496 matches
-
avântul economic” este înlocuit de Ceaușescu cu „avântul revoluționar” spre nicăieri. Sigur că Moscova era „ostilă față de cultura și identitatea românească” (pag. 643), dar nu mai puțin „ostili” erau chiar Gheorghiu Dej și Ceaușescu: prin cenzură, prin propagandă marxistă și ateistă, prin obstrucționarea valorilor naționale (Enescu, Brâncuși etc.), prin distrugeri masive de patrimoniu arhitectural sau de mediu. Istoricul nu pare a avea cunoștință de aceste aspecte. Resuscitarea istoriei românești în scopul legitimării unui regim impus din afară, prin agitarea problemei Basarabiei
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
avântul economic” este înlocuit de Ceaușescu cu „avântul revoluționar” spre nicăieri. Sigur că Moscova era „ostilă față de cultura și identitatea românească” (pag. 643), dar nu mai puțin „ostili” erau chiar Gheorghiu Dej și Ceaușescu: prin cenzură, prin propagandă marxistă și ateistă, prin obstrucționarea valorilor naționale (Enescu, Brâncuși etc.), prin distrugeri masive de patrimoniu arhitectural sau de mediu. Istoricul nu pare a avea cunoștință de aceste aspecte. Resuscitarea istoriei românești în scopul legitimării unui regim impus din afară, prin agitarea problemei Basarabiei
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
care este etern și deci nu moare niciodată. El nu corespunde unei perioade a civilizației pentru că este civilizația însăși și acum și pururea și în vecii vecilor’. “Iar dacă este vorba de absurdadaugă Paulescu - apoi absurde sunt doctrinele materialiste și ateiste, doctrine inepte care trebuie izgonite definitiv din știință’. De altfel, 60 de ani mai târziu, marele nostru Petre Țuțea, într- o interpretare critică a scrierilor lui Toma d’Aquino, definește de o manieră extraordinară raportul dintre știință și religie în
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
ci dimpotrivă, și că cele două se completează reciproc ca o necesitate a armonizării între natural și supranatural, gândirea paulesciană nu este acceptată și nici propusă ca obiect de studiu în cercurile academice. Din nefericire, în aceste cercuri unde amprenta ateistă este pregnantă și se manifestă și astăzi, se consideră că rațiunea umană este atotputernică și poate domina lumea înconjurătoare ceea ce, cu toate progresele științei, rămâne o chestiune discutabilă. Prejudecată, din nefericire, adânc înrădăcinată mai ales în conștiința generațiilor tinere, pentru
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
decenii de muncă, performanță și combustie intelectuală, Valeriu Cristea ajunsese la limita subzistenței. Spre deosebire de alți „demofili“ coborând din Jeep-uri care să-i încapă, învârtindu-și pe mână ceasul de aur, el chiar era de stânga, o stângă creștină, nu ateistă; și chiar era sărac. „Nu se poate ca nimeni să nu vadă - îmi spun uneori, când îmi este mai greu, cu speranța că adevărul va ieși până la urmă la iveală - că după decembrie 1989 nu mi-am schimbat mașina și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
religioasă este un moment solemn peste care mulți dintre invitați trec lejer, cu aerul că e o chestie de care ne-am putea lipsi (aici un speculator de idei social-politice, gen Lucian Dan Teodorovici, ar putea face racord la educația ateistă a majorității populației actuale din România). Am văzut cupluri pășind cu nesiguranță în fața altarului, deși în lume afișau atitudini dictate de importanța averii. Am văzut părinți serioși plângând... părintește la punerea pirostriilor pe frunțile copiilor. Am văzut preoți de tot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
ea susține deopotrivă o cauză teologică, aceea a necesității cultivării credinței în Dumnezeu, în valorile umane, o încercare deosebită ținând cont de perioada anterioară, de peste o jumătate de veac, a dictaturii comuniste, care pretindea o aliniere la concepția materialistă și ateistă despre lume și despre psihic. Este un prim gest, poate mai neîndemânatic, de reconciliere cu teologia, în sensul necesității raportării valorilor psihologiei la un imperativ moral, de sorginte divină, în condițiile în care, nu de puține ori, aplicațiile psihologiei și
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
omului pe Pământ. Acest eveniment a avut darul să zguduie fundamentele evlaice ale conștiinței sociale a oamenilor, până atunci dependentă doar de educația realizată în spiritul credinței creștine. Ereziile își găsesc suport în cunoașterea științifică și se detașează ca tendințe ateiste tot mai puternice. Rezonanța în conștiința oamenilor este semnificativă, și se reprezintă în cele mai diverse forme ale creației științifice și culturale a vremii, în literatură, în arta plastică, disputele cu acest subiect dăinuind până azi în multe părți din
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
era recunoscută în Europa Occidentală și în SUA. Toate acestea s-au întâmplat în condițiile în care omului de rând, concret, nu i se oferea altă șansă decât să-și pună întreaga suflare în serviciul dictaturii proletare, al unui stat ateist, care abia dacă mai tolera biserica și doar anumite culte, unde preoții și cei care s-au dedicat teologiei erau prigoniți. Singura libertate individuală tolerată era cea națională, o situație care se explică prin faptul că însăși Uniunea Sovietică, extinsă
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
până mai în zilele noastre. Ordinea de stat de atunci, a dictaturii proletare, își permitea să reproducă un asemenea raport de sorginte scolastică, în care imaginii sfinților zugrăviți în biserici le era substituit proletarul din uzină în acord cu ideologia ateistă. Pentru obținerea producțiilor materiale din uzine și fabrici nu avea importanță câtă natură era sacrificată, nu avea importanță câți oameni erau sacrificați. Totul se făcea în numele idealurilor comuniste, puteau să scuze ateist cel mai sălbatic mod de comportare al proletarului
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
substituit proletarul din uzină în acord cu ideologia ateistă. Pentru obținerea producțiilor materiale din uzine și fabrici nu avea importanță câtă natură era sacrificată, nu avea importanță câți oameni erau sacrificați. Totul se făcea în numele idealurilor comuniste, puteau să scuze ateist cel mai sălbatic mod de comportare al proletarului în raport cu natura și cu semenii. S-ar fi putut cumva pretinde acelei ideologii să aplice o considerație diferită psihologiei animale, chiar dacă ea era reprezentată de o personalitatea științifică de excepție?! Se putea
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
între ideea pe care o are un pictor înainte să picteze (intențională) și produsul finit, pictura actuală (formală). Anselm a definit conceptul de Dumnezeu drept conceptul "celei mai mari ființe ce poate fi concepută". A susținut de asemenea că și ateistul, negând existența lui Dumnezeu neagă existența unei astfel de ființe. Altfel spus, atât credinciosul, cât și necredinciosul se gândesc la existența intențională a lui Dumnezeu. Mai departe, Anselm se întreabă dacă ideea de Dumnezeu, drept "acel ceva decât care nimic
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
acea ființă există cu necesitate. 2. Există o ființă decât care nimic mai mare nu poate fi conceput și aceasta există cu necesitate. Oppy consideră că în cazul în care presupunem axioma S5 ca fiind corectă, un agnostic sau un ateist va admite că argumentul este valid, dar va considera premisa ca neadevărată. Pe de altă parte, dacă considerăm axioma S5 ca fiind incorectă, un agnostic sau un ateist ar putea admite că premisa este adevărată dar în acest caz argumentul
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
în care presupunem axioma S5 ca fiind corectă, un agnostic sau un ateist va admite că argumentul este valid, dar va considera premisa ca neadevărată. Pe de altă parte, dacă considerăm axioma S5 ca fiind incorectă, un agnostic sau un ateist ar putea admite că premisa este adevărată dar în acest caz argumentul trebuie considerat nevalid 253. Richard Purtill consideră că avem patru combinații posibile 254 pentru cele două variante ale argumentului ontologic anselmian. Prima variantă este tratată astfel: 1. Gândit
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
este situat în acest "lanț" trebuie să fie valid)267. David Pailin ajunge la concluzia că argumentul ontologic ne pune în situația în care trebuie să alegem între un univers în mod necesar teist și un univers în mod necesar ateist. Dacă luăm în considerare poziția lui Hartshorne, care a susținut că argumentele empirice nu pot stabili existența lui Dumnezeu și poziția lui Kant, care a susținut că argumentul cosmologic și cel teologic depind de argumentul ontologic, atunci argumentul cosmologic și
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
există" nu decurge din "Dumnezeu există". Pentru a realiza implicația dorită este nevoie să se arate că propoziția necesară "Dumnezeu există în mod necesar" implică în mod logic că Dumnezeu există 282. Malcolm spunea la sfârșitul argumentului său că un ateist ar putea accepta validitatea argumentului ontologic și totuși, să nu creadă în existența lui Dumnezeu. Acest lucru se datorează neîncrederii pe care premisele argumentului o aduc în raționamentul lor, chiar dacă validitatea care decurge din aceste premise este evidentă. Pentru a
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
ostile religiei, de peste hotare, curente care au trecut de mult din faza teoretică a polemicii științifice la faza violenței politice împotriva Bisericii. În Apus lupta teoretică a gândirii autonome se poate considera ca pierdută. Însăși știința pozitivă părăsește faimoasele poziții ateiste și se redeschide, binevoitoare, Spiritului. Ultimul refugiu al duhului îndrăcit e violența politică, izbucnită în vremea noastră cu o furie nimicitoare față de care vechile persecuții ale împăraților păgâni pălesc cu totul. Ea poate face, în lipsă de argumente, martiri cu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
din timpul faimosului inchizitor Torquemada, marxismul popularizând în mase concepția materialismului istoric, aveau tot interesul să-și dea mâna împotriva creștinismului, să capete de partea lor pe scriitori, pe filosofi și pe savanți, incitându-i și încurajându-i în atitudini ateiste și să creeze falsa dogmă a unei științe atotputernice, capabilă să explice totul și să înlocuiască religia. în realitate, știința numai printr-o interpretare arbitrară și falsă a faptelor observate și a fenomenelor studiate poate să ajungă la asemenea concluzii
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
numai întrucât derutează sufletele slabe și neavertizate de adevărul religios. Ele capătă însă proporții de catastrofe epocale din moment ce li se adaugă violența politică, pentru a le întrona în viață, adică atunci când spiritul demonic pune stăpânire pe stat. E cazul revoluțiilor ateiste. Afară de Biserică, statul e un factor considerabil în alcătuirea fizionomiei unei culturi, precum cultura, la rândul ei, e o putere determinantă în imprimarea fizionomiei statului. Jacob Burckhardt simplifică viața istorică la aceste trei mari puteri, ce se găsesc fie în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în raport de concordanță, de influență reciprocă, fie în raport de discordanță și dau astfel impulsul dinamic al istoriei: Biserica, statul și cultura. Din punct de vedere al concepției pe care o îmbrățișează, statul poate să fie religios, laic sau ateist. În statul religios, Biserica își imprimă concepția ci în toate instituțiile oficiale. Sprijinită de ea și de stat în egală măsură, cultura își găsește în această ambianță armonioasă terenul cel mai prielnic de dezvoltare unitară. Statul laic e statul cu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
terenul cel mai prielnic de dezvoltare unitară. Statul laic e statul cu aparență indiferentă din punct de vedere religios. El garantează deopotrivă libertatea religioasă și libertatea antireligioasă. În derivația lui istorică, statul laic este o formă moderată a statului revoluționar ateist. Ca atare, sub aspectul imparțialității, el preferă în instituțiile de cultură oficială factori nereligioși și antireligioși. El sprijină cu precădere cultura laică, astfel încât, în cuprinsul acestui stat, jocul e liber între forțele culturii religioase și ale culturii ostile religiei sau
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
producția culturală. Se pare că, în momentul de față, aceasta e situația în republica laică a Franței, unde romano-catolicismul, fortificat considerabil în domeniul culturii, capătă din zi în zi mai multă ascendență asupra vieții politice. Rezultantă a cugetării anticreștine, statul ateist reprezintă în forma cea mai violentă negativismul în acțiune. Spiritul diabolic își găsește suprema satisfacție în masacrele revoluționare. Dacă pe planul cultural luptă opunând negația teoretică afirmației, pe plan politic urmărește distrugerea credinței prin uciderea oamenilor și ruinarea instituțiilor sacre
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în forma cea mai violentă negativismul în acțiune. Spiritul diabolic își găsește suprema satisfacție în masacrele revoluționare. Dacă pe planul cultural luptă opunând negația teoretică afirmației, pe plan politic urmărește distrugerea credinței prin uciderea oamenilor și ruinarea instituțiilor sacre. Față de ateiștii revoluționari, Iulian Apostatul e oarecum scuzabil: el voia să înlocuiască religia cu altă religie, voind să opună creștinismului reîntronarea zeilor în care, poate, credea ca un halucinat. Dar revoluționarii ateiști vor să-l distrugă pentru a-l înlocui cu neantul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
distrugerea credinței prin uciderea oamenilor și ruinarea instituțiilor sacre. Față de ateiștii revoluționari, Iulian Apostatul e oarecum scuzabil: el voia să înlocuiască religia cu altă religie, voind să opună creștinismului reîntronarea zeilor în care, poate, credea ca un halucinat. Dar revoluționarii ateiști vor să-l distrugă pentru a-l înlocui cu neantul. Și totuși e ceva tragic și comic totdeodată în violenta negație revoluționară. Negația nu are subzistență proprie și deci, nu poate sta prin sine însăși; ea e umbra afirmației precum
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
modernă. Sistemul l-a inventat marea Revoluție franceză, pentru a-l imita în vremea noastră bolșevismul rus și cel spaniol și nu mai puțin sângerosul călău antireligios, care a fost Kemal Ataturk. Revoluția franceză a creat un tipic al caricaturii ateiste, care se începe cu schimbarea calendarului „pentru a suprima Duminica”, se continuă cu negarea vieții de dincolo prin inscripții cum era cea pusă la poarta cimitirelor franceze: Moartea e un somn veșnic!; cu suprimarea noțiunii de sfințenie prin devastarea bisericilor
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]