49,508 matches
-
perspective extrem de bogate, ce poate fisura imaginea monolitică a autorului Marii treceri. Criticul demarează lectura pornind de la cunoscutele considerații blagiene asupra misterului, dar refuză să vadă în "chipurile" veșniciei "simple simulări ale absolutului", "ficțiuni" sau surogate ale transcendenței: "Blaga își asumă o ciudată postură de creator, discursul său liric având ca obiect (...) chipurile tăcute ale veșniciei, relevându-le ca pe niște realități în sine, fără nici o intenție de a le explica (s.n.)". Dimpotrivă, aceste "chipuri" ar constitui - conform universitarului clujean - substanța
Ruptura de utopia moderinistă by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/12468_a_13793]
-
traversat de zeci, de sute de ori de la un capăt la altul de șoferii de cursă lungă (adevărați "specialiști" în producerea apropierii), de negustorii de mașini, de contrabandiști chiar, de clienții Eurolines-ului, într-un cuvânt de toți cei care își asumă rutina inerentă înfruntării cotidianului. Puțini eseiști de după 1989 s-au dovedit mai preocupați de ceea ce "se petrece pe tăcute, aproape pe neobservate și deloc spectaculos" (în zonele de frontieră, acelea concrete care nu întotdeauna coincid cu etericele frontiere ale spiritului
Un bazar de mașini și foarte multe cărți by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12472_a_13797]
-
Louis Barrault, Cioran, Madeleine Renaud, Peggy Guggenheim, Duchamp, Giacometti, Lucia Joyce, care s-a regăsit spiritual în spațiul cultural francez, care și-a scris piesele în franceză și apoi, mai tîrziu, și le-a tradus în engleză, care și-a asumat universul propriu, suficient sieși. Samuel Beckett, un destin străbătut temeinic și riguros de scriitor, departe de interviuri, de gălăgia gloriei, în profunzimea cuvintelor și a tăcerilor, a căutărilor. " Cuvintele, cine le-a iubit mai mult ca el? Au fost companionii
Ce să-i spun domnului Godot? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12477_a_13802]
-
tînjirea vieții neconstrînse. Ispită laică, însă cu o intensitate similară celor ce se pot recunoaște în spațiul ascezei monahale, vitalitatea alcătuiește acum sîmburele din care, sub amenințarea bolii, irumpe o necumințenie fățișă, "în ofensivă". Inconformismul latent (căci "biata cumințenie" era asumată cu o vădită autopersiflare) trece într-un inconformism manifest: "N-ar avea/ nici un rost să-mi cer/ ca pe vremuri, scuze/ pentru cutare surprinzătoare/ comparație" (Oră). Programatic, poetul nu mai acceptă convențiile, denunțîndu-le însă cu o revoltă specifică, surdinizată, în
De la "cumințenie" la necumințenie și înapoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12489_a_13814]
-
construiește planuri disperate de a scăpa de sărăcie, fie publicând un roman (ceea ce se va întâmpla în anul următor), fie conducând o revistă (care ar putea fi "Munca intelectuală"). Se găsesc soluții de amânare periodică a sinuciderii: în 1927 își asumă comportamentul de "om obligat să se realizeze, ca un stăpân cu alte cuvinte" (p. 20); în 1931, trebuie să trăiască pentru a "pune la punct acele nenorocite de caiete filosofice", fapt ce ar aduce adevărata realizare: "cel puțin să iau
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12493_a_13818]
-
omoare două mari figuri ale lumii: pe Papa Woityla și pe ăsta, președintele american, cum îl chema... L.G.: Reagan Al. P.: Reagan. Ăștia au fost cei doi oameni care trebuiau suprimați ca să poată să se înlăture primejdia pe care o asumaseră agresorii. Care și-au dat seama că Ronald Reagan, care nu se bucură de mare popularitate în Statele Unite, nici măcar nu e considerat mare om de stat în SUA, a fost cel mai mare om de stat din epoca noastră, fiindcă
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
feed-back ce garantează o modulare reciprocă. Semnele au chiar veleități de brainstorming, stimulînd creativitatea subiecților. Desigur, în funcție de acuitatea semnului, de putința lui de a demistifica unele sensuri conexe ale obiectului desemnat și de a le focaliza pe altele. Semnul își asumă, deci, o anume marjă de independență în limitele căreia designează. În muzică, spre deosebire de celelalte arte, semnalizarea este, am putea spune, de gradul doi, grație existenței unui intermediar: interpretul. Chiar atunci cînd acesta este constrîns prin acribia partiturii (ca să nu mai
Logica partiturii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11415_a_12740]
-
celorlalte și constituie o condiție sine qua non intrării în Împărăția promisă. Iubirea creștină activează deci prin ceea ce Hristos Domnul a numit slujirea semenilor. Într-adevăr, a te pune în slujba aproapelui din iubire pentru Bunul Mântuitor și a-ți asuma în parte rolul Lui de a vindeca sau măcar de a alina durerea celui suferind înseamnă a împlini, în gradul cel mai înalt, cea mai mare dintre virtuți. Slujirea aproapelui, 16 Barnaba, Epistola, cap. XIX, 5, traducere, note și indici
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
trăirilor omenești pe care o captează romanele brebaniene, rămâne întreagă puterea acestor narațiuni de a însufleți lumi închegate și de neconfundat. Sunt opere vii romanele lui Breban, și cele vechi și cele recente, și merită, fiind opere vii, să fie asumate în continuare de conștiința literară a contemporanilor. Cel puțin mie astfel îmi apar și de aceea și înșir însemnările de față despre Puterea nevăzută, după ce am comentat la apariție romanele anterioare din tetralogie, Ziua și noaptea și Voința de putere
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
engleză, dar trebuie să presupui că auzi germană, pentru că restul stau cu căștile în care aud traducerea simultană, ceea ce e oarecum comic. La închisoare, Rolfe și Janning conversează tot în engleză, dar iar ești obligat, din motive de bun-simț, să asumi că de fapt e germană. Abia în ultima scenă, Janning revelează cunoștințele sale de limbă engleză, dar până atunci ești suficient de buimăcit cât să crezi că poate Haywood știe germană... La a doua vizionare, tempoul, făcut din montaj, mi
Nürnberg revizitat by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11462_a_12787]
-
la case mai mari). Unii dintre ei (Horia Andreescu, Cristian Brîncuși) au lucrat la structura de rezistență, împlantînd acei stîlpi care să poată susține o politică repertorială exprimată printr-o diversitate stilistică impresionantă. Alții (Nicolae Costin, Mioara Bâscă) Și-au asumat rolul de a face clădirea funcțională printr-o formulă pe cît de simplă, pe atît de eficientă: aplicarea unor forțe la un ansamblu de rezistențe. Astfel, s-a ieșit din rutină, fără a se eluda simțul măsurii și al limitelor
O carte, un concert, o orchestră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11503_a_12828]
-
și futurismul sau dadaismul, mai mult prin ricoșeu) au concurat la conturarea unei individualități poetice, după cum existențialismul, întâlnirea cu Șestov și confruntarea cu marxismul au contribuit la configurarea unei gândiri critice deosebit de incisive. Român și francez, deopotrivă, Fundoianu/Fondane își asumă treptat condiția de evreu, mai mult sub presiunea condițiilor politice ale anilor ´30 decât din proprie inițiativă. A fost consecvent editat și asiduu comentat atât în Franța, cât și în România. La Paris există o ,Société d'Etudes Benjamin Fondane
Libertatea spiritului creator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11497_a_12822]
-
Iubirea divină a lui Dumnezeu pentru el însuși". Între cele două foițe ale aceluiași Tată stă necesitatea, cea care le mișcă necontenit pe una față de cealaltă. Fiindcă această necesitate, ca și nenorocirea, nu face deosebiri, fiecare religie trebuie să-și asume întreg universul. Aceeași lume li se oferă tuturor și ele pot alege cum s-o arate mai bine. Frumusețea (pentru că de frumusețe și nu de fundamentalisme se face vorbire...) acestor întîlniri necesare se adună, ca trupul sfînt într-o bucățică
De sec, de frupt, de poftă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11517_a_12842]
-
redea realitatea propriu-zisă, oglindind-o cât mai fidel și făcând posibil transferul imaginativ dintr-o parte în alta. De fapt, ceea ce contează cu adevărat, în proiectul și în realizarea unui prozator, este distanța (variabilă) pe care o ia și o asumă față de lumea din jur, unghiul particular sub care o privește și o citește. Culoarea viziunii lui, conturul specific al imaginației creatoare, obsesiile ce dau corp și formă, volum și anvergură lumii de hârtie... La Constantin }oiu (cel puțin în volumul
Un meci de old boys by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11560_a_12885]
-
să le situeze în context european. Aceste deschideri dau o cu totul altă perspectivă asupra valorilor basarabene. Cum a evoluat o astfel de conștiință critică putem afla dintr-o antologie de texte sau dintr-o istorie literară. Eugen Lungu își asumă această misiune dificilă de a realiza o antologie a eseului și a criticii basarabene din secolul XX, într-un volum publicat în 2004 de Editura Știința-Arc din Chișinău, într-o colecție de antologii consacrate valorilor din același spațiu (romanul, proza
Există o critică regională? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11540_a_12865]
-
timp, asupra culpabilității (Capăt al osiei lumii / rogu-te, nu osândi!) de a se lăsa răpit de exigențele terestre (Sunt doar metalul în febră, / magmă terestră, nu stea) - totul scăldat într-o melancolie crepusculară, atât de favorabilă poeziei. Poetul-gânditor își asumă bucuria, recunoscută ca vremelnică, punându-se sub legea argilei: Margine-mi este argila / Lege de-asemenea ea . Poezia erotică a lui Lucian Blaga poate fi și voioasă, aproape ușoară în aparență, precum în ,Catrenele fetei frumoase" - o suită de zece
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
bătătoresc un mușuroi, îl bătătoresc și-l bătătoresc, să nu mai iasă cîrtița. Și a doua zi cîrtița iese în altă parte. Și tot așa". Categoria moral-plastică specifică Norei Iuga e neîndoios senzorialitatea, cu o particulară derivație sexuală. Nimfomania e asumată de un mecanism de transfigurare estetă, livrată în final ca un produs al acestuia. Prea puțin rămîne din reacția brută, din materia primară a unor trăiri care, deși pot fi presupuse a juca un rol de combustibil, își maschează posibilele
Un jurnal al Norei Iuga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11561_a_12886]
-
Să poți face un exercițiu, onest, de împăcare cu cel care ești: Noi nu suntem în măsură să ne făurim destinul, cum zic unii (aș vrea să-mi arate cineva cum se făurește un destin). Putem doar să ni-l asumăm, dacă îl înțelegem. Ceea ce este dat nu se poate eluda și cine se crede destul de deștept ca să o facă, sau destul de puternic ca să se revolte, o dă în bară." O poveste despre pasiențele care, date cu gîndul în altă parte
Ce a mai rămas din zi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11582_a_12907]
-
nou parșiv pe lângă Dora, ca și regizorul impostor Floresco, care o distribuie într-un rol improvizat de femeia pură care vrea să înfrunte simbolic năvala porcilor. Dora nu rezistă acestor umilințe, simțindu-și viața ratată, deși Parașatistul pare să-și asume din ce în ce mai înțelegător rolul de salvator al fetei. Brusc însă, Dora se spânzură, acutizând tragedia familiei. Fratele ei, Sava, fost student la geografie, de unde a fost exmatriculat, datorită ideilor sale bizare, e purtătorul "cubului de zahăr" și martorul unor întâmplări misterioase
Postmodernismul de peste Prut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11605_a_12930]
-
la un moment dat, că e "un Don Quijote al morții" care crede "în ireductibilitatea ei ca în morile de vînt". Kafka îl interpretează undeva pe Don Quijote ca fiind fantasma unui Sancho Panza prea laș, prea introvertit, prea timorat să-și asume propriii demoni livrești. La fel și eu, aș spune că Livius Ciocârlie e, deocamdată, un Sancho Panza al bătrîneții, o bătrînețe pe care o însoțește fidel, deopotrivă corectînd-o și lăsîndu-se pe mîna ei, deopotrivă circumspect și curios, indiferent și implicat
Un Sancho Panza al bătrîneții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11601_a_12926]
-
șovăieli în construcție). A întrezărit lucid riscurile unei inspirații nezăgăzuite, dar nu a putut compune decât în stare de febrilitate, împins din urmă de un spiriduș al nerăbdării. Ducea cu sine o fatalitate și nu s-a derobat de la datoria, asumată nesilit de nimeni, de a fi un apostol. Fusese prevenit că traseul e spinos, dar își alesese voluntar misiunea, de a mobiliza sufletele. }elul? Satisfacerea drepturilor fundamentale ale omului, desființarea tiraniei, izbânda libertății. Pe acest plan numele a devenit sinonim
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
eseistul afirmă a se simți "euforic și mîndru ca fiu al Olteniei, născut și crescut în zăvoaiele Oltețului". Făcînd apologia oltenilor, el își dezvăluie din nou fibra colectivistă, acea "tincturare" biologică ce caracterizează spețele omenirii și pe care și-o asumă. Compămîntenii săi sînt, în vederile sale, oameni harnici, care trudesc cu tenacitate aidoma furnicilor. Dacă le sfărîmi mușuroiul, îl pot reface. Sînt indivizi "abrași", care nu cunosc felonia: "îți spun verde-n față ce gîndesc", străini de "dubla sau tripla
Extraordinarul Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11628_a_12953]
-
riguros inutilă dacă e să fie doar un concurent al televiziunilor particulare. Prin forța împrejurărilor, aceasta nu poate nici coborî atât de jos, nici urca atât de mult cât o fac posturile comerciale. Fără o viziune clară, fără a-și asuma o misiune, fără a dori să fie parte a educării omului, și nu a imbecilizării lui, televiziunea publică e o simplă tocătoare de bani și un instrument de manipulare politică. Ceea ce se întâmplă să fie aproape întotdeauna - și nu doar
Terorismul prin "rating" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11643_a_12968]
-
ca el, încă o dată: cinste domniei tale. Nimeni nu vă obligă să vă apărați însă absurd, deoarece nimeni nu vă acuză, dar nici să aruncați cu lături în oameni ce își văd de drumul lor, cu bună-credință, că, altminteri, vă asumați riscurile meseriei. Pe principiul arghezian: la un țucal aruncat pe degeaba în capul unui om, vi se cuvine o latrină". Mefiența amar-zîmbitoare a majorității textelor devine aci tăișul de sabie ce retează fără șovăire capul de carton al marionetei ideologice
În fața și-n spatele camerei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11650_a_12975]
-
jurnalist autohton, Traian Băsescu, cel care a mulțumit tuturor, și chiar Dragoș Șeuleanu, președintele radioului public. Nu-l bănuiesc pe marinarul prezidențial de vreo șmecherie, cînd a anunțat că el conduce toată operațiunea de recuperare a răpiților și chiar își asumă toate riscurile. Băsescu nu e omul care să se sustragă de la obligațiile lui. Voluntar și singuratic, actualul nr. 1 al României crede și acum că în momentele grele nu se poate bizui decît pe sine însuși. Declarația președintelui din seara
Brelanul lui Băsescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11687_a_13012]