2,122 matches
-
potențial economic din oraș și din republica. Aici se produc televizoare, tractoare, mobilă pentru uz intern și export, încălțăminte, vin conic, bomboane, cărți, un spectru larg de alte mărfuri de larg consum. Parcurile, zonele de agrement și divertisment, dendrariul, observatorul astronomic, cele câteva librării și biblioteci de referință conferă un anumit specific sectorului.
Buiucani () [Corola-website/Science/305947_a_307276]
-
la Lauenburg și a studiat teologia la Universitatea Göttingen. În 1796, Johann Hieronymus Schröter l-a angajat pe Harding să-l mediteze pe fiul său. Schröter era pasionat de astronomie, iar Harding a devenit la scurt timp inspector în observatorul astronomic al acestuia. În 1804, Harding a descoperit Juno în observatorul lui Schröter, după care a plecat la Göttingen să lucreze cu Carl Friedrich Gauss, fiind profesor de astronomie. Pe lângă Juno, el a descoperit și trei comete și a publicat: Craterul
Karl Ludwig Harding () [Corola-website/Science/323603_a_324932]
-
fie ani bisecți, modificând anul caledaristic de la 365,2425 zile la 365,24225 zile. Propunerea sa nu a fost acceptată, deoarece calendarul gregorian este bazat pe lungimea intervalului dintre două treceri succesive în punctul vernal este membru fondator al Societății Astronomice Regale (Royal Astronomical Society). Experimentează, cu un oarecare succes, reproducerea color. A fost primul care a realizat o fotografie pe o placă de sticlă și a introdus tehnica "negativului" . Herschel a avut preocupări și în alte domenii ca: meteorologie, chimie
John Herschel () [Corola-website/Science/311850_a_313179]
-
greci, Alexandria a devenit și centrul spiritual al lumii elenistice. Două notabile realizări în domeniu sunt legate de numele lui Ptolemeu I. Prima a fost punerea bazelor complexului „Muzeion", un centru al activității științifice și culturale prevăzut cu un observator astronomic, o grădină zoologică și celebra bibliotecă din Alexandria. După exemplul lui Antigonos Monophtalmos care-și luase, în 307 î.e.n, titlul de rege al Asiei, în 305 î.e.n, Ptolemeu Lagos își luă titIul de rege al Egiptului
Ptolemeu I Soter () [Corola-website/Science/330372_a_331701]
-
De exemplu, o stea cu diametrul de zece ori mai mare decât cel al Soarelui va avea un diametru de douăzeci de raze solare. Raza solară se notează: formula 1, unde formula 2 este notația clasică a razei, iar formula 3 fiind simbolul astronomic al Soarelui. Primele măsurători precise ale diametrului solar au fost efectuate, în secolul al XVII-lea, de astronomul francez Jean Picard. Satelitul francez de studiere a Soarelui, "Picard", a fost numit așa în onoarea sa. Acest satelit este prevăzut cu
Rază solară () [Corola-website/Science/333256_a_334585]
-
a "n" ecuații diferențiale simultane. A avut o contribuție importantă în trigonometria sferică și în teoria probabilităților. D'Alembert a studiat „"problema celor trei corpuri"” și a echinocțiilor, într-un memoriu referitor la "precesia echinocțiilor", publicat în 1749. Acest fenomen astronomic, a cărui perioadă este de aproximativ 26000 de ani (mai exact 25765 de ani), fusese observat și descris de către marele astronom al antichității Hiparh, dar o explicație științifică nu fusese încă găsită. Newton sugerase că o cauză a acestui fenomen
Jean le Rond D'Alembert () [Corola-website/Science/308311_a_309640]
-
cauză a acestui fenomen constă în acțiunea forțelor de gravitație asupra corpurilor care nu sunt perfect sferice (cum este și cazul globului pământesc). D'Alembert a reușit să efectueze calculele necesare și să obțină rezultate numerice în concordanță cu observațiile astronomice. Tot D'Alembert este și cel care a făcut să progreseze dificila problemă astronomică referitoare la explicația mișcării lunii. În acest sens, el este un precursor al "Mecanicii celeste" a lui Laplace. De asemenea, D'Alembert a lucrat la problema
Jean le Rond D'Alembert () [Corola-website/Science/308311_a_309640]
-
sunt perfect sferice (cum este și cazul globului pământesc). D'Alembert a reușit să efectueze calculele necesare și să obțină rezultate numerice în concordanță cu observațiile astronomice. Tot D'Alembert este și cel care a făcut să progreseze dificila problemă astronomică referitoare la explicația mișcării lunii. În acest sens, el este un precursor al "Mecanicii celeste" a lui Laplace. De asemenea, D'Alembert a lucrat la problema de aberațiilor cromatice, care limitau acuratețea lunetelor astronomice, problemă abordată la concurență cu Alexis
Jean le Rond D'Alembert () [Corola-website/Science/308311_a_309640]
-
a făcut să progreseze dificila problemă astronomică referitoare la explicația mișcării lunii. În acest sens, el este un precursor al "Mecanicii celeste" a lui Laplace. De asemenea, D'Alembert a lucrat la problema de aberațiilor cromatice, care limitau acuratețea lunetelor astronomice, problemă abordată la concurență cu Alexis Clairaut și Leonhard Euler. El a propus suprapunerea mai multor lentile, având forme diverse și coeficienți de refracție diferiți. A obținut, de asemenea, și rezultate în cazul problemei aberațiilor de sfericitate. Prin studiul ecuațiilor
Jean le Rond D'Alembert () [Corola-website/Science/308311_a_309640]
-
conducerea astronomului rus acad. F.A. Bredihin, ocupându-se în mod particular de astronomie, colaborând cu cei mai importanți astronomi ruși ai timpului: F.A. Bredikhin, O.A. Baklund, A.A. Belopolskii, S.N. Kostinskii. După alegerea sa unanimă în calitate de membru al Societății Astronomice din Rusia (1904), N. Donici a prezentat la ședința Societății un referat detaliat despre lucrările sale și despre activitățile de pregătire a expediției pentru observarea eclipsei totale de Soare de la 30 august 1905. Lui Donici, care era deja un specialist
Nicolae Donici () [Corola-website/Science/299496_a_300825]
-
eclipsei totale de Soare de la 30 august 1905. Lui Donici, care era deja un specialist cu renume în domeniul cercetării Soarelui, Academia i-a încredințat conducerea expediției în Spania în anul 1900. În perioada 1901-1916 N. Donici era șeful misiunii astronomice a Academiei de Științe din St. Petersburg. În anul 1908 a construit un observator astronomic propriu la Dubăsarii Vechi în Basarabia, pe malul drept al Nistrului. Aici avea „o lunetă astronomică Zeiss cu o distanță focală de 10 m și
Nicolae Donici () [Corola-website/Science/299496_a_300825]
-
cu renume în domeniul cercetării Soarelui, Academia i-a încredințat conducerea expediției în Spania în anul 1900. În perioada 1901-1916 N. Donici era șeful misiunii astronomice a Academiei de Științe din St. Petersburg. În anul 1908 a construit un observator astronomic propriu la Dubăsarii Vechi în Basarabia, pe malul drept al Nistrului. Aici avea „o lunetă astronomică Zeiss cu o distanță focală de 10 m și o deschidere a obiectivului de 100 de mm, la care se poate atașa fie un
Nicolae Donici () [Corola-website/Science/299496_a_300825]
-
1900. În perioada 1901-1916 N. Donici era șeful misiunii astronomice a Academiei de Științe din St. Petersburg. În anul 1908 a construit un observator astronomic propriu la Dubăsarii Vechi în Basarabia, pe malul drept al Nistrului. Aici avea „o lunetă astronomică Zeiss cu o distanță focală de 10 m și o deschidere a obiectivului de 100 de mm, la care se poate atașa fie un spectrograf, fie un spectroheliograf autocolimator” (Mircea Herovanu), precum și multe alte aparate. Era al șaptelea observator din
Nicolae Donici () [Corola-website/Science/299496_a_300825]
-
viață la Puget-Théniers, o comună situată la cca 55 km de Nisa, într-un azil de bătrâni, în anul 1960 (Magda Stavinschi, vezi monografia dedicată savantului apărută în 2015, cea mai completă din punct de vedere științific și biografic). Cercetările astronomice ale lui se referă la astronomia Soarelui, cromosferei, planetelor, luminii zodiacale. A observat 8 eclipse de Soare în diferite părți ale lumii, 8 eclipse de Lună. A stabilit că planeta Mercur nu are atmosferă, a observat și fotografiat cometa Halley
Nicolae Donici () [Corola-website/Science/299496_a_300825]
-
lumina zodiacală în Egipt (1908) și în Algeria (1947-1952). La 1907 o fotografiat în Egipt trecerea planetei Mercur pe discul Soarelui, ca și în 1914. A fost membru al Uniunii internaționale pentru studiul Soarelui din 1907 din partea Rusiei, al Uniunii Astronomice Internaționale (din 1922), al societăților astronomice din Rusia (până la 1917), Germania și Franța. A fost membru al comitetului astronomic român, membru de onoare („Membru Onorar”, în text) al Academiei Române din „24 maiu” 1922 până în 1948 și repus în drepturi din
Nicolae Donici () [Corola-website/Science/299496_a_300825]
-
în Algeria (1947-1952). La 1907 o fotografiat în Egipt trecerea planetei Mercur pe discul Soarelui, ca și în 1914. A fost membru al Uniunii internaționale pentru studiul Soarelui din 1907 din partea Rusiei, al Uniunii Astronomice Internaționale (din 1922), al societăților astronomice din Rusia (până la 1917), Germania și Franța. A fost membru al comitetului astronomic român, membru de onoare („Membru Onorar”, în text) al Academiei Române din „24 maiu” 1922 până în 1948 și repus în drepturi din 1991 (post mortem) și "doctor honoris
Nicolae Donici () [Corola-website/Science/299496_a_300825]
-
discul Soarelui, ca și în 1914. A fost membru al Uniunii internaționale pentru studiul Soarelui din 1907 din partea Rusiei, al Uniunii Astronomice Internaționale (din 1922), al societăților astronomice din Rusia (până la 1917), Germania și Franța. A fost membru al comitetului astronomic român, membru de onoare („Membru Onorar”, în text) al Academiei Române din „24 maiu” 1922 până în 1948 și repus în drepturi din 1991 (post mortem) și "doctor honoris causa" al universității din Coimbra, Portugalia, al cărui membru era din 1912. Autor
Nicolae Donici () [Corola-website/Science/299496_a_300825]
-
constelațiile pe care le străbate Soarele în mișcarea sa aparentă de rotație în jurul Pământului. Astrologii au considerat că aceste constelații influențează atât planeta cât și ființa umană. Ca întindere temporală, fiecare zodie corespunde aproximativ unei luni a anului, sistem adoptat astronomic când s-a realizat calendarul. Babilonienii cunoșteau existenta acestei constelații , oarecum aceasta fiind prea departe de ecliptica, fusese omisa din zodiac. Există 12.5 luni. Până la ora actuala, zodiacul nu s-a împărțit în 13 sectoare și nici nu existau
Ofiucus (constelație) () [Corola-website/Science/303209_a_304538]
-
îl găsim sub forma Fausto Veranzio). Aparatul a fost numit "Homo Volans" (Omul Zburător). Parașuta modernă a fost inventată în 1783 de către francezul Sébastien Lenormand. La 26 decembrie 1783, acesta a efectuat un salt cu parașuta sa de pe turnul observatorului astronomic din Montpellier, aterizând cu bine. El a socotit că acest aparat poate să împiedice căderea liberă și l-a numit „parachute” (parașută), denumire care s-a păstrat până astăzi. Mai târziu, Jean-Pierre Blanchard a arătat că parașuta reprezintă un mijloc
Parașută () [Corola-website/Science/309281_a_310610]
-
tehnologia găurii de vierme de peste 300 de ani, mulțumită muncii lui Nigel Sheldon și Ozzie Isaacs, colonizând zeci de planete răspândite pe sute de ani lumină. Pe o planetă îndepărtată, astronomul Dudley Bose realizează prima observare detaliată a unui eveniment astronomic cunoscut sub denumirea Învăluirea Perechii Dyson: două stele, situate la aproximativ 1.000 de ani-lumină de Pământ (la 750 de ani lumină de marginea spațiului Commonwealth-ului), par să fi dispărut. Teoria emisă este aceea că au fost închise în interiorul unor
Steaua Pandorei () [Corola-website/Science/323496_a_324825]
-
clase se repetau și astfel acele grupe au fost scoase din clasificare. Mult timp mai tarziu s-a descoperit că puterea liniilor de Hidrogen era proporțională cu temperatură la suprafață stelei. Acest studiu a fost făcut de către fetele de la Observatorul Astronomic Harvard și anume de Annie Jump Cannon, Henrietta Swan Leavitt și Antonia Maury, studii efectiuate pe baza muncii lui Williamina Fleming. În anii ’20, fizicianul indian Megh Nad Saha a dezvoltat teoria ionizării prin extinderea unor idei bine cunoscute în
Clasificare stelară () [Corola-website/Science/301498_a_302827]
-
și înlocuite cu bulevarde și cartiere noi drapelul președintelui și cel al primului ministru a denotă faptul că topul nu a fost publicat stefanik a întreprins un număr de expediții în vederea obsarvațiilor eclipselor totale de soare ca angajat al observatoarelor astronomice franceze în timpul acestei ultime piese audiența aplaudă în ritmul melodiei iar dirijorul se întoarce să dirijeze audiența în locul orchestrei mai târziu ele au început să muncească mai bine dar cineva fură toți banii fabricii multe astfel de mituri explică dispariția
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
Blue Book" în 1952. Hynek a fost chemat pentru a colabora în cadrul proiectului "Sign" în calitate de consultant științific pentru investigarea rapoartelor privind OZN-urile. Hynek a studiat un raport OZN și a decis ulterior că descrierea respectivului OZN sugerează un obiect astronomic cunoscut. Când Hynek s-a alăturat proiectului "Sign", el a fost inițial sceptic vizavi de rapoartele privind OZN-urile. Hynek a suspectat că rapoartele OZN au fost făcute de către martori care nu erau de încredere sau de către persoane care au
J. Allen Hynek () [Corola-website/Science/329224_a_330553]
-
nu este o constantă, întrucât viteza de rotație a Pământului încetinește—în 2008 ziua solară era cu 0,002 s mai lungă decât în anul 1820. Acest lucru se știe de mai mulți ani; în consecință, în anul 1952 Uniunea Astronomică Internațională (UAI) a definit secunda în raport cu viteza de rotație a Pământului din anul 1900. Măsurătorile de timp s-au realizat folosind extrapolarea din date de astronomie. Odată cu lansarea SI în 1960, a 11-a CGPM a adoptat definiția UAI. În
Sistemul metric () [Corola-website/Science/331568_a_332897]
-
în 1968 a 13-a CGPM a redefinit seunda în termeni de o anumită frecvență din spectrul de emisie al atomului de cesiu 133, o componentă a ceasurilor atomice. Aceasta a oferit mijloacele de a măsura timpul asociat cu fenomenele astronomice, în loc să se folosească fenomenele astronomice ca bază de la care se efectuează toate măsurătorile de timp. Unitatea absolută în CGS pentru curentul electric, abamperul, fusese definită în termeni de forță între două conductoare paralele în 1881. În 1940, Comisia Electrotehnică Internațională
Sistemul metric () [Corola-website/Science/331568_a_332897]