555 matches
-
Prin această victorie era continuată politica de expansiune dusă anterior de Peisistratos și de Miltiades și, după câte judecă Herodot, care își încheie la acest moment "Istoria" sa, de aici înainte calea este deschisă pentru instituirea așa-numitului "imperiu" maritim atenian, cunoscut sub denumirea de Liga Ateniană. În vreme ce grecii din răsăritul Mediteranei luptau împotriva perșilor pentru a-și asigura libertatea și propria dezvoltare, și cei din partea occidentală a bazinului mediteranean s-au văzut nevoiți să facă grele sacrificii pentru a înfrunta
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
în Grecia, în același timp cu Bătălia de la Artemisium, în august sau septembrie 480 î.Hr., și a avut loc în trecătoarea Termopile. Invazia persană fusese pornită ca răspuns întârziat la înfrângerea suferită de perși în prima invazie, terminată cu victoria atenienilor în Bătălia de la Maraton. Xerxes ridicase o armată uriașă pe care o trimisese, pe uscat și pe mare, să cucerească Grecia. Generalul atenian Temistocle a propus ca oștile alianței grecești să blocheze înaintarea armatei de uscat la Termopile și în
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
urmă, persanii s-au deplasat înspre Atena, acostând în golful Marathon unde li s-a opus o armată ateniană (completată și cu un contigent trimis de Plateea) mult inferioară numeric. Bătălia de la Marathon care a urmat a fost câștigată de atenieni printr-o victorie strălucită, iar armata persană s-a retras în Asia. După campania ratată din anul 490 î.Hr., Darius a început să strângă o nouă armată uriașă cu care să cucerească întreaga Grecie. În 486 î.Hr. însă, supușii săi
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
dacă le-ar fi înfăptuit, perșii ar fi trecut înaintea tuturor popoarelor acelor vremi. La începutul lui 480 î.Hr. pregătirile erau terminate, și armata adunată de Xerxes la Sardis a mărșăluit spre Europa, trecând Hellespontul pe două poduri de pontoane. Atenienii se pregătiseră și ei de război cu perșii - în 482 î.Hr. au hotărât, sub conducerea arhistrategului Temistocle să construiască o flotă puternică de trireme, cu care să înfrunte dușmanul. Cum atenienii nu aveau o armată suficient de puternică să lupte
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
spre Europa, trecând Hellespontul pe două poduri de pontoane. Atenienii se pregătiseră și ei de război cu perșii - în 482 î.Hr. au hotărât, sub conducerea arhistrategului Temistocle să construiască o flotă puternică de trireme, cu care să înfrunte dușmanul. Cum atenienii nu aveau o armată suficient de puternică să lupte și pe mare și pe uscat, pentru a face față persanilor era nevoie de o alianță a orașelor-stat grecești. În 481 î.Hr. Xerxes și-a trimis solii în Grecia cerând pământ
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
în legendă. Conform celei mai cunoscute dintre ele, orașul elen Atena trimitea regelui cretan Minos în fiecare an, drept tribut, tineri și fecioare, aceștia fiind sacrificați Minotaurului, monstrul jumătate om, jumătate taur, din adâncul labirintului. În cele din urmă, eroul atenian Tezeu omoară bestia și reușește să scape din labirint. Datorită legendei, adjectivul „minoic”, derivat din numele Minos , este folosit în expresia „civilizația minoică”, sinonim pentru „civilizația cretană”. Acest mit (al Minotaurului) provine probabil de la realitatea sacrificării taurilor. Singurii expuși pericolului
Civilizația minoică () [Corola-website/Science/304501_a_305830]
-
Aristagoras, a decis din motive personale să părăsească oraele din vestul Asiei Mici, rasculandu-se împotriva imperiului. A recrutat câteva orașe ioniene. Fiind conștient că avea nevoie de ajutor, a cerut sprijin de la spartanii care l-au refuzat și de la atenienii care i-au triis câteva trupe.Au cucerit Sardesul și l-au incendiat. Dar distrugerea templului zeiței Cybele i-a mâniat pe perși. Atenienii s-au temut și s-au retras, lăsându-i pe ionieni să înfrunte furia regelui Darius
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
că avea nevoie de ajutor, a cerut sprijin de la spartanii care l-au refuzat și de la atenienii care i-au triis câteva trupe.Au cucerit Sardesul și l-au incendiat. Dar distrugerea templului zeiței Cybele i-a mâniat pe perși. Atenienii s-au temut și s-au retras, lăsându-i pe ionieni să înfrunte furia regelui Darius ce jurase că îi va pedepsi și pe atenieni. Milet a fost distrus, iar populația masacrată de perși în 494 i.en. În 490
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
Sardesul și l-au incendiat. Dar distrugerea templului zeiței Cybele i-a mâniat pe perși. Atenienii s-au temut și s-au retras, lăsându-i pe ionieni să înfrunte furia regelui Darius ce jurase că îi va pedepsi și pe atenieni. Milet a fost distrus, iar populația masacrată de perși în 494 i.en. În 490 i.en., trupele persane au debarcat în Grecia, la Marathon, că să-i infunte pe hopliții atenieni. Atenienii i-au atacat și învins pe perși
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
jurase că îi va pedepsi și pe atenieni. Milet a fost distrus, iar populația masacrată de perși în 494 i.en. În 490 i.en., trupele persane au debarcat în Grecia, la Marathon, că să-i infunte pe hopliții atenieni. Atenienii i-au atacat și învins pe perși. A survenit un al doilea val de atac persan condus de succesorul lui Darius, Xerxes. La Termopile s-au sacrificat 300 de spartani și 1500 de hopliți că să îi țină pe loc
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
cetățile erau egale în cadrul alianței, doar unele orașe-state erau privilegiate, iar Atena impunea un monopol, punând bazele unui imperiu ce evita să poarte denumirea de imperiu, considerându-se o confederație de state. Spartanii au urmărit cu neliniște extinderea influenție ateniene. Atenienii chiar deplângeau situația iloților lipsiți de drepturi politice. Revoltă iloților și intervenția eșuată a atenienilor a destrămat relația cu Spartă. În 431 i.en. a început un lung război de 27 de ani lungi și însângerați, denumit în istoriografie că
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
punând bazele unui imperiu ce evita să poarte denumirea de imperiu, considerându-se o confederație de state. Spartanii au urmărit cu neliniște extinderea influenție ateniene. Atenienii chiar deplângeau situația iloților lipsiți de drepturi politice. Revoltă iloților și intervenția eșuată a atenienilor a destrămat relația cu Spartă. În 431 i.en. a început un lung război de 27 de ani lungi și însângerați, denumit în istoriografie că "Războiul Peloponesiac", implicând multe orașe-state ce s-au alăturat Atenei sau Spartei. Multe informații despre
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
despre moralitatea războilui și realitatea politică-Dialogul Melian sau Xenofon. În 415 i.en., Atena a încercat să supună insula Melos și le-a dat cetățenilor de ales: fie li se alăturau, fie aveau să fie distruși. Melos a refuzat și atenienii l-au devastat în mod brutal. Un comandant spartan, aflat în Siracuza, deși a respins atacul atenian și a trimis pradă Spartei, el a păstrat o mare parte din ea, îmbogățindu-se, fiind găsit vinovat de corupție. În războiul peloponesiac
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
misterele erau: Hierofantul (preotul suprem), Daducos (purtătorul făcliei), Hierokeryx (crainicul sfânt) și Epibomios (preotul celebrant). Inițierea în cult se făcea prin mai multe ceremonii tainice de purificare și prin rostirea unor formule magice. Ca participanți au fost admiși inițial doar atenienii, mai târziu cercul adepților s-a extins și au fost incluși toți cei devotați cultului Demetrei. Cercetările actuale explică popularitatea serbărilor și longevitatea lor prin implicarea subiectivă a participanților, bazată pe o experiență personală a transei. Walter Burkert afirmă chiar
Misterele din Eleusis () [Corola-website/Science/304202_a_305531]
-
problemă vitală pentru toți elenii; înainte de războaie, reprezentanți ai acestor triburi fuseseră acceptați la Jocurile Olimpice și au concurat alături de alți eleni. Tucidide îi numește pe acarnani, aetolieni, epiroți și macedoneni barbari, însă o face în sens strict lingvistic. Când oratorul atenian Demostene i-a numit pe macedoneni mai răi decât barbarii în cea de-a treia "filipică" îndreptată împotriva lui Filip al II-lea al Macedoniei, a făcut-o referitor la cultura pe care o aveau ca străini, neaderând la standardele
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
elenă, sirofeniciană după naționalitate; și l-a rugat să izgonească demonii din fiica sa." Evoluția către un sens strict religios a fost lentă și a luat sfârșit aproximativ în secolul al II-lea sau al III-lea d.Hr. Politicianul atenian Aristeides i-a numit pe "eleni" ca unul dintre popoarele păgâne reprezentative ale lumii, alături de egipteni și de chaldeeni. Mai târziu, Clement din Alexandria menționează un scriitor creștin necunoscut care i-a numit pe toți de mai sus "eleni" și
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
Persefonei în rolul său de mistagog și nu în cel de cântăreț care a fermecat întregul infern denotă o schimbare de paradigmă cu privire la eroul legendar, care se produce în decursul secolelor V și IV î.Hr. Extinderea zonei de influență a atenienilor pe teritoriul tracilor făcuse necesară integrarea cultelor autohtone în patrimoniul credințelor elenilor. Investirea lui Rhesus cu atribute divine și cu unele trăsături ale sacerdotului Zeiței Mamă se produce deci probabil în secolul al V-lea î.Hr. Venerarea lui Rhesus ca
Rhesus (mitologie) () [Corola-website/Science/304417_a_305746]
-
lui Heracle, Hyllus) din Tirint. Aceștia s-au refugiat la Demofon, fiul lui Theseu și regele Atenei. Eurystheus a pornit cu armata împotriva Atenei. Heraclizii au jertfit-o pe o fiică a lui Heracle, Macaria, apoi au venit în ajutorul atenienilor. Micenienii au fost înfrânți, iar Eurystheus a fugit, urmărit de Hyllus în car. Iolaos, mare prieten al lui Heracle, a preluat frâurile carului lui Hyllus și l-a prins pe regele micenian. Acestuia i-au fost scoși ochii iar apoi
Eurystheus () [Corola-website/Science/311855_a_313184]
-
este că Demofon că îl va învinge pe Eurystheus numai dacă va jertfi o fecioară a zeiței Persefone. Macaria, fiica lui Heracle, s-a oferit de bună voie și a fost sacrficată înaintea bătăliei care s-a sfârșit cu victoria atenienilor și a heraclizilor.
Eurystheus () [Corola-website/Science/311855_a_313184]
-
din Irak), fie datorită necesității clarificării unei anumite norme de drept (de exemplu, Opinia Yorke-Talbot asupra sclaviei). Primii avocați români aveau pregătire în retorica, nu în științe juridice, la fel ca și judecătorii în fața cărora pledau. Cu toate acestea, spre deosebire de atenieni, românii au dezvoltat o clasă de specialiști în drept, cunoscuți sub denumirea de jurisconsulți ("iuris consulți"). Jurisconsulții erau oameni bogați pentru care implicarea în drept reprezenta un hobby intelectual, nu o activitate de bază din care să trăiască. Ei dădeau
Opinie juridică () [Corola-website/Science/312481_a_313810]
-
politice. S-a avansat ipoteza că sursele de inspirație se află în momente din istorie, ca erupția de pe Thera sau războiul troian, ori din evenimente contemporane lui, ca distrugerea așezării Helike în 373 î.Hr. sau invazia eșuată a Siciliei de către atenieni din 415 - 413 î.Hr. Posibila existență a unei Atlantide reale a fost intens dezbătută încă din antichitate, dar a fost de obicei respinsă. Puțin cunoscută în evul mediu, legenda a fost redescoperită de umaniști în perioada modernă. În prezent, Atlantida
Atlantida () [Corola-website/Science/309551_a_310880]
-
ceea ce un preot egiptean i-ar fi spus lui Solon într-o călătorie a acestuia în Egipt. După spusele sale, egiptenii au cunoștințe istorice ce se întind cu mult înapoi în timp, ei știind fapte din istoria Atenei necunoscute însăși atenienilor. Mai departe, el afirmă că Atena a reușit să învingă o armată invadatoare numeroasă, venită de pe o insulă aflată în Oceanul Atlantic, ce era "mai mare decât Asia și Libia la un loc". La scurt timp după victorie, în urma unor catastrofe
Atlantida () [Corola-website/Science/309551_a_310880]
-
unor catastrofe naturale, întraga armată ateniană a fost distrusă, iar insula Atlantida s-a scufundat în ocean. În Critias, dialog rămas neterminat, sunt prezentate în detaliu istoria, geografia și cultura Atlantidei, în paralel cu istoria, organizarea socială și cultura vechilor atenieni. După Critias, în vechime zeii și-au împărțit între ei pământul, Atlantida fiind atribuită lui Poseidon. Poseidon s-a îndrăgostit de o muritoare numită Clito de pe această insulă, cu care a avut 10 copii. Cel mai mare, Atlas, a dat
Atlantida () [Corola-website/Science/309551_a_310880]
-
este zeița victoriei în mitologia greacă. În mitologia romană, numele său este Victoria. Pentru Hesiod, ea este fiica titanului Pallas și a râului Styx și este trimisă să lupte de partea lui Zeus împotriva titanilor. Se pare că atenienii nu au avut un cult separat al zeiței . La început ea a fost în legătură și confundată cu zeița Pallas Athena, distribuitoarea victoriei, fiind separată de Pallas Athena în decursul timpului. Athena și Zeus sunt reprezentați având mici fragmente din
Nike () [Corola-website/Science/310047_a_311376]
-
unor ziduri de lemn. Deoarece Atena era un oraș fortificat cu ziduri de piatră, proorocirile i-au pus pe gânduri. Ei și-au abandonat orașul și au lăsat lupta în seama vaselor de lemn ale flotei ateniene. În ciuda faptului că atenienii erau inferiori numeric, ei au fost învingători, iar Nike a fost glorificată.
Nike () [Corola-website/Science/310047_a_311376]