569 matches
-
tulburătoare prin semnificațiile etice, epistemice, mathetice și pedagogice pe care le transmite. Pretextul este următorul. Într-o zi, un tânăr megarian, pe nume Eukleides 7, asistă întâmplător la transportul dinspre Corint spre Atena a unui brav soldat, rănit și muribund, atenianul Theaitetos 8. Susținându-l, Eukleides află că, în adolescență, Theaitetos avusese o întâlnire revelatoare cu Socrate, care îi modificase întregul mod de a gândi și de a fi, transformându-l într-o personalitate (kalo" kai agato")9. Era, probabil, vorba
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de Socrate; și un anume Lykon, orator cu oarece renume. Cei trei acuzatori au procedat astfel în virtutea instituției sicofanților (sukofanth"= „delatori”), introdusă cu câteva decenii în urmă. Nici una dintre acuzații nu era pe deplin îndreptățită, după cum și-au dat seama atenienii imediat după ce Socrate a băut paharul de koneion (cucută) și au argumentat de-a lungul veacurilor sute de comentarii. Textul fundamental la care se referă toți este Apologia Swkratou" (Apărarea lui Socrate), un monolog atribuit de Platon lui Socrate, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
brutală conferită de H.-I. Marrou lui symposia; Marrou nu îl agrea pe Platon și nici „obiceiurile grecești” care însoțeau banchetele. Socotesc util să lămuresc aici ce erau, de fapt, acestea. Încă din secolele V-VI î.Hr. se statornicise la atenieni obiceiul ca „societatea bună” să se adune seara pentru a lua masa în comun. Această cină - devipnon (déipnon) - era, în sine, una cât se poate de obișnuită; era urmată, imediat după ospăț, de o ceremonie religioasă și, apoi, de băutură
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
fapte reliefează valoarea religioasă a "morții" eroice și a rămășițelor pământești ale eroului. Decedând, eroul devine un geniu tutelar care ocrotește cetatea împotriva invaziilor, a epidemiilor și a tot felul de flageluri. La Marathon, a fost văzut Teseu în fruntea atenienilor (Plutarh, Thes., 35,5; vezi alte exemple la Brelich, pp. 91 sq.). Dar eroul se bucură de asemenea de o "imortalitate" de ordin spiritual, de glorie, de perenitatea numelui său. El devine astfel modelul exemplar pentru toți aceia care se
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Fiecare aspirant, întovărășit de tutorele său, aducea un purceluș pe care-1 spăla în valuri și îl sacrifica la întoarcerea în Atena. Ziua următoare, în prezența reprezentanților poporului atenian, 2 Când, în secolul IV î. Hr., Isocrate a vrut să elogieze meritele atenienilor, el a reamintit că țării lor le-a acordat Demeter cele mai însemnate daruri: agricultura, prin care "omul se ridică deasupra animalelor", și inițierea, care aduce speranță cu privire "la sfârșitul vieții și la toată veșnicia" (Panegiric, 28). 3 Dar
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
prin care "omul se ridică deasupra animalelor", și inițierea, care aduce speranță cu privire "la sfârșitul vieții și la toată veșnicia" (Panegiric, 28). 3 Dar Aristotel (Nik., III, 1,17) amintește că Eschil a riscat să-și piardă viața pentru că atenienii credeau că el a dezvăluit anumite secrete în tragediile sale (se cita Arcașii, Preotesele, Ifigenia și SisiJ). Misterele din Eleusis și a altor cetăți, Archon Basileus și soția lui efectuau marele sacrificiu. Ziua a cincea marca punctul culminant al ceremoniilor
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Ifigenia și SisiJ). Misterele din Eleusis și a altor cetăți, Archon Basileus și soția lui efectuau marele sacrificiu. Ziua a cincea marca punctul culminant al ceremoniilor publice. O enormă procesiune pornea, în zori, din Atena. Neofiții, tutorii lor și numeroși atenieni le însoțeau pe preotesele care aduceau obiectele sacre, hiera. Spre sfârșitul după-amiezii, procesiunea traversa un pod pe râul Kefisios, unde oameni mascați aruncau insulte asupra celor mai de seamă figuri ale orașului 4. La căderea serii, cu torțe aprinse în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
din Misterele lui Demeter, la fel cum vița de vie crescând în câteva ore face parte dintre sărbătorile lui Dionysos" (op. Cit., p. 25). Hippolyt afirmă totuși că spicul tăiat este considerat de frigieni ca un Mister împrumutat mai târziu de către atenieni. E deci posibil ca autorul creștin să fi transpus asupra Eleusiniilor ceea ce știa despre Misterele lui Attis (zeu care, după Hyppolyt, era numit de către frigieni "spicul de grâu proaspăt"). În ce privește vocabulele Brimo și Brimos, ele sunt probabil de origine tracă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și mai intens percepute și simțite semnalele de atenționare. Între timp spectacolul fiind gratuit, iar informațiile așteptate cu sufletul la gură -, oamenii se adunau aici, la răscruce de drumuri, să-l asculte pe acest mesager autorizat, precum odinioară, în antichitate, atenienii se îngrămădeau cu sutele să-l audă pe marele orator Demostene debitându-și furibundele filipice antimacedonene după ce se vindecase de bâlbâiala supărătoare, exersând în acompaniamentul vuietului valurilor marine cu pietricele în cavitatea bucală. Spectacolul era pitoresc, inedit și cu totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
His. Eccl, cartea 4, c. 23) (PG 20, 384 s). Șapte scrisori din partea acestui mare Episcop al Corintului s-au păstrat din cele trimise diferitelor Biserici binecredincioase. În afara scrisorilor către Biserica din Roma, mai avem și pe acelea către lacedemonieni, atenieni, nicodemieni, către Biserica din Amstris, din Pont, către Biserica din Gortyna, din Creta și către gnosienii din Creta. Cele mai cunoscute sînt frumoasele șase scrisori adresate de Sf. Ignațiu efesenilor, manezienilor, tralienilor, romanilor, filadelfienilor și smirnenilor. Aceasta dovedește vasta corespondență
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
S-AU IDENTIFICAT DOCUMENTE CARE CONȚIN INFORMAȚII TRANSMISE CĂTRE SECURITATE", din cele precizate în OUG 24/2008, art. 2 lit. B, respectiv așa-numita "poliție politică"? Îmi amintesc în acest context iertat fie-mi paralelismul de o hotărâre eronată a atenienilor din anul 399 î.Hr. de a-l condamna pe înțeleptul Socrate la moarte sau exil pentru vina "de a nu accepta zeii recunoscuți în Cetate..." Socrate a preferat exilului moartea, bând cupa de cucută. Recent, după 2500 de ani, procesul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
cu mirodenii al olandezilor în Indiile de Est a fost urmărit cu o gelozie asemănătoare. În războiul din 1740 dintre Spania și Anglia, condamnau primii la moarte pe oricare ar fi adus mărfuri englezești către Spania sau spaniole către Anglia. Atenienii prevedeau prin lege sprijinul puterii lor maritime pentru zonele lor laconiene, tot la fel cum în istoria modernă pentru Olanda și Anglia cele mai mari monarhii ale acelei vremi părțile lor slabe erau tocmai cele mai întărite ale țării, de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
descoperite așezări preistorice care erau locuite de eolieni, minyeni, beotieni, ahei, eleni, etc. În epoca clasică, Tesalia a rămas în afara alianței cu alte state grecești, așa că cea mai mare parte a așezărilor tesaliene s-au îmbogățit vânzând produse agricole atât atenienilor cât și spartanilor. În perioada bizantină, Tesalia a cunoscut multe invazii barbare și a fost sub multe stăpâniri. A fost ocupată și devastată de catalani, apoi de albanezi. În secolul al XIV lea, a devenit o provincie sârbă, iar mai
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
poemul America, în contextul identificării "lumii de aur" (din Vîrstă de aur) cu vechea Atlantida din faimosul mit, descris de Platon în Timaios și Critias 94, despre un imens imperiu insular care în vremurile preistorice a intrat în contact cu atenienii și a fost înfrînt, insula în care se găsea fiind distrusă de cutremure și înghițită de valuri 95. Iată versurile lui Blake: "Tăcute rămîn Coloniile și refuză alarmă puternică. Pe-acele vaste dealuri umbroase dintre America și malul lui Albion
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fabricării pâinii pentru militari, cf. DEX (n. tr.). Celebră pentru frumusețea și spiritul său; originară din Milet, se stabilește la Atena (secolul V); fiind străină, nu se poate căsători cu Pericle, care își repudiase soția; casa le este deschisă intelectualilor atenieni. Influența Aspasiei asupra vieții politice și viața ei intimă alimentează polemica împotriva lui Pericle și fac subiectul unor comedii, cf. PRNP [versiunea traducătorului] (n. tr.). Schtoss în original; de fapt, cuvânt de origine germană, cf. și DEX (pol. sztos, germ.
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
lupta, aruncarea cu discul și sulița, jocul cu mingea și dansul. Elemente morale, emoționale și intelectuale nu găsim în această practică intensă, dar limitată a exercițiilor fizice. Concepția idealului armonic - aparține educației fizice din Atena, cetate a Greciei antice. Pentru atenieni, ființa umană perfectă reprezenta idealul de viață, ideal concretizat în dictonul „Kalos kai agatos” (frumos și bun). Atingerea perfecțiunii era idealul de viață al atenienilor, idealul armonic la care se putea ajunge printr-o dezvoltare armonioasă, sănătate trupească, bărbăție, putere
Gimnastică de bază by Cristina-Elena Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/1149_a_1946]
-
exercițiilor fizice. Concepția idealului armonic - aparține educației fizice din Atena, cetate a Greciei antice. Pentru atenieni, ființa umană perfectă reprezenta idealul de viață, ideal concretizat în dictonul „Kalos kai agatos” (frumos și bun). Atingerea perfecțiunii era idealul de viață al atenienilor, idealul armonic la care se putea ajunge printr-o dezvoltare armonioasă, sănătate trupească, bărbăție, putere, dibăcie. Educația era dominată de cultul frumosului, de necesitatea armoniei dintre formă și conținut, dintre dezvoltarea fizică și cea psihică a tânărului. Unul dintre reprezentanții
Gimnastică de bază by Cristina-Elena Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/1149_a_1946]
-
găsea reflectate în paideia școlii lui Platon opțiunile sale și, în consecință, susținea financiar existența acestui centru al spiritualității clasice eline. Secolul VI consemnează însă o schimbare de înfățișare a profilului spiritual al elitelor imperiului, fapt vizibil și în cazul atenienilor. Pe lângă o scădere numerică a acestor elite, devine tot mai evidentă opțiunea claselor superioare pentru spiritualitatea creștină, pentru mistica și ascetica ei. Decretul imperial al lui Iustinian a însemnat mai degrabă o consemnare a unei stări de fapt, întrucât modelul
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
operele lor. Una dintre cele mai vechi "dovezi" în acest sens o întâlnim în textul platonic. Socrate, care se adresează, în căutare de înțelepciune, mai întâi politicienilor și mai apoi barzilor, descoperă cu uimire și recunoscută jenă ("mi-e rușine, atenieni!", exclama) că, ori de câte ori le cere acestora din urmă vreo analiză a scrierilor lor, asistenta răspunde cu mult mai multă siguranță și coerentă decât ei66. Seria mărturiilor din această categorie îl include și pe Goethe, care, într-un dialog din 1827
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
imaginea sa este cu adevărat a lui Dumnezeu, cum să se cunoască pe sine? În aceste condiții mesajul lui Socrate rămâne dincolo de orice utilizare ce i s-ar putea da. Socrate nu poate fi imaginat decât conversând, practicând filosofia în mijlocul atenienilor săi. A trăit printre oameni, manifestând o permanentă înclinare spre comunicare în dorința de a dezvălui ce suntem, încotro mergem, a înțelepciunii, a găsirii de soluții. Hegel considera că "principiul lui Socrate este că omul trebuie să descopere în sine
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
de soarta filosofului, mai presus de sfârșitul tragic al lui Socrate. Filosoful este un om căzut printre fiare, un om periculos sau, în cel mai bun caz, inutil" (Platon se adresa cititorului din vremea sa). Platon este în conflict cu atenienii pentru că rostește adevărul unei lumi bolnave spiritual, incultă, netolerantă (A. Cornea). Socrate a criticat democrația ateniană, dar a făcut o critică democratică, nu una totalitară. Plebea îl ura pe Socrate pentru subtilitatea gândirii lui. Aristofan, cu defetismul său grosolan, a
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
importantă pentru istoria Atenei, pentru înțelegerea specificității fenomenului socratic. Apropiații lui Socrate, făceau parte din medii variate ale Atenei clasice, nobili, filosofi, săraci. Demersul la filosofare, inițiat de Socrate este ilustrat în "Dialogurile" lui Platon. Spiritul de finețe caracteristic vechilor atenieni a rămas eternizat în formula atât de plastică de "sare atică". Prin ea se înțelege tot ce dă lucrurilor, spiritului un umor rafinat și subtil. Această minunată "sare atică" a fost strecurată de Platon în "Dialogurile" sale, scrieri de filosofie
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
numărat printre cei ce i-au urmat lui Socrate și au fost numiți socratici. Era atenian, modest și cu un aspect plăcut. A fost primul care a luat însemnări și a redat convorbirile cu Socrate ("Amintiri"). A fost exilat de atenieni pentru că își oferise serviciile Spartei. A scris mai multe cărți (între care "Amintiri" și "Apărarea lui Socrate"). Lui Xenofon nu-i lipsea inima, îi lipseau talentul literar și stofa de gânditor ale lui Platon. Iată de ce relatările sale sunt ale
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
396). Tonul "Apărării" lui Platon este calm, făcut în scopul căutării adevărului, explicarea este intuitivă și răbdătoare, ironia blândă, ideile au o elevație crescândă. "Apărarea" lui Xenofon era construită cu vorbe aspre și arogante, amestecate cu profeții amenințătoare. După moarte, atenienii s-au văzut acuzați de a-l fi ucis pe cel mai bun dintre ei. Adevărul este că omul acesta urât și prost îmbrăcat, cicălitor și sarcastic irita cam pe toată lumea ("Antologia Platoniciană"). Tragedia demersului socratic a fost căutarea omului
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
sine și din ceilalți știind că aici se ajunge foarte greu. El a trebuit să joace rolul zeului om, de aceea moartea sa nu era omenească, ci artificială și patetică. Socrate n-a murit întrucât n-a existat. După condamnare, atenienii s-au căit: * au închis terenurile de exerciții și gimnaziile; * au exilat pe acuzatori; * l-au condamnat la moarte pe Meletos; * au ridicat o statuie în cinstea lui Socrate; * Anytos a fost alungat. Euripide i-a mustrat pe atenieni în
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]