763 matches
-
pe șine în partea cealaltă, se rostogoliră sub garnitura unui alt tren și, văzând că soldații îi dăduseră ocol tocmai pe la capăt, alergară de-a lungul trenului, se târâră din nou printre roți. Fluierăturile patrulei îi ghidau, când îndepărtate, când asurzitoare, despărțiți de ele doar printr-un șir de vagoane. Iar ochii avură timp să prindă din zbor calmul muncitorului care fuma nestingherit, așezat pe un morman de traverse, și placa de email (cu o destinație incredibilă) a unui vagon vechi
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cenușă umană, devenise un fel de întreprindere de familie pentru cineast și pentru prietenul lui. Și, în calitate de buni vânzători, omul cel gras cu agenda-calculator și prietenul lui slab, cu voce categorică, ei, dar și dublurile lor omniprezente, nenumărate, trimiteau apeluri asurzitoare, îi înjurau pe indiferenți, îi blestemau pe increduli. Nu lăsau nici o clipă de liniște milioanelor de morți, reiterându-le chinul în fața camerelor de luat vederi, în paginile ziarelor, pe ecrane. În fiecare zi trebuia născocit ceva nou. Când era vorba
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
sânii fermi și puternici îmboldeau pieptul meu. Pentru un timp simțurile noastre au scăpat de sub control și neam îndreptat îmbrățișați, ușor, către canapeaua din imediata apropiere, care părea că ne aștepta îmbietoare. Când mai era un pas până acolo, țârâitul asurzitor al soneriei ne-a trezit la realitate. Ne-am oprit, desfăcând brațele ce uniseră pentru câteva minute trupurile noastre în confruntarea vulcanică a simțurilor tinere. Cornelia și-a aranjat ținuta și a mers la ușă pentru a vedea cine o
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
șase de luni Îl părăsi, trimițându-i un ultim val de căldură prin piele, și dintr-o dată Întregul corp Începu să-i șiroiască de sudoare. Ștergându-și sprâncenele, Lefty ieși din bancă și se Îndreptă spre o bătrânețe săracă. Strigătul asurzitor pe care l-a scos bunica mea când a aflat de dezastru nu poate fi redat În scris. Țipătul a continuat, prelungindu-se parcă la nesfârșit, În timp ce ea Își smulgea părul din cap și-și sfâșia hainele și se arunca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
acum e școlăriță. Învață și ea alături de băieți, de Neron de fapt, fratele cel mare. Drusus nu a împlinit încă cinci ani. E într-o altă clasă, pentru a înțelege fără greutate ce i se predă. Crapă încetișor ușa. Gălăgia asurzitoare îl izbește ca un zid. — Așa fac copiii când se adună laolaltă, murmură împăciuitor Tigellin din spatele său. Mda... Plescăie nemulțumit din buze. E drept că, atunci când se află la Roma, și odraslele sclavilor participă la orele de curs. Altminteri au
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Plautius Silvanus. — Unde e? țipă la Paterculus. — Ce? urlă acesta la rândul său. În jurul lor e o gălăgie de nedescris. Flautiștii sună din surlele lor. Mai târziu o să-i asiste pe sacrificatori în timpul ceremoniei, dar pentru moment fac un vacarm asurzitor pentru a acoperi orice zgomot de rău augur. Tiberius simte cum îi vâjâie capul, gata să plesnească. Dintr-odată, la câțiva metri de zidul exterior, se opresc din nou. De data aceasta drumul le este barat de un grup compact
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mergeau în urma calului dârdâind de frig. Când în cele din urmă întinderea mării se arătă mărginită de insule, apăru în zare un golfuleț liniștit. Pe o coastă fuseseră deja construite câteva colibe pentru clăcași, iar din depărtare se auzea sunetul asurzitor al copacilor doborâți. Spre deosebire de largul învolburat al mării, golful era adăpostit de insule și de munți și pe apele sale pluteau deja multe luntrii. Samuraiul se înfățișă la oficiul de gardă al clăcașilor, dar în timp ce se treceau în registru numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
făcea că două lebede albe zburau pe cerul de iarnă înnourat. Cele două păsări se lăsau în jos spre vale plutind lin în voia curenților. Yozō își pregăti pe neașteptate pușca. Samuraiul nici n-avu vreme să-l oprească. Pocnetul asurzitor al puștii răsună îndelung în crângul veșted. Păsările călătoare își pierdură dintr-o dată echilibrul și desenând vârtejuri negre în aer căzură în vale ca niște pietricele. Prin fumul pușcii, samuraiul îl țintuia cu privirea pe Yozō, parcă oarecum mânios. „Le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cunoaștere și o informare, care să-i formeze o scară de valori. Omul trebuie să aibă o educație și o cultură minimă necesară, pentru a nu putea fi manipulat. În momentul de față, tinerii participă la spectacole cu pseudo-muzică: bubuituri asurzitoare. Zgomotele, cu intensitate peste 50 de decibeli, distrug țesutul nervos. Spectacolele cu bubuituri ar trebui interzise, pentru protecția oamenilor. Creațiile de valoare, acum pot fi stocate în spații foarte mici, în sistem electronic, pentru că trebuie să avem în vedere gospodărirea
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
de pluș. Apoi, cu camionul cel roșu, cu cămila, cu ... Băițelul e, acum, tare fericit: tocmai a început filmul. Pe neobservate, Sorin iese din cameră, se-ntoarce iarăși, pe urmă pleacă din nou. Deodată, de la chivetă se aude un zgomot asurzitor. Tăticul sare ca ars. Unde-i băiatul? Unde se aude tărăboiul ăsta? O fi făcut cel mic vreo poznă? Se duce, glonț, către bucătărie. Sorin abia a reușit să pună în chiuvetă un capac mare și verde. Peste ursuleț, peste
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
îngemănată dar, într-o bună zi de vară, pe o arșiță înăbușitoare, s-a pornit din senin un potop ca la începuturile lumii, cu tunete și fulgere care mai de care mai înspăimântătoare. Și în toiul furtunii, cu o bubuitură asurzitoare un trăsnet s-a năpustit asupra stâncii, despicând-o și dându-i numeroase și felurite înfățișări. Se spune că de atunci mulți curioși vin să vadă stâncile cele detunate de trăsnet și unde se adăpostesc pustnicii, cei care vor să
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
putea adăuga - au fost Încredințați, prin testament, muzeului. Au urmat aplauze răsunătoare. Talentul Lucindei a fost mereu acela de a Îmbina dramatizările și exagerările cu fapte concrete și plate, astfel Încât discursul rezultat să fie credibil. Înainte ca aplauzele să devină asurzitoare, a ridicat o mână și a continuat: — Toate acestea Înseamnă o moștenire estimată la - o clipă, iată cifra - douăzeci de milioane de dolari. Nimănui nu i s-a tăiat răsuflarea. Mulțimea nu a sărit În picioare să mă aclame. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
o ducea la pista de curse Laguna Seca, aproape de plantația de bambus. Mașinile țipau și inima ei bătea cu putere, aproape ieșindu-i din piept. Adora această senzație, eliberarea de teroare. Obișnuia să Închidă ochii și să asculte cum zgomotul asurzitor se transforma Într-un scâncet slab, din nou și din nou. Apropiere și retragere, spaimă și Încântare, un ritm care se repeta, fără să se oprească. Mașinile de curse se aruncau spre ea În viteza dragostei, pe punctul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ce spui. Deloc. E firesc. Adu-ți aminte de tipul care s a spânzurat în celulă atunci când i s-a comunicat că va fi eliberat a doua zi. Între timp, marinarii umpluseră cutia cu mărunțiș și acum râdeau cu hohote asurzitoare, lovind dușumeaua cu bocancii lor grei cu blacheuri, fericiți că găina nu mai apuca să ciugulească grăunțele, amețită de a se fi tot învârtit până la extenuare ca un mecanism dereglat, pe acordurile triste și mereu aceleași ale valsului. Opriți-vă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
e, ca de obicei, profundă. În sfârșit, vorbește și Alexandre Braga, arbiter elegantiarum. Calm, disprețuitor, ironic, își alege ținta cea mai ușoară în persoana lui Don Carlos. Baionetele sunt chemate în ajutor, și - frumosul revoluționar e expulzat într-un vacarm asurzitor. Joîo Franco cere Regelui dizolvarea Parlamentului și adevărata dictatură începe. Dar șefii revoluției sunt purtați pe brațe de o mulțime fanatizată. Actele de curaj din incinta Parlamentului dezlănțuie un entuziasm fără pereche. Numele tribunului e rostit ca o incantație. Strada
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
atinse pe Gualfard la gât, singurul punct rămas în parte descoperit de armură. Din mulțime se ridicară atunci strigăte de oroare și stupefacție, cărora le urmă o tăcere de gheață. în vreme ce armele sale se prăvăleau pe caldarâm cu un zgomot asurzitor, burgundul făcu un pas înapoi, pe urmă încă unul, cu mâinile încleștate pe gâtul străpuns, din care sângele țâșnea spumegând. Se opri, se clătină, apoi căzu în genunchi și rămase așa pentru câteva secunde, cu privirea stupefiată, deodată pierdută, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
refacă drumul înapoi, țâșniră în galop din pădurice și atacară frontal. Balamber, după ce trăsese dintr-o parte câteva săgeți, înșfăcă sabia și, văzând cursa închisă în jurul dușmanilor înnebuniți, își conduse oamenii într-un atac în adâncime. Pretutindeni, într-un vacarm asurzitor de urlete, gemete, nechezaturi, bufnituri de trupurilor prăbușite și zăngănit de arme, oamenii se luptau, caii se prăvăleau, răniții gemeau târându-se prin iarbă, iar unii dintre ei - cu răni înfiorătoare, încât era o minune că mai trăiau - alergau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
strălucitoare intuiție, Maliban le sugeră să plece de acolo și să se ducă spre turnul ce veghea la poarta din miazăzi. Nu erau, firește, singurii cărora le venise această idee, astfel că fură obligați să urce scările într-un vacarm asurzitor, dând coate civililor și milițienilor în delir, cu grijă, însă, să nu strivească de zidul de piatră vreun copil. Cu toate acestea, când ieșiră în sfârșit la creneluri, găsiră suficient spațiu pentru a putea ajunge la marginea bastionului. în aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
bună: îl dusese de acolo doar pe Balamber, prea mic ca să lupte, dar destul de mare ca să se salveze prin propriile puteri. în anumite momente, îi părea că aude din nou, ca o obsesie ce creștea și creștea până devenea aproape asurzitoare, foșnetul ritmat frenetic al propriilor pași pe când fugeau prin iarba aspră a câmpiei, și în același timp - tot mai slabe, din pricina distanței tot mai mari - strigătele războinicilor prinși în lupta inegală ce începuse în tabără. Prin bunăvoința spiritelor protectoare ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
străbătuseră până atunci, mingan-ul urcă, apoi coborî de mai multe ori lungile ondulări ale câmpiei, străbătând în goană șiruri de plopi și desișuri de stejar, traversând în zbor pârâiașele, răvășind și călcând în copite lanurile de grâu. Bubuitul cadențat și asurzitor al pașilor sutelor de cai nu lăsa să se audă decât slab și doar pentru scurte momente ecourile bătăliei, dar deasupra pădurii ce flanca râul, Balamber vedea deja plutind norul de praf ridicat de două armate în luptă. Când ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
își trase calul și dădu semnalul de oprire și, chiar în acel moment, din vălmășagul norilor porni să cadă o ploaie torențială, astfel că, în vreme ce mingan-ul își oprea galopul în spatele său, cu vacarmul luptei se amestecară în urechile sale tunetele asurzitoare ale unei adevărate ruperi de nori. Nu-i trebui mult să-și facă o idee asupra situației: izbiți cu o incredibilă vehemență de atacatorii lor, gepizii se luptau cu vitejia din totdeauna și strângeau rândurile, însă, cu toate acestea, pierdeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
câmpie, ținând sub ochi dușmanul, care, la rândul său, se așeza, fără grabă, în dispozitiv. Ziua se anunța caldă; peste câmpie aerul era dens, apăsător, ca de vată, iar sunetele se auzeau deformat. Cele mai apropiate ajungeau la ureche aproape asurzitoare: bâzâitul tăunilor, tropotul copitelor, zăngănitul metalic al armelor; cele ce veneau de la o distanță ceva mai mare - chemarea bucinei și a cornului ce transmiteau în permanență ordine - se auzeau în schimb mai greu și cu o stranie întârziere, ca venite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
era spectaculoasă - nu mai mult de șaizeci de picioare -, însă cu siguranță acela era punctul cel mai bun pe care ar fi putut să-l găsească în toată zona. Sub el, armata lui Atila se desfășura în câmpie, în strigăte asurzitoare de luptă ce păreau strigătele a popoare întregi, întrerupte de ordine febrile și sunete sumbre de corn ale căror ecouri ajungeau până la el, purtate de vânt, și deformate într-un mod curios: o mulțime de armate cum nu mai văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
spargă linia. Nu trebuie să treacă, ați înțeles? O clipă mai târziu, din primele linii răsună, ca o explozie, un zăngănit cumplit produs de ciocnirea dintre cele două trupe. — Ce trebuie să facem? întrebă Ambarrus, strigând, fiindcă urletele luptătorilor deveniseră asurzitoare. — închideți spărturile. Așa cum am stabilit: tu iei cele două cohorte din dreapta, eu le iau pe cele două din centru. Bretannione o să-și conducă armoricanii. Almirus rămâne lângă mine, cu însemnul. Dacă vedeți că dușmanul sparge frontul în fața voastră, porniți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ce spui. Deloc. E firesc. Adu-ți aminte de tipul care s a spânzurat în celulă atunci când i s-a comunicat că va fi eliberat a doua zi. Între timp, marinarii umpluseră cutia cu mărunțiș și acum râdeau cu hohote asurzitoare, lovind dușumeaua cu bocancii lor grei cu blacheuri, fericiți că găina nu mai apuca să ciugulească grăunțele, amețită de a se fi tot învârtit până la extenuare ca un mecanism dereglat, pe acordurile triste și mereu aceleași ale valsului. Opriți-vă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]