677 matches
-
paulină (din 2Tes. 2,11‑12) potrivit căreia chiar și cei rău‑credincioși simt nevoia de a crede în ceva. De aceea Dumnezeu le va trimite un fals mesia care să‑i însoțească în rătăcirea lor și care să le astâmpere setea „religioasă”. Venirea Anticristului se va face așadar cu îngăduința lui Dumnezeu însuși. Cei „rău‑credincioși” își vor simți, într‑un fel, viața „împlinită”, atunci când vor recunoaște fantasma lor întrupată într‑un personaj istoric: „Dumnezeu”, spune Pavel, „le va trimite
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
vor sălta de bucurie în drumul lor, căci Dumnezeu va fi cu ei./ Pământul va întâmpina picioarele lor cu verdeață și toate se vor bucura,/ Viețuitoarele se vor bucura [și ele] de vederea sfinților./ Pretutindeni vor țâșni izvoare gata să astâmpere setea/ Poporului Celui Preaînalt care vine cu cutremur ceresc./ Norii îi feresc de arșiță/ Și munții, ca să nu obosească./ Un înger al Celui Preaînalt le va fi trimis/ Să le păzească drumul netulburat./ Mersul le este lesnicios, lipsit de vreo
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lui Kant drept „ultimul mare sistem al filosofiei raționaliste”. Kant ar fi crezut că el a putut deriva „legile fizicii newtoniene din rațiunea pură”. Scrierile sale ar trebui citite drept documente ale unei epoci revolute, „ca o încercare de a astâmpăra foamea de certitudine absolută cu credința în fizica newtoniană”8. Karl R. Popper, la rândul său, susținea că ceea ce ar fi încercat Kant a fost să întemeieze adevărul fizicii newtoniene pornind de la convingerea „că această teorie decurge în mod inevitabil
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
știm exact! 3.5. Omul informațional - avataruri și limite Mediul virtual, creat de noi, ne predispune la anumite tipuri de conduite, unele dintre ele meritând să fie puse în chestiune. Se pare că acesta aduce mai multă libertate și mobilitate, astâmpărând nemărturisitele dorințe de căutare, de explorare, de rătăcire și hălăduire. Omul integrat în cyberspațiu se comportă asemenea dandiului clasic, vrând să iasă în față, să pozeze și să epateze. „Dandy-ul informațional colectează informația nu pentru a o transmite mai
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
Se ipostaziază o nouă formă de religiozitate, una falsă, rece, sărăcăcioasă, problematică. Omul, prin natura sa, nu se mulțumește numai cu ceea ce are în față; țintește cu obstinație și altceva, care îl depășește. Această nevoie de raportare la un „dincolo” astâmpără o sete imediată și creează iluzia îmbogățirii și adiționării. Pasiunea excesivă pentru internet trădează dislocări interioare. Interactivitatea om-mașină nu este un dialog efectiv, natural, intersubiectiv. Oricât de performant ar fi programul, acesta nu va genera obiecte sau fenomene reale, ci
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
față. Prin ea, mai degrabă, se ascunde ceva, decât se arată. „Ascunsul”, prin calculator, se potențializează printr-o disipare mondializată; ecranul funcționează ca o fereastră într-o lume fără relief, prin care pătrundem oriunde, printr-o cunoaștere totalizantă și care astâmpără toate tentațiile megalomanice și „voyeuriste”; ecranul funcționează ca o oglindă, ca un suport al proiectării dorințelor, gândurilor ascunse, fantasmelor personale. Prin el, te „împlinești”, acaparând sau apropiindu-ți substituenți ai lucrurilor la care nu ai acces altfel. Era socială care
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
Dumnezeu să-i dezvăluie pricina nenorocirii care se abătuse asupră-i. 315 Iar după ce, printr-un vis, i se arătă că pricina era faptul de a fi dorit, În chip necugetat, să aducă Înaintea oamenilor simpli [cuvintele dumnezeiești], el se astâmpără și astfel Își redobândi sănătatea [minții]. 316 „Am aflat”, mai zicea el, „de la Theodotes, autor de tragedii, că și acesta, vrând să pună odată un pasaj tradus din Biblie Într-o piesă de-a lui, s-a ales cu glaucom
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
așa de prost, zise Obiectul. ― Când nu-i băut, nu. Dar În seara asta pun pariu c-a avut termosul cu martini pe scaunul din față. ― Babacul tău e cam petrecăreț! strigă Rex răgușit. ― A avut tata ocazia să-și astâmpere setea pe drum Încoace? Întrebă Jerome. ― De mai multe ori, am răspuns eu. Acum râse Jerome, relaxându-și corpul și bătând din palme. Între timp, Rex Îi spunea Obiectului: ― Bun, a ajuns. Hai să ne distrăm. ― Unde să mergem? Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dar n are încotro. E singura cale să n-o mai piardă. Nu-i place deloc să o țină precum un animal în lesă, dar este totuși responsabilitatea ei ca ceremonia să se desfășoare în liniște. Asinia tot nu se astâmpără. Ba se foiește, ba o trage de mantie. Îi simte degetele până și pe bentița de pe cap. Și bolborosește întruna. O s-o audă până la urmă principele! Ezită. Ce să facă? Într-un final, se decide. Scoate de sub cingătoare o calotă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pădurii întâmpină iarna fiecare în felul său. De cum răsare soarele, pitigoii umblă în sus și-n jos pe scoarța copacilor, căutând ouă de omizi. Rică-lepurică țupăie cât este noaptea de lungă, căutând iarba tânără și lujeri cu care să-și astâmpere foamea. Peste zi își râcâie în omăt un fel de vizuină în care se vâră pe de-a-ntregul și acolo doarme... Iepurește. Știe el că are o sumedenie de vrăjmași care îi jinduiesc blana. Și mai știe că paza bună
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
gândea el, cine știe ce urs l-a strâns în brațe de i au trosnit oasele”. Ca să mai uite de amar Negură-Împărat căuta tot felul de cazne și desfătări. Parcă tot vânătoarea era cea mai crâncenă, că-i fura gândurile, îi mai astâmpăra dorul și jalea. Din zorii zilei, până în faptul nopții, bătea bătrânul coclaurile, trăgea fără milă în orice vietate îi ieșea în cale, fie căprioară, fie viezure, fie gușter, fie porumbel sălbatic, fie nevinovată turturea. Într-o zi, se pomeni față
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
marfa pe tarabă!". Nebăgați în seamă, copii costelivi lipăiau pământul printre bocancii și cizmele gospodarilor, ronțăind alviță, sugiuc sau acadele luate pe câte un bănuț de aramă cerșit, șterpelit sau găsit prin colb. îl căutau apoi pe bragagiu să-și astâmpere setea. Acesta purta pe spate, prins cu hamuri late de piele, un vas mare de alamă ca un cuptor de alchimist. Gâtul lung, subțire și arcuit, pornea din josul vasului, terminându-se într-un cap de șarpe deasupra umărului. Bragagiul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
violență decât să instaureze ordinea. Cei ce se știau vinovați de ceva se ascundeau prin beciuri sau în pădure. Ceilalți, mascați de data asta spre a nu fi recunoscuți, cotrobăiau prin toate cotloanele târgului și răscoleau coclaurii împăduriți să-și astâmpere setea mocnită de dreptate, pedepsind cum le venea mai bine nedreptățile de peste an. După câțiva ani de tăiat la sare, un ocnaș bătrân, și el vietaș, îl puse pe Zlota în legătură cu gardianul Patruțâțe, care contra unei sume uriașe de galbeni
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
jos până la gară, în șir indian, printre liniile de cale ferată. Mergeam încet pentru că n-aveam nici o grabă, ne amuzam cu remarci hazlii pe care ni le aruncam unul altuia ca la pimpong. Doi muncitori lucrau de zor, fumând și astâmpărându-și din când în când setea cu o dușcă dintrun lichid maroniu, destul de neplăcut presupun, de vreme ce se strâmbau după fiecare înghițitură. Mihai, cel mai în vârstă dintre noi, care părea și cel mai serios, îi abordă politicos: - Domnilor, nu vă
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
Uita-va în homeric râs, Va călca în alte gropi. 15 iulie 2004 AH! CÂT AM GREȘIT Sub fantastice imagini După nori purtați de vînt, Tot mai scriu versuri pe pagini, Deși palide-n cuvânt. N-am ajuns să mă astâmpăr Și de vis, de versul slab; N-am cu ce să mai răscumpăr Ceea ce-a trecut pe jgheab, Căci pofte mari m-au ispitit Când dorul era mare, Când și voința s-a pitit Lovind fără somare. Ah! Cât
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
nobililor, veniseră de la câmp cu coșuri cu ouă și coșnițe cu capac pline cu brânzeturi, ca să le vândă în cetate. Era riscant să faci comerț cu barbarii, fiindcă violența lor putea să explodeze dintr-o dată, fără ca cineva să o poată astâmpăra. Și nu era sigur că și-ar fi primit întotdeauna plata; cu toate acestea, mulți galo-romani întreprinzători nu șovăiau să se apropie de ei, oferindu-și produsele cu o insistență de multe ori sâcâitoare. Cei care erau trântiți de pereți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
marfa pe tarabă!". Nebăgați în seamă, copii costelivi lipăiau pământul printre bocancii și cizmele gospodarilor, ronțăind alviță, sugiuc sau acadele luate pe câte un bănuț de aramă cerșit, șterpelit sau găsit prin colb. îl căutau apoi pe bragagiu să-și astâmpere setea. Acesta purta pe spate, prins cu hamuri late de piele, un vas mare de alamă ca un cuptor de alchimist. Gâtul lung, subțire și arcuit, pornea din josul vasului, terminându-se într-un cap de șarpe deasupra umărului. Bragagiul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
violență decât să instaureze ordinea. Cei ce se știau vinovați de ceva se ascundeau prin beciuri sau în pădure. Ceilalți, mascați de data asta spre a nu fi recunoscuți, cotrobăiau prin toate cotloanele târgului și răscoleau coclaurii împăduriți să-și astâmpere setea mocnită de dreptate, pedepsind cum le venea mai bine nedreptățile de peste an. După câțiva ani de tăiat la sare, un ocnaș bătrân, și el vietaș, îl puse pe Zlota în legătură cu gardianul Patruțâțe, care contra unei sume uriașe de galbeni
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
veni de la sine. „Nu putem pleca la drum flămânzi. Așa-i...? Să nu avem totuși ulterior discuții contraditorii, Îți atrag foarte serios atenția: Eu voi plăti toată consumația...! Gabișh...?” Resemnat, riscând multe neplăceri profesionale, Tony Pavone fu nevoit să-i astâmpere eterna poftă de băutură a Șefului de Șantier, ocupând o masă În centrul localului, cu gândurile suficient de Întunecate. Dacă ar fi Încercat să opună rezistență ori să motiveze Într-un fel dorința de-a fi lăsat În pace pentru
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
față in față cu Lct.Col. Tudose Ion. Tocmai se Întorcea dela Miliția Capitalei unde depusese o nouă reclamație Împotriva lui. Se prefăcu concentrat privind În altă parte dar, torționarul Îi veni În Întâmpinare cu mâna Întinsă. „Deci, nu te astâmperi...? Bine, bine,bagă de seamă...! M-ai reclamat la toate nivelurile, așai...? Bănuiesc, În momentul de față ai depus o altă reclamație Împotriva mea...! Însă tu Împreună cu sfătuitorii tăi nu realizați esențialul: aceste reclamații pe care le sootesc maculatură, În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și vă rog să părăsiți imediat acest apartament care este al meu, iar voi sunteți niște intruși dezgustători. Nimic nu se confiscă, iar dacă vă opuneți vă promit cu jurământ: vă măcelăresc pe rând, iar cu sângele vostru Îmi voi astâmpăra setea, nenorociții dracului...!” Invadatorii rămaseră stupefiați. Șeful lor Însă, Încercă să deschidă gură, dar Tony Pavone i’o reteză. „Afară din casa mea, pungașilor oficiali...! Încă odată dacă am plăcerea să vă mai Întâlnesc, promit: am să vă schilodesc pe
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ori alte materiale inpropii fiind insalubre și unde curentul electric și grupurile sanitare Încă nu se inventase...! Unii locuitori fiind atât de săraci Încât folosea spatele casei la suprafață pentru a-și depune excrementele oferind posibilitate câinelui flămând să-și astâmpere foamea...! Unii țărani Însă, avea În fundul curții o groapă săpată Împrejmuită cu coceni de porumb ori alte impropii materiale iar În loc de hârtie igienică foloseau ziarele dar, de multe ori În lipsa ziarelor se apela la buruieni cu frunza ceva mai lată
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mă gîndesc, nu mîncasem decît un castronel de soba de dimineață. Asta nu Înseamnă că n-am avut unde să mănînc, pentru că mai sînt Încă suficiente restaurante vechi, dintr-acelea de care destul de rar Întîlnești. N-aveam decît să-mi astîmpăr foamea prin apropierea străzii principale din circumscripția numărul trei, dar dorința de a-l cunoaște mai bine pe așa-zisul frate ce mînca prin microbuze Îmi ațîțase și mie pofta de a lua masa pe-acolo. — Am auzit și despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
o frunzăreau, și-n jur, pretutindeni, curgea umezeală rece. Oamenii stăteau în bordeie. Se zbiceau la vatra cu foc - apoi iar ieșeau cu țoluri în cap și lunecau cu opincile prin glod. Faliboga și pe vremea asta nu se mai astâmpăra. Ca un drac cu glugă în cap umbla în toate părțile pe Alba lui, și mâna pe oameni la treabă. Boierul, plictisit ca totdeauna de asemenea vreme, nu mai avea ce face în căsuța lui. Vânduse grâul și porcii îngrășați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
boala de astă-vară. S-apropie funia de par. Dar poate tot m-oi mai învrednici o dată s-aud cânii țâhnind în sihlă... De la prag, din umbra tinzii, se auzi deodată, nemulțămit, glasul babei Varvara: Tot nu te gândești să te astâmperi, moșnege? Moș Calistru prinse a râde: — Nu, măi babă; pân’ ce-oi pune mânile pe piept. Am să-ți aduc iar țapu să-l bocești, ca-n anii trecuți. Baba boscorodi ceva neînțeles. Bătrânul păli cu cotul pe flăcău. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]