-ai iubit, Ieri ne iubeam, Azi stau la geam Căutând uimit Năluci de dor, Ce trec ușor În asfințit. Iubesc trăind Și mor iubind, Mi-e viața-moarte, Moartea-trai, Simt revenind, De prea departe, Trecute Amintiri din Rai *** te uită pe cale te uită pe cale și doar mi-i vedea cum caut agale cu inima grea te caut și aștept spre
DULCI AMINTIRI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383377_a_384706]
-
Dar el, nici n-o lua în seamă Și tot cânta din zori în seară, Zbura zglobiu din floare-n floare, Dormea apoi în poieniță, la răcoare. Apoi și un bondar l-a sfătuit, Când în trifoi se ciubărea la asfințit: ,,Adună-ți și tu câteva merinde, Că-n iarnă, nimeni nu le vinde!” Pe-o crizantemă timid s-a așezat, Dar încruntată ea l-a alungat: ,, Nu-mi murdări rochița greierașule, Mergi de mai cântă iar conașule!” Dar cine oare
GREIERAȘUL de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382886_a_384215]
-
în: Ediția nr. 2304 din 22 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Când a lovit Sfântul Gheorghe Balaurul nu era încă seară. A trecut mult timp Până când a amurgit Și balaurul tot n-a murit Și a mișcat din coadă Până la asfințitul soarelui Și a însângerat pământul Și s-a umplut marea roșie De atâta sânge. Și de durere s-a încolăcit Balaurul în jurul fructului Oprit din grădina edenului Și s-a întins precum o umbra Până a ajuns să-și muște
SFÂNTUL GHEORGHE ȘI BALAURUL de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382961_a_384290]
-
Acasă > Poeme > Dorințe > ALEARGĂ CĂI Autor: Daniel Bertoni Albert Publicat în: Ediția nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului ALEARGĂ CĂI autor, Bertoni D Albert Aleargă căi, în asfințitul vieții Precum în viață toată, eu n-am alergat Cu ei aleargă anii tinereții Și prin alergătura lor, tot, am uitat În tropot de copite se aude Chemându-ma, câte un nechezat Reverberează tropotul, și mă pătrunde Prin stropii tropotiți
ALEARGĂ CAI de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383017_a_384346]
-
Că din mormânt, să n-aud rugăciune Să mă-ngropați într-o sălbăticie La malul unei ape, chiar aș vrea Și căi sălbatici să mă mai mângâie Prin tropot de copite, de-ar putea... Tu să privești la mine,-n asfințit Să nu gândești că sunt plecat departe La fel cum căi aleargă, te-am iubit Iar libertatea-n tropot ne-o împarte. 02.05.2016 undeva, în România sursă foto: internet. Referință Bibliografica: ALEARGĂ CĂI / Daniel Bertoni Albert : Confluente Literare
ALEARGĂ CAI de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383017_a_384346]
-
dracului / Și cu creștetul capului, Drept în păretele zidit / În partea de la răsărit, Trăznește-o cât mai sănătos! / După aceea, de pe jos, Să o ia nora mijlocie. De lâna dracului s-o ție Și s-o izbească, negreșit, / De zidul de la asfințit. Ce i-oi mai face eu apoi, / Aveți ca să vedeți și voi!” „Dar când se-ntorc ai noști’ bărbați / De unde-acuma sunt plecați, Ce zicem? Ce vom face noi?” „Tăceți ca mortu-n păpușoi! N-aveți ce zice nici că-i
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
ce-a arătat, Biata mămucă, dragii mei?” / „Nu! Nicidecum!” - ziseră ei. „Eu înțeleg că mama-mparte / Averea. Cu limbă de moarte Ea lasă fiului cel mare / Și noră-si, casa pe care A ridicat-o-n răsărit. Casa aflată-n asfințit, O lasă mijlociului / Și-asemenea nevestei lui. Pe noi, care mezini suntem, / Ne-ndeamnă ca să rămânem Aici, în casa bătrânească. / Asta a vrut să ne vestească Mămuca. Priceput-ați voi?” Bărbatul ei a zis apoi: „Nevastă, bine ai grăit! / Așa
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
Marin Mihalache, publicat în Ediția nr. 2304 din 22 aprilie 2017. Când a lovit Sfântul Gheorghe Balaurul nu era încă seară. A trecut mult timp Până când a amurgit Și balaurul tot n-a murit Și a mișcat din coadă Până la asfințitul soarelui Și a însângerat pământul Și s-a umplut marea roșie De atâta sânge. Și de durere s-a încolăcit Balaurul în jurul fructului Oprit din grădina edenului Și s-a întins precum o umbra Până a ajuns să-și muște
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
un ghem de umbră Și a clătinat planeta Precum furtuna pântecul ... Citește mai mult Când a lovit Sfântul GheorgheBalaurul nu era încă seară.A trecut mult timpPână când a amurgitși balaurul tot n-a muritși a mișcat din coadăPână la asfințitul soareluiși a însângerat pământulși s-a umplut marea roșieDe atâta sânge.Și de durere s-a încolăcit Balaurul în jurul fructuluiOprit din grădina edenuluiși s-a întins precum o umbraPână a ajuns să-și mușteDin propria coadă în parteaCealaltă, nevăzută a
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
nu iubești, nu trăiești,dacă nu trăiești, nu exiștidacă nu exiști, totul e nimicdin nimic, nimic rămâne ...Camelia Constantin... XII. MY LORD (IX), de Camelia Constantin , publicat în Ediția nr. 2169 din 08 decembrie 2016. Se însera. Soarele cobora spre asfințit colorând cerul în tonuri de galben roșiatic. Îi plăcea să privească norii pufoși de diferite forme și culori. Aerul devenea plăcut sub adierea ușoară a vântului. Toată lumea era obosită. Ziua a fost plină de întâmplări neprevăzute, pentru unele personaje. Mătușa
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
din cauza trăsurii ce-i legăna. Eduard călărea alături de tatăl său. Un băiat tăcut, sigur pe el și foarte organizat. Un viitor bărbat de încredere. Beth privea fix peisajul și nu dorea să ... Citește mai mult Se însera. Soarele cobora spre asfințit colorând cerul în tonuri de galben roșiatic.Îi plăcea să privească norii pufoși de diferite forme și culori. Aerul devenea plăcut sub adierea ușoară a vântului.Toată lumea era obosită. Ziua a fost plină de întâmplări neprevăzute, pentru unele personaje.Mătușa
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
tău totul se ștergepe o stradă pustie umbra unui trecător se pierde pe un drum nesfârșitun călător întârziat, cu mâinile în buzunare își numără mătăniile ...... XXXII. ENIGMA (2), de Camelia Constantin , publicat în Ediția nr. 1969 din 22 mai 2016. Asfințitul soarelui era un tablou ireal în acea zonă. Înlătură perdeaua și deschise fereastra. Iubea acea parte a zilei. Știa că venirea nopții îi aducea liniștea mult dorită. Încăperea o transpunea într-o lume pe care și-o dorise dintotdeauna! Lipsea
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
numească astfel. Privirile lui strecurate pieziș o intrigau! Nimic nu părea la locul lui. Dar asta era atmosfera care o înconjura, tainică. - Mulțumesc, John! - Pentru o domnișoară dragă inimii mele, se înclină majordomul. Ava râse, puțin surprinsă. Citește mai mult Asfințitul soarelui era un tablou ireal în acea zonă.Înlătură perdeaua și deschise fereastra. Iubea acea parte a zilei. Știa că venirea nopții îi aducea liniștea mult dorită. Încăperea o transpunea într-o lume pe care și-o dorise dintotdeauna! Lipsea
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
cărare și lună!... XXX. POATE, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2196 din 04 ianuarie 2017. Poate și-n clipa Ce-și cerne apusul, Au fost stropi de miere Și stropi de venin. Poate, lumina i-a Șters asfințitul, Și ceru-i doar cântec Și flori și senin. Poate, valul se Zbate năpraznic! Și marea-i furtună Și geamăt cumplit! Își plânge aleanul, Pe-un petic de plajă Și-și cerne nisipu-n Clepsidre de-argint. Poate-i viață! Și
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
Un zâmbet sclipind Pe obraji de copil! O dulce-cireașă, O floare de lotus, Un fluture galben, Un spic auriu. Citește mai mult Poate și-n clipaCe-și cerne apusul,Au fost stropi de miereși stropi de venin.Poate, lumina i-așters asfințitul,Și ceru-i doar cântecși flori și senin.Poate, valul seZbate năpraznic!Și marea-i furtunăși geamăt cumplit! Își plânge aleanul,Pe-un petic de plajăși-și cerne nisipu-nClepsidre de-argint.Poate-i viață!Și aripi de îngeri! Un zâmbet sclipindPe
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
prima oară.Și timpul iute a trecutîn flori de primăvarăîți amintești cat ne -am iubit... XX. ALEARGĂ CAI, de Daniel Bertoni Albert, publicat în Ediția nr. 2199 din 07 ianuarie 2017. ALEARGĂ CAI autor, Bertoni D Albert Aleargă cai, în asfințitul vieții Precum în viață toată, eu n-am alergat Cu ei aleargă anii tinereții Și prin alergătura lor, tot, am uitat În tropot de copite se aude Chemându-ma, câte un nechezat Reverberează tropotul, și mă pătrunde Prin stropii tropotiți
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
imaginari Iar clipa-n care mă cuprinde moartea Îmi va trimite caiii, emisari Atunci, iubita mea, așa să știi Că nu vreau fastuoasă-ngropăciune Chiar voi lăsa și vorbă la copii Citește mai mult ALEARGĂ CAIautor, Bertoni D AlbertAleargă cai, în asfințitul viețiiPrecum în viață toată, eu n-am alergatCu ei aleargă anii tinerețiiși prin alergătura lor, tot, am uitatîn tropot de copite se audeChemându-ma, câte un nechezatReverberează tropotul, și mă pătrundePrin stropii tropotiți, tot ce-am lăsatși las în urmă
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
în: Ediția nr. 1924 din 07 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Privirea mi se țese în voal de gând fugar Și-nvăluie făptura-ți sculptată pe altar, Născând nuntiri nebune din zvârcoliri de tartori Rămân în ceruri îngeri, neputincioșii martori. Adastă asfințitul sub cerga de-ntuneric Acolo, în tărie, sub licărul feeric Al aurei divine, pornirea-mi de rebel Mi-o schimbă Dumnezeul în aurit inel. Cu fiecare noapte îmi redevii mireasă, Din depărtarea vremii, cu voia ta aleasă. Când se îngână
MIREASĂ-N FIECARE NOAPTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383321_a_384650]
-
cu spaimă că vecinul s-ar putea să fie mai norocos. Cel din dreapta. Sau cel din stânga. Sunt la un pas, nimic nu este exclus: ciururile aproape se ating, trupurile; ochii aleargă de la o sită la alta. Din zori și până-n asfințit, lanțul viu se apleacă, se ridică, se balansează, încercând, hipnotizat, să separe norocul de nisip; se holbează la aluviunile cernute, gesticulează fără sens. Când una din zale culege din ciurul său un firicel scânteietor - de aur, nu de mică, amăgire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]