8,505 matches
-
plini de aplomb și de conștiința că ni se cuvine totul, obsedați de îndestularea imediată și de căpătuiala rapidă, fără să observăm că rolurile s-au inversat de mult. în copaci, printre frunzele încă fragede ale stejarilor din marginea drumului, atârnăm chiar noi. Noi, poporul suveran și gureș.
România: un ecorșeu (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17102_a_18427]
-
foarte importantă pentru un profil complet și complex al omului de cultură Virgil Nemoianu. Sînt strînse în volum articolele sale importante, apărute în presa culturală din ultimul deceniu al secolului XX. Sînt două motive pentru care această culegere de articole atîrnă foarte greu în bibliografia autorului. în primul rînd, este scrisă pe un ton dur, ca să folosesc sintagma lui Virgil Nemoianu. Există o vioiciune în scris care depășește tonul temperat, echilibrat, rațional din cărțile care l-au consacrat. Duritatea vizează intelectualul
În așteptarea dezbaterilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15884_a_17209]
-
sfârșit, ultima linie, linia a cincea. Ea pare ceva mai însingurată. Când ne apropiem, vedem doar câțiva colonei în uniformă, foarte politicoși, civilizați. Le arătăm pașapoartele. Unul dintre colonei vâră documentele noastre pe dedesubtul unei perdele negre de stofă ce atârnă de sus și până jos pe fațada gheretei, ca și cum ghereta ar fi în doliu. Astfel încât, nu-l poți vedea pe ofițerul care trebuie să-ți ștampileze pașaportul. Reținusem și amănuntul că documentele fiind vârâte pe sub stofa neagră, aceasta făcuse un
Berlin by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15909_a_17234]
-
soarele, geamurile, vorbele, strugurii, fragii etc. Născute din esențele mult diluate ale acestor cuvinte, imaginile și stările poemelor ratează, totuși, uneori, cu puțin, efecte notabile: "între mine și cer o fereastră/ ca un animal viu îmi copie chipul/ copacii negri atârnă de cer aidoma unor/ nervi uriași răsfrânți peste patrie (sic)" (Fragii negri) sau "lunec din întâmplare prin lume purtând pe brațe/ cămașa plină de sare./ încerc să-mi întorc capul dar de sub coaste/ o flacără galbenă se înalță plutind./ se
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
chef și într-o împreunare nebună de tot felul. Dimineața, tîrziu cînd apare J.T. tînăr pe atunci îi vede pe toți prăbușiți într-un somn adînc și intră în vorbă cu o țigancă bătrînă cu fusta ei colorată ruptă și atîrnînd pe ea și care cînd îl vede pe J.T. ...el fiind conașul ăl tînăr, avînd douăzeci de ani împliniți începe să bocească și de la care află că toate, dar toate, plus babele trecute de optzeci de ani fuseseră violate. Una
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16003_a_17328]
-
Spiritul acelei epoci a marcat în bine dar și în rău evoluția noastră; în bine, prin acea credință tonică în puterea noastră mesianică de renaștere; în rău, prin inducerea mitului revoluționar drept soluție atotizbăvitoare și a credinței superficiale că totul atârnă de ideile generoase. A fost timpul în care s-au edificat propileele templului nostru național. Vederea de aproape i-a împiedicat pe cei mai mulți să perceapă că mai rămăsese mult de cizelat până la finalizarea cornișei și a cheii de boltă. E
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
țărănimii. ~n mod fatal în societățile întârziate, antrenarea în modernitate a clasei țărănești a fost preluată de un alt grup social - burghezia și o ideologie străină intereselor sale - liberalismul. Reglarea acestei probleme, fără de care nu se putea imagina modernitatea, nu atârna însă de bunăvoința cuiva, fie ei liberali, conservatori ori conștiințe tragice de tipul lui Eminescu, ci de capacitatea unui alt grup - burghezia - de a se substitui acesteia și a se exprima în numele ei. Or, reforma agrară mai întâi și legislația
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
la legi fizice pe cari nu le poate clinti nimeni din loc, apoi la legi economice, a căror urmări nu se abat prin fraze, ci numai prin muncă"; că orice fenomen social este infinit mai complex, iar înlăturarea răului "nu atârnă de la bunăvoință, ci în cele mai multe cazuri de la adânca înțelegere a problemei" 11). Răul organic al filosofiei sociale liberale de la noi este înmulțirea claselor consumatoare și "scăderea claselor pozitive", dar cu deosebire demagogia ce a deprins oamenii "de-a spera totul
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
Și eu trec mai departe/ Și-mi adun mai aproape de trup,/ Să-mi țină de cald,/ Tristețea mea veche, roasă la mîneci,/ Pe care-a purtat-o o vreme și mama,/ Ca pe-o hăinuță de cîine pitic/ Din care atîrnă rînd pe rînd/ Ori toate deodată,/ Piciorușele negre, subțiri și fără astîmpăr./ Și număr conștiincios în gînd,/ Ca să adorm,/ Sute, mii, milioane de pliculețe vanilate." (Tristesse oblige). Simona Tache, împărțit la doi, Editura Crater, 2000, 88 pag, f.p.
Duduci literare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15623_a_16948]
-
Carol se obișnuiseră să-l vadă trecând în paltonul său cel larg, cu galoșii enormi, cu o față senină de care spânzura un zîmbet edulcorat. Cum boala înaintase în ultima vreme, el părea din ce în ce mai bătrân, iar vârfurile mustăților enorme îi atârnau blazate în jos, poate în semn prematur de dispreț față de lumea pe care mulți credeau că o va părăsi la fel de prematur." Prins într-o relație abjectă cu o cusătoreasă din vecini, Messer dispare din sanatoriu și din lume, lăsînd în urma
Din bube, mucegaiuri și noroi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15641_a_16966]
-
conjuncturii. întîlnirile cu un Noica sau cu un Cioran au fost miraculoase și periculoase în același timp. Pericolul redundanței, pericolul citării acestor autori mai mult din feliile de viață petrecute împreună, decît din textele care i-au impus. Aceste întîlniri atîrnă prea greu în biografia și bibliografia lui Gabriel Liiceanu. Gabriel Liiceanu, Declarație de iubire, Humanitas, București, 2001, 176p., f.p.
Resemnare și declarații de dragoste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15691_a_17016]
-
fin, cizelat. Din Rheingold, aurul Rinului. Așadar, șoldurile lui Göring sînt încinse cu aurul Rinului. Frunza de stejar, simbol al forței, înconjurînd șoldurile lui Hermann Göring. Ce simbol, o Loreley! De această uimitoare centură aurită, însoțită de buna-i faimă, atîrnă un pumnal de aur cu mînerul de asemeni cizelat. Croit pentru a servi la mistreți, care mă face să mă minunez că gazda noastră se împodobește cu el în casă și cînd e vorba doar să ne servească ceaiul! De ce
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
Forbes spusese părinților mei că nu era cu putință să-ți imaginezi o făptură omenească mai frumoasă. Cu toate acestea, frumusețea nu-l punea la adăpost de severitate: a fost nevoit și el să înghită un perdaf în italiană pentru că atârnase țiparul de mare în poartă, fără altă explicație posibilă decât intenția de a speria copiii. Apoi, doamna Forbes i-a poruncit să-l desprindă din cui cu tot respectul cuvenit unei creaturi legendare, și ne-a trimis să ne îmbrăcăm
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
ochii de la femeia tomnatică, dură și istovită, care recita pe de rost o lecție de comportare civilizată. Era la fel ca slujba de duminică, însă fără mângâierea de a auzi lumea cântând. În ziua în care ne pomenirăm cu țiparul atârnat în poartă, doamna Forbes ne vorbi despre datoria față de patrie. Fulvia Flaminea, aproape plutind în aerul rărit parcă din pricina vocii, ne aduse după supă un grătar dintr-o carne albă ca zăpada, cu un miros îmbietor. Mie, care de pe atunci
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
măgăruș, așa cum, dacă ar fi fost vacă, ai fi putut zice că o mulge. Și Veniamin ar fi văzut-o pe Lucreția rîzînd și bătînd din palme lîngă Tăchiță întărîtat la culme și care răgea și al cărui sex monstruos atîrna ca un buzdugan... Ei, toate acestea, criminologul le aflase din sat, din om în om, pînă cea care "mulgea măgarul", femeie măritată acum, mărturisise și că "băiețelul" Veniamin, le văzuse, că trăgea cu ochiul prin poarta grajdului "pe jumate deschisă
Criminologul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16132_a_17457]
-
purta de patruzeci și trei de ani acum, pentru sora ei, pentru tatăl ei sau pentru cel care nici nu-i fusese soț - nimeni nu știa - așezată astfel, țeapănă, în jilțul drept, tare, atît de înalt pentru ea, încît îi atîrnau picioarele drepte, țepene, ca și cum ar fi avut pulpe și glezne de fier, neatingînd dușumeaua, cu aerul de furie neputincioasă și inertă pe care-l au picioarele copiilor, și vorbind cu vocea posomorîtă, hărțuită, uimită, pînă cînd în cele din urmă
Tatăl nostru Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16180_a_17505]
-
lansare, am fost întrebat dacă participă și autorul! Cîțiva dintre "arbitrii" literari de altădată se ocupă de altceva, iar cei tineri, cu puține excepții, sînt îndatorați diverselor grupări, așa că deruta continuă. Ca să nu mai spun că la unii critici mai atîrnă și azi în balanță, ca pe vremuri, apartenența politică. Cu nu prea puțin timp în urmă, un critic a mărturisit, într-o publicație literară, că a resimțit moartea lui Sorescu ca pe o "ușurare" pentru că marele poet și dramaturg a
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
privind lucrurile mai adînc: cu propria sa condiție) alcătuiește un fel de respirație lirică: poetica poate supraviețui mulțumită lui. Insuficiența se convertește în soluție vitală, printr-un discurs declarator al unei dependențe fatale: Suficientă mie nu mi-am fost niciodată,/ Atîrnînd mereu ca un fruct de o creangă în vînt,/ Ca de un arc încordat o săgeată,/ Ca de propria sa etimologie, un cuvînt" (Suficientă mie). Între sine și mulțime, între prezent și trecut, între muțenie și strigăt, autoarea se obiectivează
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
răspuns), iar comportamentul umanității oferă funeste deziluzii, părînd a confirma gîndul sumbru că, indiferent de context, "binele pur este amenințător": "Dovadă că omenirea/ Și-a condamnat la moarte/ Nu atît criminalii,/ Cît sfinții" (Nord). Elocvent este peisajul suav-macabru al îngerilor atîrnînd în crengi, aidoma unor fructe uscate sau al unor spînzurați, "toți cu hainele vestejite,/ Fibroase,/ Cu aripile încîlcite de vînturi,/ De mult nemaiîncercînd să se desprindă/ Și să cadă,/ Ca și cum ar ști/ Că mai jos sunt alte crengi, pe care
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
în contextul genului ei, memorialistica. La data primei apariții, pe la jumătatea deceniului trecut, a provocat mirare dar și entuziasm. Nu puțini au fost cei care au socotit-o drept cea mai valoroasă producție a lui Frank Kermode: un superlativ care atîrnă greu la un autor care a dat multe cărți valoroase. Kermode s-a născut în 1919, într-o familie mai curînd nevoiașă, provenită dintr-una din insulele imperiului britanic (Isle of Man). Pentru intelectualul de mai tîrziu, copilăria a însemnat
O autobiografie reticentă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16363_a_17688]
-
de Terrence Malick. Atît datorită reflecțiilor unuia dintre soldații ruși aflați sub arme, undeva în nordul Caucazului, într-o zonă de conflicte etnice, cît și prin atmosfera cazonă în care amorul și umorul mai înseninează viața aspră. Firul de care atîrnă însă viața unui om este într-adevăr subțire. Mai ales că "prin cătarea puștii, omul pare mic, ca o păpușă, încît nu-ți vine greu să apeși pe trăgaci". Iar femeile satului sînt aprige... Spiritul de răzbunare animă fără drept
SALONIC: 2000 + 1 speranțe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16543_a_17868]
-
acelea care, recitate în fața publicului, sunt răsplătite cu ropote de aplauze, iar studiate de critici suscită numeroase interpretări. Un asemenea poem este Suficientă mie, a cărui rezonanță rămâne multă vreme în conștiința cititorului: " Suficientă mie nu mi-am fost niciodată,/ Atârnând mereu ca un fruct de o creangă în vânt,/ Ca de un arc încordat o săgeată,/ Ca de propria sa etimologie un cuvânt.// Ce-am însemnat înainte de-a fi fost pe pământ,/ Ce sens visat de demult devenit speranță
Aplauze pentru Ana Blandiana by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16588_a_17913]
-
granița dintre hazardul inspirației și planificarea riguroasă. Tot astfel se împart și cele două tabere de personaje - cea a călăilor, de un raționalism rigid și fad care sfârșește în neomenesc, și cea a victimelor, înzestrate cu o fantezie de care atârnă însăși viața lor. Această împărțire ireconciliabilă transformă tabla de șah într-un adevărat câmp de luptă, pe care se moare sau se supraviețuiește. Varianta Lüneburg reprezintă șansa de salvare fizică și morală a victimelor, și revanșa lor asupra bestialității, prin
Viole, șah și literatură by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16592_a_17917]
-
a trecut puntea alegerilor), actualmente aliat al D.A. , în viitor... Cronicarul n-are pretenția să prevadă viitorul. Abia dacă mai are răbdare să revadă trecutul. l Numit de Ministrul Culturii comisar pentru Sibiu - capitlă culturală europeană 2007, dl. Sergiu Nistor atîrna zilele trecute de semnătura premierului: "Aștept cu interes decizia premierului, ca să ne putem apuca de lucru". Dl. Nistor ar trebui să fie cu totul dezinteresat, dacă știe deja că se poate apuca de lucru. Dacă nu știe, atunci, da, interesul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11874_a_13199]
-
copii fac parte doar dintr-un traseu sinuos, punctat cu "halte în care te ia somnul și-n care revii periodic". O bijuterie a "coroanei" proxenetismului este chiar unul din acei copii români, Ierusalim ("...râvna casei Tale!..."), de destinul căruia atârnă ca o pânză de păianjen întreaga narațiune. Cu un nume dăruit de tatăl său pe când acesta se afla în transa preamăririi mistice și religioase și accelera prin aburii alcoolului, Ierusalim este copil al câmpului și al străzii, fură, sparge mașini
Profeți mincinoși by Ioana Crișan () [Corola-journal/Journalistic/11899_a_13224]