583 matches
-
în ploaie valurile de apă gazoasă și publicul aplaudă frenetic. Fabricanții de chibrituri lucrează în mers. Tăbăcarii urmează. Apare un car monumental tras de 24 boi, reprezentând noua matcă a Dâmboviței. Dar carul e atât de înalt și voluminos, iar atelajul atât de numeros, încât, când ajunge în fața marelui otel de Bulevard și boii vor să cotească la stânga spre statua lui Mihai, vârful se acață de balconul otelului deasupra fostei librării Alcalay, pe atunci fiind instalat acolo magazinul de covoare Haas
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
ca blestem, al unora certați cu legea, cărora tata nu le-a putut mereu intra în voie, cu plata impozitelor. Ograda fiind foarte largă, flăcările nu s-au extins la casă, bucătărie de vară, cotețe, șopron. Cu ajutorul sătenilor care aveau atelaje bune, șura cârciumarului a fost mutată sus pe deal, la noi în curte. Într-o săptămână, meșterii Fârștit și Constantin a Ilenei, ajutați de o echipă de săteni au montat-o la loc, dar am rămas fără furaje. De la Mitoc
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
S-a nimerit că Silvia era în primul car, iar bapțea în cel de-al doilea. Preotul și dascălul s-au așezat înaintea celor două care și coloana mortuară trebuia să plece. Deja ieșiseră din curte, dar boii de la primul atelaj nu porneau. Astăzi încă mai trăiesc oameni care au participat atunci la înmormântare și care au rămas impresionați puternic de faptul că prima pereche de boi nu pornea. Căruțașul i-a luat de funie și îi îndemna: Hăis, Ciucurel, hăis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
la înmormântare și care au rămas impresionați puternic de faptul că prima pereche de boi nu pornea. Căruțașul i-a luat de funie și îi îndemna: Hăis, Ciucurel, hăis! Cea, Florian, cea! Hai, măi! Au venit groparii, încercând să împingă atelajul peste boi. Nici vorbă. Carul s-a oprit la picioarele lor, iar proțapul, cu tot cu jug, s-a urcat până pe coarnele boilor, dar ei tot nu porneau. Preotul a venit și el și privea neputincios și umilit refuzul boilor și încercările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
S-a nimerit că Silvia era în primul car, iar bapțea în cel de-al doilea. Preotul și dascălul s-au așezat înaintea celor două care și coloana mortuară trebuia să plece. Deja ieșiseră din curte, dar boii de la primul atelaj nu porneau. Astăzi încă mai trăiesc oameni care au participat atunci la înmormântare și care au rămas impresionați puternic de faptul că prima pereche de boi nu pornea. Căruțașul i-a luat de funie și îi îndemna: Hăis, Ciucurel, hăis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
la înmormântare și care au rămas impresionați puternic de faptul că prima pereche de boi nu pornea. Căruțașul i-a luat de funie și îi îndemna: Hăis, Ciucurel, hăis! Cea, Florian, cea! Hai, măi! Au venit groparii, încercând să împingă atelajul peste boi. Nici vorbă. Carul s-a oprit la picioarele lor, iar proțapul, cu tot cu jug, s-a urcat până pe coarnele boilor, dar ei tot nu porneau. Preotul a venit și el și privea neputincios și umilit refuzul boilor și încercările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
propune un recital poetic ad-hoc, că doar n-o să ne consumăm timpul doar cu mâncatul și plimbatul în jurul vilei, se cuvine să ne mai și asumăm - barem și pentru propria distracție - rolul de scriitori. Drept scenă sau soclu servește un atelaj rustic, cu oiștea în pământ, pe care se succed poeții, rostind ce le trece prin cap în materie de poezie, în limbile lor materne. Traducerea lipsește, dar nici nu e nevoie de ea. Toate sunt suplinite de vinul și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ale lui Irod, întocmai ca ielele românești. Reprezentarea malefică de factură feminină este, așadar, una de răspândire sud-est europeană, însă ea se particularizează prin expresivitate în baladele românești. Ca și în cazul lui Dămean, Sâla este caracterizată indirect, prin intermediul descrierii atelajului ei înspăimântător, mijlocul de locomoție, ca simbol al sferei din care vine voința combativă fiind crucial: „Cărucioara Sâliei,/ Coș mare de jidăvoaică;/ Căpățâna de la roată/ Sînt dește de jidăvoaică...”. Impresia sporită „de sinistru și de funebru” se încarcă și de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Erau muncitori... la CAP, cum era înainte, CAP-urile, erau fierari, o meserie foarte bănoasă. I. A.: - Veneau oamenii la potcovit ? G. M.: - Sigur că da, cu căruțe, cu ce era, cum era în gospodărie, c-atunci se lucra cu atelaje, cu... îți dai seama. Era, aveau zile la colectiv, cum se punea cu pontaju’ ăsta, făceau câte o mie [probabil este vorba de 100 de zile - n. ns., S.P.] de zile lucrătoare pe an. Erau cei mai înstăriți oameni, noi
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
stradele sale până la genunchi”. Totodată, pentru întreținerea și îmbunătățirea căilor comunale existente în județul Fălciu, Consiliile comunale vor cere locuitorilor comunelor două zile de muncă pe an (cu brațele de la locuitorii fără vite, iar de la cei cu vite câte un atelaj de două vite), așa cum, de exemplu, în comunele din Franța munca în natură este obligatorie pentru „căile comunale”. După aproximativ un deceniu de la dobândirea independenței României, în 1877, prefectul județului Fălciu, Er. Vârnav, atrăgea atenția ministrului de Interne asupra unor
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
particulare, practicau, convențional, colaborări cu medicii importanți și au devenit personalități vestite și prin averea lor. În aceste perioada, moașa nu putea fi chemată la domiciliu decât cu trăsura (la Botoșani, câteva moașe "țineau" la dispoziția lor birjari închiriați cu atelaj special). Doamna Moașă nu mai avea nimic cu străbuna Baba Moașă. În anii evului mediu, s-au menținut și unele practici tradiționale străvechi, în domeniul asistenței nașterii. Cea mai interesantă a fost, fără îndoială, practica nașterii prin roată. Obicei ancestral
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
ruginită și găurită. În fața căsuței, dar ceva mai departe de ușă, o grămadă mare de gunoi de cal, iar lângă reziduurile de natură cabalină se odihnea o căruță hodorogită pe oiștea căreia atârnau două hamuri de cai ferfeniță. Imediat lângă atelaj își repauza senectutea și efectele sale colaterale neplăcute, agasante și dureroase un exemplar uman matusalemic ambalat într-un raglan maro, uzat, slinos și grosolan cârpit pe alocuri cu ață albă, iar pe cap în ciuda timpului frumos și călduros avea o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
să-și concentreze și să-și uniformizeze eforturile în proporție de sută la sută. Dar tata era un om foarte milos și iubea animalele, pe care le-ndrăgise încă din copilăria lui la Grumăzești. Așa că din când în când oprea atelajul până ce procesul respiratoriu al pirpirielor se încadra firesc în limitele normale. Trecătorii se uitau cu mirare, dar și cu o vădită plăcere la bărbatul în bustul gol, cu epiderma bronzată, degajând forță și frumusețe și care ducea de căpăstru o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Prin urmare, a împrumutat căruța bătrânului luând și înălțătorile, pentru a putea încărca mai mult, plus cele două coșuri și am plecat la câmp. Am ajuns. Tata a rămas în căruță, iar noi, de o parte și de alta a atelajului, încărcam coșul cu ciocălăi și călcam din nou arătura proaspătă în care ni se înfundau picioarele, îl duceam și îl ridicam până ce ajungea în mâinile puternice ale tatei. După ce umplea căruța, tata o ducea acasă, o golea și apoi se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
sub farfurie, în buzunare sau în poșete. Despre ludicul de tip „Aveți inimă miloasă, / El olog, ea ofticoasă“. Despre călătoria în străinătate în care ați regretat că v-a luat cu el. Despre mierea și fierea celor șase decenii de atelaj conjugal. A.R. Antoaneta Ralian, cea cu care stați acum de vorbă, s-a născut în februarie 1948, la cantina Agerpres. Până atunci, totul a fost preistorie. Întâlneam în fiecare zi la cantină un tânăr slăbuț, foarte fin, cu o
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
ratele și datoriile la o Dacie, nu ne-am prea folosit de ea, pentru că nu se găsea benzină. Băbuța avea un șold rupt, șchiopăta și oricum era deja foarte bătrână, pe bărbații de casă nu ne prea puteam bizui, așa că atelajul se compunea din mine, din mama și din sacoșele noastre de pânză sau din fâș, la care se adăugau cele câteva pungi de plastic românești pe care scria Metalochimice, OCL Alimentara, Textile-Încălțăminte, Gostat sau nimic. La comanda aprovizionării era mama
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
mult dispropoprționate cu câștigul oricărui om cumsecade, care muncește, în țara aceasta. În comună, din cele 630 perechi de brațe de muncă existente, numai 262 au posibilitatea să iasă la lucru în câmp, restul nedispunând nici de animale, nici de atelaje, nici de uneltele necesare practicării acestei activități. Un număr de 33 de gospodari au reușit să-și procure tractoare, mai puțini direct de la Uzina din Brașov, mai mulți de la mâna a doua, aduse pe diverse căi din vest. Dar nici
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
pai nu puteau trece neobservate, așa că m-a zărit chiar înainte de a opri mașina. Eram veselă și așteptam laude. I-am ieșit înainte zâmbitoare. Treaba mergea bine, iar vremea era excelentă pentru treierat. Câmpul era plin de lume și de atelaje. Seara nu plecasem acasă și mă ocupasem de mobilizarea carelor și a elevilor. Scosesem elevii la adunat spice și atelajele (carele) la adunat baloții de paie. Eram mândră de activitatea din ziua aceea și convinsă că mi-am îndeplinit toate
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
am ieșit înainte zâmbitoare. Treaba mergea bine, iar vremea era excelentă pentru treierat. Câmpul era plin de lume și de atelaje. Seara nu plecasem acasă și mă ocupasem de mobilizarea carelor și a elevilor. Scosesem elevii la adunat spice și atelajele (carele) la adunat baloții de paie. Eram mândră de activitatea din ziua aceea și convinsă că mi-am îndeplinit toate sarcinile. Așteptam laudele șefilor. Ce-i cu mata în halul ăsta, unde te trezești tovarășa, la plajă? Nu vezi că
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
utilajele la adunat paiele de pe câmp. Era o acțiune ordonată de primul secretar, care promisese că va controla tot județul. În seara aceea nu am plecat acasă, ci am mers din casă în casă pentru a anunța pe deținătorii de atelaje să iasă la adunat baloții și paiele de pe câmp. A doua zi dimineață, pe câmp erau zeci de căruțe care adunau și cărau paiele. Până la ora prânzului, zeci de elevi împreună cu profesorii au adunat spicele de grâu. După prânz, camioanele
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de la C.A.P. Mă întrebam adeseori de ce trebuie să mergem noi pe tarlale, să ne ocupăm de agricultură, când erau ingineri, economiști, tehnicieni și oameni pregătiți în acest domeniu. Se fura. Toată lumea fura. Când se recoltau păioasele, cei care aveau atelaje puneau sacii cu boabe sub paiele din căruță, femeile își puneau în ciorapi și în căciulile din cap, pe sub șorțuri, își legau sacoșe la spate și în față, tractoriștii puneau boabe sub scaunul din cabina tractorului. Șefii de la secțiile de
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
arcuri bune, roțile și podeaua schimbate de soțul meu, iar nenea Turuianu era vizitiu. Toate acestea erau acum în folosința mea pentru a mă deplasa pe teren. Uneori însă trebuia să merg singură pe teren la Ghiduleasa. Într-o dimineață atelajul era gata de drum. Am luat mapa cu acte și m-am urcat în șaretă. Armăsarul nărăvaș nu mă mai înfricoșa, dar aveam o strângere de inimă atunci când plecam singură pe teren. Odată ieșită pe poarta primăriei nu am mai
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
am ieșit la mal. Tremuram cuprinsă de panică. Între timp au mai venit și alți țărani care lucrau la via din apropiere. Auziseră strigătele celor doi oameni: Veniți, măi, mai mulți, că se îneacă primărița! Câțiva bărbați zdraveni au scos atelajul din mâl. După ce m-au ajutat să curăț calul și șareta de mâl unul dintre cei care m au scos din apă m-a însoțit până la sediul C.A.P., unde o profesoară mi-a dat haine uscate. Nu știu ce-
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
ajung la celălalt capăt al satului! Vin acum să vă deschid poarta, a răspuns săteanul și a coborât de sus, de pe acoperiș. Măi, nene, dar mata ai închis drumul satului, cum e posibil așa ceva? Pe unde trec oamenii, animalele și atelajele? Situația era aproape ilară. „Ce-o fi gândit acel om de-a construit taman în mijlocul drumului?”, mă întrebam nevenindu-mi să cred ceea ce văd. Discret, șefii ne sugerau să nu facem prea des uz de amenzi sau de măsuri radicale
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
lăsau pe primăvară să însămânțeze cu grâu special acelui anotimp. Noile măsuri agrotehnice erau categorice și trebuia făcută însămânțarea numai cu grâu de toamnă, în timpul optim și nu erau lăsați să meargă la cărat, la moară, sau alte treburi cu atelajul, decât la însămânțat și cu dovadă că a însămânțat, putea să-și care producția de pe câmp. Și-n această problemă, spre a fi rezolvată, erau antrenate toate cadrele bugetare din comună, repartizați pe fiecare sat în parte. Pentru a veni
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]