4,147 matches
-
de aceast? contemplă?ie „singura cale pentru a transcende timpul tranzitoriu ?i pentru a se identifică cu Eternul". Luna, ea Ins??i gânditoare că fruntea unui poet („Câte frun?i pline de gânduri, gânditoare le prive?ți!"), devine simbol al aspiră? iei umane c?tre lumea cunoa?terii: „Aceast? Înv???tur? este atat de Înalt? Încât nu ne face s? ne par? r?u dup? acea sclipire de albine de aur, sau dup? acele mâini albastre Întinse s? culeag? miere din
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
deschis orizonturilor nem? rginite devine lume interioar? proiectat? În abisul sufletului poetului. Este acesta universul ??u pentru c? doar Eminescu poate fi „unicul interpret ?i ecou al unei nostalgii cosmice" , doar sufletu-i „nemângâiat", „Îndulcind cu dor de moarte" poate aspiră la „evaziunea suprem?— melodia fermecat?" a cornului: „Mai departe, mai departe Mai Incet, tot mai Incet, Sufletu mi nemâng?iet Îndulcind cu dor de moarte. De ce taci, cănd fermecat? Inima-mi spre tine-ntorn ? Mai suna-vei, dulce corn Pentru mine
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Încheiat Inc?? ?i nu se va Încheia niciodat?, c? el I?i mai deap??? firul sonor, pierdut ?i neauzit, Într-o Înnegurat? dep?rtare" , acolo unde lini?tea cosmic? pare s? ating? ve?nicia. ??tre aceast? sublim? stare de armonie aspir? mereu sufletul chinuit al poetului. Cand nostalgia iubirii ?i cântecul dep?rt?rilor Îi Înl???uie sufletul, el cere de la lumina stelelor, de la oglindă lini?țiț? a lacului În care acesta se reflect?, de la seninul cerului pe chipul c?ruia
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
stea" Povestea magului c???tor În stele), unind Între punctele orizontului arcurile de lumin? ale „globului sideral": „ O stea e un imperiu. " (Povestea magului c??? tor În stele) Lacul Moto: „Peisajul acesta e de bun? șam? alc?tuit dup? o aspiră?ie c?tre preistoricitate. Lacul În mijlocul codrului cu iarb? de jungl?? ?i c?prioare e o priveli?te pu?în obi?nuit? la noi ?i vine numai din voin?a de a aduna laolalt? elemente tipice ". (G. C?linescu) Ipostaz
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
albastr? Încununeaz? fiin?ele alese; devine astfel simbol al transcenderii, prin iubire pur?, a „cercului strâmt" al realului. Purtând o, fiin?ele obi?nuite se Înal?? În sfera superioar? a absolutului. „Polisemia" de accep? îi a acestui topos poetic iubire, aspiră?ie metafizic?, fabulos folcloric d? poeziei eminesciene o frumuse?e aparte, o str?lucire simpl?, adâncime filozofic?. În „Miradoniz", florile sunt „gânduri de aur" d?ruite p?mântului: zână rupe, din gr?dina ei miraculoas? cu „p?duri de flori
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
simboluri ale frumuse?îi neînchipuite, ale sensibilit??îi ?i ging??iei, Întruchipând metafizic gândurile „de aur" d? ruite oamenilor de c?tre zâne, albastrul petalelor, oglindind În limpezimea ?i str?lucirea lor infinitul cerului, reprezint? o sugestie a absolutului, a aspiră?iei fiin?ei umane spre „cerul rece al imperiului ideilor", opus lumii reale, „calde", a contingentului: „ Iar te-ai cufundat În stele ?i În nori ?i-n ceruri nalte? De nu m-ai uită Încal?e Sufletul vie?îi mele
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
l... Totu?i este trist În lume! ". Anticipând dramă Luceaf?rului prin acest joc de planuri Între aproapele ?i am?girea „lumii", cu „norocul" ?i „iluziile" ei ?i departele senin ? i rece al lumii ideilor, floarea albastr?, ca simbol al aspiră?iei spre absolut, este In poezia eminescian? un topos poetic a c? rui semnifică?îi confer? originalitate ?i adâncime universului s?u „ț?ram de magic? plenitudine; că În folclor, scânteind de ape ?i lun?, r?sunând de vraj? de
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
împreună. Pentru regie și scenografie, intertextualitatea este un procedeu recurent în teatrul românesc. Pe scenă, intertextualitatea dramaturgică, de tipul celei cultivate de Horia Gârbea, bănuiesc că ar limita contrastele de neevitat ale montării la exigențele unui desen în contururi realiste, aspirînd la unitatea semnificativă a relațiilor. Cît despre parodie, Stăpînul tăcerii din volumul Doamna Bovary... este o mică bijuterie. Intertextul evoluează plan, numai la nivelul limbajului și limbii personajelor și actualizează cu savoare o epopee politică, la cel mai înalt nivel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
puțin dacă textele lui se vor solda cu o baie de elogii sau cu o răstignire. L-a scărmănat X? Peu importe! L-a lăudat Y? La même chose. Dan Alexe scrie în temeiul unei înzestrări formidabile, al unei culturi aspirate pe toate canalele și al unei pofte năvalnice, aproape car nale, de-a face literatură din orice. îi place să aștearnă povești. îi place la nebunie. Dar îl bănuiesc că-i place și să ghicească reacția cititorului, mai ales a
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
mod imaginabil trebuie să consumi ceva. Consumul noua formă a lipsei omului de libertate. Consumismul boala ascunsă a societății occidentale. Societatea de consum consumă de fapt individul. Și când te gândești că acesta este exact tipul de societate la care aspirăm! ٭ Hapy end-ul ca sursă a dramelor individuale: individul, a cărui postură de telespectator este din ce în ce mai accentuată, își proiectează viața după coordonatele filmului hollywodian, adesea la modul inconștient. De aici ia naștere perpetua lui inadecvare. Iată încă un argument în favoarea
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
proiectăm devine imagine de sine. Este un "camelionism al Sine-lui" ce ne devine însăși esența. Ca efecte putem observa faptul că centrul propriei persoane cade în afara noastră iar conflictele sociale dintre diferite imagini devin conflicte personale; idiosincraziile grupului la care aspirăm devin idiosincrazii personale. Interiorizarea acestor conflicte sociale se adaugă tensiunilor deja existente între Sine și Sine-le social. În aceste condiții identitatea personală devine una pur conjuncturală, eu fiind în bună măsură ei (niște ei determinați, ce depășesc cadrul general
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
dă seama mai curând de dorința de-a avea dreptate. Ceea ce mă face să cred că ea e mai curând o dimensiune morală. Morala intrată în știință, asta este obiectivitatea! Familia oamenilor de știință, a cercetătorilor, ca grup la care aspirăm să accedem, dă seama de o nouă modalitate de organizare a valorilor, în cadrul căreia a cunoaște reprezintă o nouă formă de înnobilare, dependentă atât de legătura cunoașterii cu progresul (ca sens al societății contemporane) cât și de evidenta conexiune a
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
cam o dată la doi ani. Cu toate aceste riscuri, voi încerca o schiță. Regizorul comite o intenționată eroare când pune pe același plan cu filmul documentar extras din cadrul Arhivei Naționale de Film propriul său film, făcut acum câteva decenii, care aspiră astfel la aceeași demnitate documentară, oferindu-ne un avatar al lui Carol I, Sergiu Nicolaescu. La fel de grav mi se pare faptul că reputatul istoric Ion Bulei, alături de Stelian }urlea, semnează o carte serioasă, Carol I, un destin pentru România (Ed
Carol Nicolaescu Întâiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7186_a_8511]
-
nevoie de o balanță. În această balanță stă voința de a exista, rezistența la pierderea identității, la pierderea sau schimbarea complexului constitutiv de dorințe și atitudini. Voința și instinctele primare sunt cele care asigură perpetuarea și creșterea. Cunoașterea și inteligența aspiră la integrarea acestora. Există peste tot o rezistență la schimbare, în ciuda schimbării continue și chiar a transformărilor interne. Totul tinde să își mențină identitatea, deși totul e mișcare, în mișcare și prin mișcare. Spațiul e-n mișcare. Timpul e chiar
Inteligența creatoare by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7203_a_8528]
-
ar-Rahman al-Kawakibi, Antun Sa'ada, Zaki al-Arsuzi (cu teoriile sale ba'th-iste, prime propuneri de definiții ale "patriei arabe" ca "unitate culturală", sau definiții ale arabului - "cel a cărui limbă este araba, cel care a trăit pe teritoriul arab sau aspiră să trăiască acolo, cel care crede în apartenența la națiunea arabă" și ale limitelor geografice - de la "Munții Taurus și cei ai Pokht-i-Kuh, Golful Basra, Marea Arabiei, Munții Etiopiei, Sahara, Atlanticul și Mediterana"); Sati al-Husri, Sadiq Jalal al-Azm, Said Ramadan, Salim
Scriitori din lumea arabă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7210_a_8535]
-
vîrstă a absolutului, copilăria sfîrșește prin a fi sfîșiată de amarul unei revelații deturnate, revelația tenebrelor a cărei relativă răscumpărare ar putea fi socotită Forma: "Poate sperai să smulgi nepătrunsului un secret, să-l împingi să-și proclame legea / Ori aspirai la rolul de părtaș al unui mesaj prea însemnat; / Ci amărăciunea revelației nu s-a lăsat așteptată: / Frumusețea sa nu se destăinuia decît morții pe de-a întregul./ Cum mai iscodeai inocența pînă în ungherele neputinței sperînd să ivească / Un
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
-și poate celebra creația drept un reflex al divinității, drept lumen, ori, dimpotrivă se simte stînjenit de imperfecțiunea esteticului, de caracterul său de hybris neînstare a asigura contactul cu transcendența, opac la țelul expierii. Autorul Denecuprinsului dă dovadă de smerenie, aspirînd la anonimat și la o rugăciune metaverbală: Aș vrea ca numele meu să nu însemne mai mult decît urmele unei păsări necunoscute, întipărite în pulbere / ceea ce implor clipă de clipă e să mă pierd în Dumnezeu neluat în seamă la
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
din teamă, din fața istoriei și a faptei. Doar că, dincolo de orice altceva, această mistificare - șiretlic, cum îi spune Cioran, care nu și-a pierdut simțul umorului - îl salvează. În alt loc, cam aceeași idee: "De ce sînt un ratat? Fiindcă am aspirat la fericire, la o fericire supraomenească, și fiindcă, neputînd s-ajung la ea, m-am înfundat în contrariul ei, într-o tristețe sub-umană, animală, mai rău, într-o tristețe de insectă. Am dorit fericirea gustată în apropierea zeilor, și n-
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
mari ale Fundației ca să schimbăm cîteva cuvinte. Cu verva lui acuzatoare. Cioran se plîngea că nu mai suportă Ťspațiul ăsta sufocantť și că de vrei să faci literatură în stil mare numai la Paris găsești mediul prielnic. ŤDoar acolo poți aspira să te integrezi în universalitateť. Vorbea tare, ca și cum ar fi vrut să-l audă tot Bucureștiul. Era foarte convins de ceea ce spunea". Iar Gala Galaction e fixat în perspectiva unei neliniștitoare dualități: "Acest haiduc în sutană de popă a fost
Mărturia unui longeviv (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9794_a_11119]
-
Prima, cea care dă și titlul cărții, este bucuria, mai exact, cazuistica bucuriei în Est și Vest. De ce tocmai bucuria? Presupun că și Andrei Pleșu consideră că fericirea nu este decât o abstracțiune, ca și perfecțiunea, un ideal înspre care aspirăm fără a-l putea atinge vreodată. Nu ne rămâne accesibilă decât bucuria, care devine cu atât mai importantă cu cât poate defini o mentalitate și un mod de a fi ale unei întregi societăți. Ilustrativă e astfel deosebirea dintre bucuriile
Grația socială by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/9909_a_11234]
-
matematizare a sensibilității, o apropiere a figurii poetice de certitudinea implacabilă a teoremelor. Pare a se confirma aci o afirmație a lui Benn potrivit căreia n-ar exista decît două transcendențe verbale înrudite, "teoremele matematice și cuvîntul ca artă". Poezia aspiră spre echivalarea sa cu o construcție numerică, numerele fiind în vederile pitagoreicilor principii materiale (presocraticii se rezemau mereu pe materie), cu toate că insesizabile sub raport empiric: "Anselmus ce crezi că a fost/ acel număr l-am întrebat/ pe Anselmus: o fi
Reveria conceptelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9992_a_11317]
-
creatori despre felul în care Faust și Mefisto își dau tîrcoale, depind unul de celălalt, coexistă în fiecare dintre noi, în limite, în experiențe îndestulătoare sau devastatoare care-și preling, nostalgic, dulce-amarul pe cerul amintirilor, al nălucirilor. Bieți muritori ce aspirăm la nemurire. Sau, dacă totuși există moarte, atunci, simțurile să nu ne părăsească pînă la sfîrșit! Să inventăm cu voluptate ispite fel de fel, păcate și desfrîu fără limite, pentru ca plăcerea să inunde trupul, mintea, dependența de pasiune să însemne
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
mari creatori despre felul în care Faust și își dau tîrcoale, depind unul de celălalt, coexistă în fiecare dintre noi, în limite, în experiențe îndestulătoare sau devastatoare care-și preling, nostalgic, dulce-amarul pe cerul amintirilor, al nălucirilor. Bieți muritori ce aspirăm la nemurire. Sau, dacă totuși există moarte, atunci, simțurile să nu ne părăsească pînă la sfîrșit! Să inventăm cu voluptate ispite fel de fel, păcate și desfrîu fără limite, pentru ca plăcerea să inunde trupul, mintea, dependența de pasiune să însemne
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
că, dincolo de propriile sale convingeri și precepte, scriitorul se înalță uneori la poezia adevărată. Un simbol recurent o domină și îi închide semnificația ultimă: este simbolul stelei, al astrului nocturn. Pentru Asachi, steaua înseamnă certitudinea eternității, idealul la care omul aspiră, principiul moral al unei vieți drepte, ca și permanența iubirii; ochii iubitei vor fi întotdeauna două stele. în sfîrșit, steua înseamnă și arta, înălțată pe cerul recunoașterii unanime. Aflată, poate, la început doar sub semn ilustrativ și pitoresc, steaua devine
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
activitatea și opera lui C. Stere s-au înmulțit. Cît privește reeditarea scrierilor sale, se pot consemna în ultimii 18 ani noi demersuri, datorate editorilor Vasile Badiu, Alina Ciobanu, Iurie Colesnic și Pavel Balmuș. Nici unul dintre acestea, iarăși, nu a aspirat la o cuprindere exhaustivă, fiecare aducînd însă la cunoștința publicului pentru prima dată un număr de "scrieri". Cu toate acestea, o bună parte a publicisticii lui C. Stere rămîne și în prezent nereeditată. Și aici intră atît articole, eseuri, comentarii
Începuturile Publicistice ale lui Constantin Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9082_a_10407]