428 matches
-
c-un al doilea bărbat... că toate desfășurările, de azi și de ieri, îi păreau izvorând din învățătura pe care Profesorul aspirațiilor și-al neîmplinirilor ei nu înceta să i-o repete în ureche. Încurajînd-o, cu privirile lui fosforescente și atotștiutoare, când cea din urmă mlădiță a frunzișului ei stelar rămânea încîrcită sau încordată. Dojenind-o, când o simțea, cât de puțin, sustrăgîndu-se, de la mișcarea de du-te vino a universului. Mergând, cu sacrificiul său, până dincolo de limanurile cunoașterii, când
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
voia aceleași lucruri pe care le voia și ea. Asta înseamnă că tu te afli în spatele afacerii? Al tuturor crimelor ălora? —Face parte din politica noastră să nu discutăm detaliile operațiunilor securității. Cu siguranță știi asta, Maggie. Și zâmbi. Zâmbetul atotștiutor și complice al unui cinic cunoscător al politicii către celălalt. Zâmbetul pe care Bruce Miller, consilier superior al președintelui Statelor Unite, îl mai afișase de mii de ori înainte. Capitolul 56 Ierusalim, vineri, 9.34 a.m. —Ai pus să fiu urmărită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
existența? Sau, ca să revenim la Începutul dialogului, cu ce ne-ar Încânta certitudinea că succedem pe scara evoluției unor maimuțe antropoide ori că suntem creația lui Dumnezeu? De ce ar fi preferabil Dumnezeu unui om de știință la fel de puternic și de atotștiutor? Roger Howard glisa confuz În retorică. O făcea intenționat, ca să-mi ofere răgazul ingurgitării șocului, sau chiar credea În ce spune? - Există o deosebire, și Încă una fundamentală. Așa e, nu știm de unde venim, cine ne-a creat și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fost organizate cruciade și expediții militare, au căzut capete Încoronate și s-au desfășurat revoluții, astfel Încât mi-e imposibil să le privesc ca pe niște reprezentații butaforice ale unor fraieri scoși perfid la Înaintare și manipulați dexter de o instanță atotștiutoare și atotputernică numită Centrul de nu știu ce, și asta doar pentru ca respectivul Centru să-și poată face treaba la adăpostul falsului mister cu care sunt Înconjurate, de secole, penibilele marionete. Să fim sobri, e o măsură În toate: cine ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
calitățile și să reproducă Întocmai condițiile modelului - depărtarea de planetele vecine, distanța față de steaua din centrul sistemului, nivelul gravitațional și celelalte. Creatorul nu umblă, așadar, brambura prin spațiu; el este Marele Arhitect aflat În căutarea Locului, iar nu Dumnezeul creștin atotștiutor și atotputernic, care n-ar fi avut nevoie să caute, pentru că la El căutarea și găsirea sunt simultane, se presupun și se suprapun. Instantaneu. Doar oamenii caută, iar Ceilalți sunt oameni. Dumnezeu este altceva. După ce fixează locul, Marele Arhitect devine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
religioase în care se mai păstrează amintirea lui Puluga, ca de pildă "tăcerea sacră" a vânătorilor care se întorc în sat după o vânătoare norocoasă. "Locuitorul Cerului" sau "Cel care se află în Cer" la populația selk'nam este veșnic, atotștiutor, atotputernic, creator, însă Creația a fost desăvârșită de Strămoșii mitici, pe care tot Zeul suprem i-a creat înainte de a se retrage mai sus de stele. Zeul s-a izolat acum de oameni, nepăsător la ceea ce se petrece în lume
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
alte semnificații, în primul rând ideile de regenerare, de tinerețe veșnică, de sănătate și de nemurire; ideea religioasă a realității absolute este exprimată simbolic printre atâtea alte imagini, sub forma unui "fruct miraculos" care îi poate face pe oameni nemuritori, atotștiutori și atotputernici, asemenea zeilor. Arborele nu a fost ales doar pentru a simboliza Cosmosul, ci și viața, tinerețea, nemurirea, înțelepciunea. Pe lângă Arborii cosmici, ca Yggdrasil din mitologia germanică, istoria religiilor cuprinde Arbori ai Vieții (de pildă în Mesopotamia), ai Nemuririi
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
simpla acțiune de identificare cu mecanicul locomotivei. Ființa mea era cuprinsă de o stare amețitoare de confort, Îndată ce aranjam frumos totul - pasagerii lipsiți de griji se bucură În compartimentele lor de călătoria pe care le-o ofer, fumând, schimbând zâmbete atotștiutoare, dând din cap, moțăind; chelnerii și conductorii de tren (pe care trebuia să-i plasez undeva) petrec În vagonul-restaurant; iar eu, murdar de funingine și cu ochelari de protecție, mă uit din cabina locomotivei la șinele care se Îngustează, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
adică sunt fără partener, ca să spun așa, și mă simt un pic singur, nu? Dat fiind că suntem amândoi în aceeași oală, ca să spun așa, ar fi bine să... am privit spre ea și am zărit un ecou al expresiei atotștiutoare a lui Stacey în ochii îndreptați acum spre mine... adică, am putea să ne punem cumva resursele în comun, nu? Insist să-mi plătesc partea. Trebuie să stabilim o chirie corectă și trebuie să mă lăsați să contribui la mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Onuț, nu se putea să nu particip la acest eveniment. Mi-am adus aminte că-l întrebasem pe nea Onuț unde fusese. Sincer, ca de obicei, mi-a mărturisit că poposise un pic la mititica. Am aruncat orgoliul meu de atotștiutor peste bord și am solicitat informații suplimentare. Mititica, m-a lămurit amicul, este un fel de vilă aflată într-o stațiune specială a unor foarte buni prieteni care se simt obligați să mă aibă, din când în când, musafir. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
putut să ai nevoie de ceva. Ea Începu să plângă iar, sprijinindu-se cu creștetul de geam și Închizând pe jumătate ochii, În așa fel Încât genele ei făcură o perdea Între ea și avertismentele severe ale bătrânelor uscate și atotștiutoare: „Un bărbat dorește un singur lucru“; „Să nu accepți cadouri de la un străin“. Dimensiunea cadoului, i se spusese Întotdeauna, era cea periculoasă. Ciocolata și dusul cu mașină, chiar după ce se Întunecase, după un spectacol, nu presupuneau mai mult decât niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
valiză, bănuitori, paralizați la gîndul că dușmanii lor, atît de prevăzători din fire, nu uitau nimic, nici un amănunt. — Eu nu m-aș atinge de valiză, spuse ea. Stătea acolo, Încremenită În atitudinea unei păsări fascinate de un șarpe atotputernic și atotștiutor. La un moment dat, tot au să facă vreo greșeală, zise Rowe. Întunericul Îi despărțea acum. Undeva, departe, Începuseră să bubuie tunurile. — Vor aștepta să sune sirenele, spuse ea. Cred că n-au să facă nimic pînă nu coboară toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
în gesturi și cuvinte. Domnul R. se străduiește să rămână grav, „serios”, deși în sinea lui este „ușor amuzat de situație”. Poate că totul nu-i decât un joc făcut să treacă timpul mai repede. „Convingere de moment!” - comentează autorul „atotștiutor”, anticipând desfășurarea evenimentelor. Profesorul nu și dă seama cum se prinde treptat într-un păienjeniș imaginar, țesut de luminițele jucăușe din ochii ei umbriți de sprâncenele bine desenate, ce devin și mai expresivi pe fundalul valului de păr negru și
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
pare că nu-l privea doar ca pe un școlar concentrat pe tema sa. Gestul său de „ochelarist” i s-a părut mai mult decât „evocator”. (Scriitorul notează că ea îi va mărturisi această impresie ceva mai târziu. Iarăși intervine „atotștiutorul” autor! Dar nu văd nimic rău în asta, mai ales că nu a făcut vreun efort de a se sustrage total din această poveste, pentru a fi „cât mai obiectiv cu putință”.) Naratorul nu-și ascunde mirarea față de rapiditatea cu
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
incită doar cu vizibila „neîncredere în bărbați”, firească la orice femeie, care va fi avut vreo experiență nefericită în dragoste, căsătorie sau prietenie. Nu este exclus ca Teodora să fi încercat așa ceva, deși nu a făcut vreo confesiune (și nici atotștiutorul autor nu-și „dă drumul la gură” în această chestiune. Cel puțin până la această pagină.) „- Ce vei fi găsit tu la mine?” Așa îl va chestiona ea ceva mai târziu, într-un moment de absolută intimitate când, copleșită de plăcerea
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
spun, că detest împreunările frenetice, urletele de leu-leoaică, salturile de fiară, năvala. Le resping. Sînt respingătoare. Un juste milieu e... Idioată mai e madammm Tatatu sau cum o fi chemînd-o, cînd se miră: "Reziști o săptămînă fără un bărbat?" Și, atotștiutoare: "Sexul monogam e o barbarie". Idiot mai e și sexologul chel, cu teoriile despre cei 4-5 centimetri de carne ("cel mai bun penis e ca mînerul rotund de la ușă"), disecînd reușita "actului", în trei pătrimi de ceas, cu recunoștința reciprocă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
comparați cu... Beavis și Butt-Head. În realitate, a devenit un fapt extrem de rar să citești zece pagini dintr-o revistă, să frunzărești un ziar sau să suporți 30 de minute de radio sau televiziune fără să dai de vreo referire atotștiutoare la prostănacele personaje ale desenului animat de pe MTV." (The Hartford Courants, 26 octombrie 1993) 27 Am avut norocul să văd aproape toate episoadele serialului datorită unor transmisiuni-maraton pe MTV, în vara anului 1993 și în ianuarie 1994 și datorită colecției
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
culminează cu zeificarea eroului. Poate că eroul divinizat era, înaintea lui Dumnezeu-tatăl, precursorul întoarcerii tatălui arhaic în calitatea de divinitate"565. Începînd cu această epocă, în jurul lui 1930, Stalin a fost tratat și s-a putut considera ca un semizeu, atotștiutor, atotputernic și infailibil. Am încerca o mare decepție dacă am cita textele și numele care-l proclamă ca atare. Se face din el adevăratul moștenitor nu numai al lui Lenin, ci și al țarilor, în toate cele cu excepția faptului că
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
sau caraibiene, are ocazia unor priviri panoramice asupra lumii. Prin vocea lui Michel sau a cîtorva alte personaje de plan secund autorul nu ezită să tragă mereu și mereu concluzii despre lumea În care trăim. Naratorul devine cu-adevărat omniscient, atotștiutor, și totuși nu renunță niciodată la amare autopersiflări. SÎnt clipele sale de luciditate care, deși nu-i schimbă viața, i-o explică. Pe de o parte, machismul ni-l face antipatic, pe de alta resemnarea și conștiința morții ni-l
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pioase mormântul fusese împodobit cu flori. Cei doi tei înfloriți ce străjuiesc în jurul mormântului îmbălsămau aerul. Sub chipul lui Eminescu, reliefat pe piatră, printre coroanele de flori ce-o împodobesc, se puteau citi, turnate în bronz, versurile: „Reverse dulci scântei / Atotștiutoarea, / Deasupra-mi crengi de tei / Să-și scuture floarea. Ne mai fiind pribeag / De-atunci înainte / Aduceri aminte / M-or troieni cu drag.” Pelerinii sosind aici au luat loc pe aleile din jurul mormântului și episcopul Comșa al Ardealului a oficiat
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
miniaturale într-un act sunt doi, pensionarul Leonida și cea de-a doua nevastă a lui, Efimița, comedia aduce în centrul atenției un univers întreg, al burghezului mic, mărginit și fricos. Omul, de un farmec comic irezistibil, apare ca un atotștiutor grav și important în fața nevestei, care îl ascultă uimită, dar și cu umor, el având despre toți și toate câte o teorie ingenioasă. Caragiale intitulează acest act „farsă“, referindu-se probabil la accentul pus pe grotesc și la folosirea quiproquo
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Dumitrache sau de Chiriac, Leonida nu devine căpitan în garda națională și nu speră la vreo parvenire socială. El este veteranul bătăliilor politice de care își reamintește cu încântare. Leonida pontifică în fața unicului și total admirativului său auditoriu. Postura de atotștiutor pe care și-o asumă obligă: nu poate avea goluri în cunoaștere. Explică tot: politicul, psihologicul, medicalul. Nonsensurile sunt bine compartimentate. Răsturnarea lui Cuza de la 11 februarie 1866 e pentru el revoluție. Republica înseamnă cele trei măsuri: ...nu mai plătește
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
lumile posibile.” Concepția lui Leibniz, în Monadologia, despre om ar trebui să rezulte din cea despre Dumnezeu și să fie în perfect acord cu aceasta. În realitate, se întâmplă cu totul altfel. Dacă Dumnezeu este atotputernic, infinit de bun și atotștiutor, omul ar trebui să fie liber, spre a da seama de răul din lume. Or atributele lui Dumnezeu contrazic tocmai libertatea omului. Prin urmare, ideea lui Leibniz, conform căreia Dumnezeu nu poate fi cauza răului, este lesne contestată prin infirmarea
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
ochii în pământ, atunci când în fața mea era vreo mărire. Stefano era precum toți acei câțiva bărbați frumoși și eleganți pe care îi întâlnisem, de-a lungul vremii, a căror frumusețe și eleganță parcă sporise odată cu vârsta. Un psihanalist ar strâmba atotștiutor din nas la chestia cu vârsta, după cum un bărbat mai de anii mei ar zâmbi cu subînțeles. E drept că, probabil, în adâncurile minții mele, stătea sădit respectul dintotdeauna pentru autoritate, de orice fel ar fi fost ea, și percepeam
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
încearcă să copleșească interlocutorul cu vorba și rar face pauză ca să primească o reacție oarecare. În relația de muncă o astfel de persoană încearcă să domine. Pe de altă parte, un manager sau lider care încearcă să dea impresia de atotștiutor creează un singur sens al curgerii informației și, evident, descurajează feedback-ul. În acest caz, o cale de echilibru pare a fi cea mai bună soluție. Există probleme care sunt cunoscute de conducător și probleme cunoscute de alții. Oricum, se
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]