524 matches
-
perceput de comuniștii români În momentul demarării procesului colectivizării. Un pasaj dintr-un discurs al lui Gheorghiu-Dej, redat cu greșelile autorului, este sugestiv: Chiaburimea - burghezia satelor - e un tip cu totul deosebit, un tip care și-a Întocmit gospodăria muncind, asudând, exploatând și speculând, e un tip combativ, un element care nu se deosebește mult de restul țăranilor dacă te uiți la Îmbrăcămintea lor, la faptul că muncesc. De aceea și În ochii țăranilor, chiaburimea trece Încă drept niște oameni vrednici
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
te smulge din indistinct sau din inferioritatea bine rânduită a existenței și te mântuie în numele irepresibilei vieți, care e sinonimă cu seducția, cu strălucirea, cu amoralitatea. A doua sintagmă e un rest de propoziție, "placat cu lama rece a gândului asudat de amintire." N-am ce să explic, așa e. Amintirea este o lamă rece, asudată. Amintirea este amintirea unei vinovății. Al treilea moment sună astfel: "căci sufletul n-are conștiință, ci numai nemurire. El te ajută să fii mereu altul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cineva de bine. Dacă scuipi în foc, se fac beșici pe limbă. Bășină După ce te speli, să nu te ștergi niciodată pe masa de pînză, căci te beși întotdeauna; ajungi beșinos de nu mai poți ținea beșinele. Bătaie Cînd îți asudă palmele, ai să iei bătaie. Să nu cînți în așternut, că a doua zi iei bătaie. Cînd arunci ochi de rac între doi inși care se ceartă, aceia se iau la bătaie. Cînd se întîmplă de-ți bate cineva nevasta
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
strună de vioară de la lăutari, ca să fie vesele și sănătoase. (Gh.F.C.) Măsele Dacă pui obada* de la roată pe foc, te dor măselele. Lumînarea de la înviere e bună de durere de măsele. Dacă vrei să omori pe cineva, dă-i mătreață asudată de cal, care rămîne pe săceală*. Dușmanul tușește pînă ce-și scuipă bojogii. Mătură Să nu dai cu mătura în copil, că nu crește; nici în holtei, că nu se însoară. Să nu lovești feciorul cu mătura, că-l părăsesc
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
pe mormînt, că cu acea apă scuturată de pe lîna lor se stinge focul iadului ce poate arde pe mort. După ce s-a astrucat* în mormînt mortul, toți se spală pe mîni cu apa mortului peste groapă, ca să nu amurțească sau asude mînile. Cînd moare un copil sau un om matur, după ce-l îngroapă, o fată cu tată și mamă să măture prin casă și să ducă gunoiul la hotar. Se crede că pînă a nu se face sviștania în casa mortului
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
de ce. Rămășițele droburilor de sare de prin tîrlele* vitelor, și mai ales ale oilor, sînt socotite că aduc spor și izvor în casa [în] care intră. Este o credință în popor: să nu ieie femeile sare în mînă, că le asudă cînd cos. Nu-i bine să umbli cu sare după ce ieși de la înviere, că asudă mînile peste an. Frățiile de cruce se fac pe pîne și sare. (Gh.F.C.) Dacă laptele dă în foc, să presari sare, ca să nu se ardă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
socotite că aduc spor și izvor în casa [în] care intră. Este o credință în popor: să nu ieie femeile sare în mînă, că le asudă cînd cos. Nu-i bine să umbli cu sare după ce ieși de la înviere, că asudă mînile peste an. Frățiile de cruce se fac pe pîne și sare. (Gh.F.C.) Dacă laptele dă în foc, să presari sare, ca să nu se ardă mana vacii. (Gh.F.C.) Cînd ia foc casa, pune sare pe masă; numai așa te lasă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
unghia. Semne de ger Dacă cîntă cucoșul iarna spre sară. Cînd iarna vrăbiile caută loc de aciuare pe sub streșina casei. Dacă visezi pește. Cînd se înroșesc tare pirosteile în foc. Semne de ninsoare Cînd visezi luptă. Cînd visezi oi. Cînd asudă fereștile. Cînd umblă multe cioare zburînd pe sus. Cînd înfloresc florile toamna. Cînd se strîng mai multe vrăbii la un loc și zboară toate din loc în loc, iar cînd stau în copaci cîntă cu zgomot și ciripesc. Semne de viscol
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
la un loc. Cînd cîntă prigoria*. Cînd doi sau trei cocostîrci se învîrtesc în aer. Cînd se bat doi berbeci cap în cap. Cînd umblă cîrduri de cocostîrci. Cînd te mănîncă urechile. Cînd faci bubușoare multe pe mîni. Cînd îți asudă mînile. Cînd rîndunele zboară mereu pe aproape de casă. Cînd oile zbiară și se bat. Cînd broasca țîstoasă cîrcîie* în baltă. Cînd asudă fereștile. Cînd se umezește sarea. Cînd se varsă solnița cu sare. Cînd se tîrăsc rîmele pe pămînt. Cînd
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
cap. Cînd umblă cîrduri de cocostîrci. Cînd te mănîncă urechile. Cînd faci bubușoare multe pe mîni. Cînd îți asudă mînile. Cînd rîndunele zboară mereu pe aproape de casă. Cînd oile zbiară și se bat. Cînd broasca țîstoasă cîrcîie* în baltă. Cînd asudă fereștile. Cînd se umezește sarea. Cînd se varsă solnița cu sare. Cînd se tîrăsc rîmele pe pămînt. Cînd se scutură oile mereu. Cînd umblă furnicile pe drum. Cînd ies furnicile din cuiburile lor și cară țărnă. Cînd furnicile fac mușuroaie
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
unui juriu, tatăl răzbunător a fost achitat. Mai sînt oameni care înțeleg ce înseamnă dreptatea. 13 Un supererou din plastic se scălda printre valurile de scame din buzunarul pantalonilor lui. Nu se despărțea de buzunarul lui Cornel decît pentru a asuda mîinile celui care îl căra mereu. Se numea Georgică. Le făcuse cunoștință tatăl lui Cornel, cu ocazia zilei de naștere a băiatului. Tata avea obiceiul să boteze soldățeii dăruiți lui Cornel cu nume formate după numele cunoștințelor de care voia
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
capital al lenei. Vom reda câteva texte patristice în legătură cu acest fapt, șirul textelor putând continua. În scrierile patristice această problemă legată de destinatarii milosteniei creștinești este puțin nuanțată. Invocăm mai întâi un text din Învățătura celor doisprezece Apostoli (Didahia): Să asude milostenia în mâinile tale, până cunoști pe cel căruia dai<footnote Învățătură a celor doisprezece Apostoli, cap. I, 3, traducere, note și indici de Preot Dr. Dumitru Fecioru, în vol. Scrierile Părinților Apostolici, Editura I.B.M.B.O.R., 1995, p. 27
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
prelingerile ei copilărie, țară și hotare. Neștiutori, am ingerat cu toții văzduhul putred al nelibertății! Astăzi, pliviți și deparazitați suntem pilduitori bunici și tați dar eu nu uit cei șapte ani de-acasă primii mei ani, ghimpați. Revăd în noapte convoiul asudând sub automate și-un câine-temnicer, cu limba scoasă... Întâiul tramvai Ca o stivă e liniștea asta! Pentru sunet nu-i loc nici de-un deget. Moțăind, se foiește nevasta mângâind universul pe creștet. Dar deodată-n străvechiul oraș năvălind ca
Veaceslav SAMOȘKIN by Ion Covaci () [Corola-journal/Imaginative/8297_a_9622]
-
generatoare de teroare este solidă, iar cadența enumerațiilor creează efectul unei cavalcade emoționale greu de strunit: "Toate acestea se petreceau pe când aveam capul sub plapomă. Din nenorocire însă, nu puteam să stau multă vreme așa. Căldura, neastâmpărul, frica făcură să asud așa de cumplit, încât, cu orice preț, trebuia să mă descopăr pentru a nu muri înădușit." Orice precauție augmentează anxietatea: "Dar, spre a nu face multe mișcări, de frică să nu stârnesc dihăniile din stepă, prinsei să trag cu degetele
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cu ciocanele, că înaintea noastră, în stâncă, încep deodată să bată din ciocane o mulțime de băieși. [...] Și făceau un vuiet ș-o larmă, și se auzeau bolovanii prăbușindu-se, de gândeam că are să se surpe tot muntele. Atunci, îngroziți, asudați de frică, plecarăm în grabă să ieșim. Și, cum fugeam, auzirăm deodată un glas strigând aspru și răgușit: "Hocmane! Hocmane!"". Ducându-se în grabă la hocman și amenințând cu boicotarea lucrului, acesta îi ironizează, crezându-i lași. Spre a le
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
la întîmplare; petece de toate culorile, pete de toate formele, pînză ruptă în fîșii, piele năclăită, bălegar uscat amestecat cu praf abia așezat, frînghii ce atîrnau, zdrențe de o mizerie lucie, jeg pe om, rîie pe animal, unul puțind și asudînd, celălalt piele și os și abia suflînd, cel dintîi trăgînd cu biciul, celălalt tremurînd; toate acestea făceau un singur tot, de-o singură culoare și cu aceleași mișcări, executînd aproape aceleași gesturi slujind aceluiași interes, iar acest tot se numea
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
ham ață roșie sau neagră pete de toate formele petece de toate culorile piele năclăită pînză deșirată bălegar uscat praf abia așezat funii care atîrnă zdrențe de o mizerie lucie rîie jeg piele și os și abia suflînd puțind și asudînd tremurînd cu biciul său Ultima izotopie este argumentativă: întreaga secvență argumentativă urmărește să arate cît de lamentabilă este starea poștei d'Auray. Semnalăm în special cele două COMPARAȚII atribuite cavalerului: ghemuit ca o maimuță, ridat și uscat ca o stafidă
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Am de tăinuit cu domnia ta și zidurile au urechi. Ești urmărit îndeaproape. Moșul domniei tale, marele spătar Mihai, știe că i-am prins urzeala, așa că am pus în ovăzul Breazului azi de dimineață niște ierburi uscate ca să-l fac să asude și să spumege, să te pot scoate în codru. — Ești nebun. Dacă moare calul, o să dai de greu. Se auzi ca un nechezat râsul lui Turculeț. Ajunseseră la un loc unde albia râului se lățea, era un fel de vad
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
știe nimic... — Ce să știe? întrebă nerăbdător înaltul prelat, care până atunci nu înțelesese nimic. — Eram la caimacamul marelui vizir, care a fost lovit de boală. Pentru că avea fierbințeli mari am început să prepar un leac ca să-l fac să asude și să l liniștesc, așa că stam în odaia suferindului și îmi frecam ierburile în mojar când a intrat secretarul de taină al marelui vizir. Acesta, ca să-i facă pe plac pacientului meu, i-a povestit noutățile din serai și aplecându
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vorbească. De sub turbane, de pe capetele rase șiroia sudoarea în dâre lucioase. Postiseră toată ziua și acum, în atmosfera înăbușitoare de după apusul soarelui, băuseră cafele și siropuri răcoritoare, care le ieșeau prin porii pielii, dar și mai tare îi făcea să asude ideea că omul acela cu haine obișnuite și cu privirea cenușie este șeful serviciilor secrete ale ordinului ienicerilor. Damad Ali Pașa mai pufni o dată și-l invită pe omul fără nume să vorbească: — În toamna anului trecut, fără știrea lui
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
încălțat și cu ciorapi de lână și niciodată desculț; să nu se culce pe pământul gol, fără adăpost și înveliș; a nu se bea apă, vin sau alte băuturi reci după somn sau după o muncă grea, când omul era asudat, iar el nu trebuia să se depărteze prea mult de traiul cu care era obișnuit; b) individul urma să consume hrană ușoară, măsurată, cu pâine bine coaptă, nu caldă, eliminând pepenii verzi, poamele necoapte, fasolea, mazărea, lintea, mânătărcile uscate, laptele
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
și oarecare tulburări digestive însoțite de crampe abdominale, nefiind încă rezervat bolii pestilențiale de origine "exotică" pe care o cunoaștem astăzi sub această denumire. Apariția acelei holere mai benigne părea să fie favorizată de băutul apei pe căldură mare, fiind asudat sau ostenit de muncă. Deosebit de periculos era socotit băutul vara, la câmp, în lipsa fântânilor, al apei încălzite, din locuri zmîrcoase. Se credea că se îmbolnăvesc și cei care beau apă după prea multă mâncare sau după ce consumau ouă. Dar în
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
singuri, să meargă singuri înainte, să domnească singuri, de vreme ce numai ei singuri au îndrăznit să-și ridice din sare și din nisip cetatea lor înghețată și fierbinte, iar eu... Ce învălmășeală, căldura se întețește, sunt lac de sudoare ei nu asudă niciodată, acum până și umbra s-a înfierbântat, simt cum soarele izbește în piatra sub care mă aflu, izbește, izbește ca un ciocan în toate pietrele, și aud cântarea, cântarea uriașă a amiezii, aerul și pietrele vibrează pe sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
băieți înveșmântați în chip de îngeri și de un grup de copii din Confreria fecioarei Maria, cu fețișoarele negre pline de gravitate și, în sfârșit, pe o raclă vopsită în toate culorile, purtată de persoanele de vază din oraș, care asudau în hainele lor negre, icoana Domnului Iisus Hristos, ținând în mână o trestie, pe frunte cu cununa de spini, sângerând și clătinându-se deasupra mulțimii îngrămădite pe treptele bisericii. După ce coborâră scara, cei ce purtau racla se opriră o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
făcut calea aceasta de sute de ori. Intră în labirintul de șanțuri de comunicație, unde apa se aduna ca în niște canale de irigație. Cizmele cu carîmburi înalți i se scufundau până din sus de glezne în noroiul cleios. Ajunse asudat la postul de observație, ascuns chiar în prima linie de tranșee. Schimbă două vorbe cu plutonierul zgribulit și apoi îl trimise la baterie. Bologa se cocoță în dosul teodolitului, pe pipăite. Nu vedea nimic. Aparatul era ferit de ploaie, în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]