421 matches
-
sexe din zona intrigii în cea a căsătoriei. Comedia se concentrează acum mai puțin pe înțelepciunea tinerilor îndrăgostiți ce reușesc să-i păcălească pe cei mai în vârstă și mai mult pe relațiile de cuplu de după căsătorie. Termenul de Literatură augustiniană derivă însuși de la autorii anilor 1720 și 1730, care răspundeau în fața unei numiri pe care George I al Angliei o alesese el însuși. În timp ce George I dorea ca titlul să îi reflecte măreția, ei în schimb au văzut în aceasta
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
măreția, ei în schimb au văzut în aceasta o reflexie a tranziției Romei Antice de la literatura brută accesibilă tuturor la literatura șlefuită având înalte influențe politice. Datorită abundenței metaforelor folosite, perioada cuprinsă între 1689 și 1750 a fost numită "Era Augustiniană" de către criticii secolului XVIII (inclusiv Voltaire și Oliver Goldsmith). Literatura din această perioadă este deschisă din punct de vedere politic și complet desăvârșită de dictate critice în privința ei. Este o eră a exuberanței și a scandalurilor, a unei enorme energii
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
independente și a fost urmat de Luca. Printre cei care contestă prioritatea marcană sunt populare ipoteza Griesbach (primul ar fi fost Matei, apoi Luca — cunoscându-l pe Matei —, și apoi Marcu ar fi compilat pasajele comune celor doi) și cea augustiniană (Matei, Marcu, Luca, fiecare cunoscându-i pe cei dinaintea lui).
Problema sinoptică () [Corola-website/Science/308624_a_309953]
-
fost întronizat în scaunul episcopal"' Timotei Seviciu este considerat un bun cunoscător al teologiei și gândirii sfântului Chiril de Alexandria. Cele mai importante articole cu conținut teologic ale autorului, publicate sub numele "Traian Sevici", sunt: 1. "Aspecte dogmatice ale concepției augustiniene după ,Manualul către Laurențiu”", publicat în revista “Ortodoxia", anul XI, 1959, nr. 2, p. 234-249; 2. "Hristologia și soteriologia Sfântului Ioan Damaschin după canoanele Învierii, Înălțării și Cincizecimii", publicat în revista “Ortodoxia", an. XI, 1959, nr. 4, p. 567-593; 3
Timotei Seviciu () [Corola-website/Science/308648_a_309977]
-
circulație (și care au fost distruse în "1266"). Bonaventura va călători între diferite mănăstiri în calitate de conducător al ordinului. Discipolii săi parizieni, însă, vor continua să se implice direct în polemica universitară. Bonaventura va încerca să ducă mai departe tradiția spirituală augustiniană și cea a Sfântului Anselm, compunând tratatul "Itinerarium mentis in Deum" („Itinerariul minții în Dumnezeu”, 1259). Va scrie și o biografie a Sfântului Francisc din Assisi, numită "Legenda maior" (1260), care va deveni versiunea oficială a ordinului Franciscan. Printr-o
Bonaventura () [Corola-website/Science/303278_a_304607]
-
Sixtus al IV-lea, întârzierea datorându-se disensiunilor din sânul ordinului, care au continuat după moartea sa. Condamnarea din 1277 va oferi satisfacție Franciscanilor prin introducerea, pe listă, și a câtorva propoziții tomiste. Bonaventura reprezintă un exemplu celebru al conservatorismului augustinian care se opunea aristotelismului din secolul al XIII-lea, reprezentat de Albert cel Mare și Toma, fără a fi un necunoscător al lui Aristotel. Dimpotrivă, se poate spune că, dacă am lua în considerare numărul de trimiteri la Aristotel, Bonaventura
Bonaventura () [Corola-website/Science/303278_a_304607]
-
al Poloniei (Kazimierz) a declarat cele două suburbii vestice ale orașului ca un nou oraș separat, denumit Kazimierz ("Casimiria" în latină). S-au înălțat ziduri de apărare în jurul centrului Kazimierzului în 1362, și a fost alocat un teren pentru ordinul augustinienilor lângă Skałka. Orașul a căpătat importanță și mai mare în 1364, când Cazimir al III-lea al Poloniei a fondat Universitatea din Cracovia, a doua universitate ca vechime în Europa Centrală după Universitatea Carolină din Praga. Regele Cazimir a început
Cracovia () [Corola-website/Science/297942_a_299271]
-
Johann (n. 20 iulie 1822 — d. 6 ianuarie 1884) a fost călugăr augustinian și cercetător științific, cunoscut ca fondator al geneticii. s-a născut la Heizendorf (astăzi cartier din Vražné) Odrau (astăzi Odry, în Cehia), într-o familie vorbitoare de limbă germană și a fost botezat la două zile după naștere. A fost
Gregor Mendel () [Corola-website/Science/312544_a_313873]
-
2. Leș traductions bibliques dans la culture roumaine. Perspectives philologiques, conferința prezentată la Universitatea Sorbona Paris IV, în cadrul URF d’Italien et de Roumain, 22 noiembrie 1998. 3. Saint Augustin dans la culture roumaine, conferința prezentată la Institutul de Studii Augustiniene din Paris la data de 12 decembrie 1998. 4. Über den Ursprung der Rumänischen Sprache. Neue Perspektiven, conferința prezentată al Seminarul de Romanistica al Universității din Trier, 27 mai 2001. Universitatea Sorbona-Paris IV (1997 1999). Prelegeri 5. L’histoire de la
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
Iași, 14 16 iunie 1985. 7. Asupra distincției limbaj obiect/ metalimbaj în De dialectica lui Augustin, comunicare prezentată la Sesiunea anuală a Centrului de Lingvistică, Istorie Literară și Folclor, Iași, 25 26 iunie 1985. 8. Limbaj obiect/metalimbaj în dialogul augustinian De Magistro, comunicare prezentată la Sesiunea Națională a Societății de Studii Clasice din România, Timișoara, 19 30 octombrie 1985. 9. Propuneri pentru o abordare contrastiv comparativa a unui cîmp semantic, comunicare prezentată la Sesiunea anuală a Centrului de Lingvistică, Istorie
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
din orient cu adaptările necesare locului. Prin aceasta, Ioan Casian este un factor de legătură între cultura patristică a Răsăritului și cea a Apusului fiind considerat unul dintre cei mai de vază promotori ai monahismului în occident. A combătut teza augustiniană despre „supremația harului asupra propriei conștiințe, fiind astfel considerat semipelagianist. A luat poziție împotriva nestorianismului și a pelagianismului. După o trăire creștinască dusă în viața monahală vreme de peste 60 de ani, decedă la Mănăstirea sa din Marsilia, în anul 435
Ioan Casian () [Corola-website/Science/312393_a_313722]
-
multe ori în "Instructiones". Pentru Fericita Angela, dragostea este o forță dinamică a transformării, care este auto-suficientă, așa cum era pentru Sfântul Bernard de Clairvaux care, în lucra jdhhekrgwFw al teologului mistic francez Richard de Saint-Victor (d. 1173), stareț al abației Augustiniene Saint-Victor din Paris, care definește forța unificatoare a dragostei "caritas ligans." Teoriile lui erau foarte apreciate în perioada evului mediu, astfel încât Dante Alighieri îi menționează prezenta în Paradis, în compania altor teologi. Angela de Foligno dezvoltă însă tema și definește
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]
-
franciscani, li se vor părea a fi enunțuri tomiste. În acest fel, cea de a treia tabără a „certei pariziene”, cea franciscană, a influențat decisiv întârzierea cu care sfântul Toma va fi corect perceput. Problema este nuanțată: franciscanii, de tradiție augustiniană, nu aderau deloc la această preluare creștină a peripatetismului iar idealul tomist li se va părea indezirabil. Astfel încât, constată destui cercetători, lista propozițiilor condamnate la 1277 reflectă, sub umbrela unei decizii eclesiale, numai o anumită percepție asupra problemelor: cea franciscană
Condamnarea din 1277 () [Corola-website/Science/305549_a_306878]
-
va sugera Berkeley? Desigur, efectele acestei condamnări nu au acționat direct asupra modernității; dar ele au constituit condiții de posibilitate. Până acolo, însă, au existat filosofi a căror gândire începe nemijlocit sub semnul acestei propoziții. Elevul lui Bonaventura, și el augustinian, Matei din Aquasparta (1240-1302), proclamă că omul nu este capabil de nici o cunoaștere sigură fără intervenția Ideilor divine, ceea ce înseamnă că existența lumii externe este și ea o problemă de credință și iluminare. Henri din Gand, unul din consilierii episcopului
Condamnarea din 1277 () [Corola-website/Science/305549_a_306878]
-
divine (doctrină susținută de un călugăr saxon pe nume Gottschalk), Eriugena scrie lucrarea "De divina praedestinatione liber" (în 851) în care utilizează silogismul, construiește un tablou al ierarhiei lumii și introduce câteva teze îndrăznețe (argumentarea sa mergând până la relativizarea doctrinei augustiniene a grației divine), ce îi aduc faima de sofist și eretic. "Prudentius de Troyes", atacatorul său, se pronunță și împotriva episcopului Hincmar, care nu mai recunoaște că îl îndemnase pe Eriugena să scrie tratatul cu pricina. Tratatul nu s-a
Ioan Scotus Eriugena () [Corola-website/Science/305664_a_306993]
-
de 24 februarie 1906 în comuna Șomoștelnic (astăzi în județul Mureș). A absolvit Liceul "Vasile cel Mare" din Blaj, apoi a intrat la Academia Teologică din același oraș. A fost hirotonit ca preot greco-catolic la 27 martie 1932 al Ordinului Augustinienilor Asumpționiști (A.A.). Atras de viața călugărească, în toamna aceluiași an începe noviciatul intrând în Congregația "Frații Augustinieni Asumpționiști". Depune voturile la 17 octombrie 1933. În anul 1946 este numit rector la Colegiul "Pio Romeno" din Roma. Din fișa biografică
Vasile Cristea () [Corola-website/Science/305273_a_306602]
-
Blaj, apoi a intrat la Academia Teologică din același oraș. A fost hirotonit ca preot greco-catolic la 27 martie 1932 al Ordinului Augustinienilor Asumpționiști (A.A.). Atras de viața călugărească, în toamna aceluiași an începe noviciatul intrând în Congregația "Frații Augustinieni Asumpționiști". Depune voturile la 17 octombrie 1933. În anul 1946 este numit rector la Colegiul "Pio Romeno" din Roma. Din fișa biografică pe care SSI-ul i-a întocmit-o la 20 octombrie 1947 se pot întrezări circumstanțele în care
Vasile Cristea () [Corola-website/Science/305273_a_306602]
-
Fericitul , în , (n. Kempen, Renania de Nord-Westfalia, Germania, 1379/1380 - d. 24 august 1471, "Sint-Agnietenberg bij Zwolle", Overijssel, Țările de Jos) a fost un călugăr creștin augustinian, din Evul Mediu. I se atribuie una dintre cele mai cunoscute cărți de devoțiune creștină "Imitatio Christi" / "De Imitatione Christi", redactată în limba latină medievală. "" s-a născut prin anii 1379-1380, în localitatea Kempen, din actualul land german Renania de
Thomas a Kempis () [Corola-website/Science/319967_a_321296]
-
Haemerken", era meșteșugar, prelucrător de metale, iar mama sa era "Gertrude Haemerken". Thomas avea un frate mai mare, "Ioan". În 1395, a fost trimis la Deventer. A devenit un copist plin de talent. Mai târziu, a fost admis la "mănăstirea Augustinienilor Sfânta Agnes de pe Munte" de lângă Zwolle, aflată în nordul Țărilor de Jos, unde fratele său "Ioan îl precedase". Thomas a fost hirotonit preot în 1413 și a devenit subabate de Windesheim, în 1429. La mănăstirea "Sint-Agnietenberg bij Zwolle" / "Sfânta Agnes
Thomas a Kempis () [Corola-website/Science/319967_a_321296]
-
nu a aderat la protestantism, preconizând în mod consecvent spiritul de toleranță religioasă. Fiu nelegitim al preotului Roger Gerard, Erasmus frecventează școlile severe ale ordinelor monahale din Deventer și s'Hertogenbosch iar, după moartea tatălui său, intră în mănăstirea ordinului augustinian din Steyn, în apropierea orașului Gouda. După ce a devenit preot în anul 1492, lucrează ca secretar al episcopului din Cambrai, care îl trimite la Paris, unde începe studiul teologiei și filozofiei scolastice. În acest timp, dezvoltă tot mai mult o
Erasmus din Rotterdam () [Corola-website/Science/298225_a_299554]
-
De mic copil el a arătat un interes pentru biserică. Uimind preoții cu inteligența și înțelepciunea lui. Din dragoste pentru Hristos el a renunțat la viața bogată de acasă și a urmat calea Domnului. Inițial el a intrat în ordinul augustinian. Atunci când relicvele Sf. Bernard și ale însoțitorilor lui, primii martiri franciscani, au fost aduse pentru a fi îngropate în biserica sa, Anton a părăsit ordinul său, intrând la frații minori și mergând în Maroc pentru a evangheliza și pentru a
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
mare pompă. Ferdinand luă parte la sărbătorire și, cuprins de dorul muceniciei, trece la Franciscani, ca să poată merge și el în misiuni, și aici să-și dea viața pentru credință. Avea atunci 25 de ani. Despărțirea lui Ferdinand de confrații Augustinieni a fost foarte dureroasă. Superiorul, văzând tăria cu care voia să urmeze regula cinului Franciscan, l-a binecuvântat, zicându-i: Mergi în pace, fiule, sunt sigur că te vei face sfânt". Vorbele acestea s-au adeverit întocmai. În mănăstirea franciscană
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
atrași de zonele slab populate, noi piețe potențiale și de posibilitatea de a converti prin misionarism populațiile locale, păgâne, la creștinism. Negustorii germani au înființat un avanpost comercial pentru comerțul cu balții lângă așezarea livoniană de la Riga în 1158. Călugărul augustinian Meinhard a construit o mănăstire aici prin anul 1190. Episcopul Albert a fost proclamat cardinal al Livoniei de unchiul său, arhiepiscopul de Bremen și Hamburg în 1199. El a debarcat în 1201 cu 23 de corăbii și mai mult de
Riga () [Corola-website/Science/297227_a_298556]
-
și Biserica Ortodoxă Răsăriteană în est, condusă de Patriarhul Constantinopolului (Patriarhul Ecumenic). În secolul al XVI-lea au apărut în vest Bisericile Protestante care vroiau să reformeze catolicismul și se opunea dogmelor bisericii romano-catolice. Primul reformator protestant a fost călugărul augustinian Martin Luther, care a atras în noua sa biserică o mare parte din populația din Imperiul Romano-German. Acesta a fost urmat de Jean Calvin și Ulrich Zwingli în Elveția. În Marea Britanie reforma a fost impusă de regele Angliei, Henry al
Biserica Romano-Catolică () [Corola-website/Science/297536_a_298865]
-
de planeta Kyrall, precum și rezervele de accun de pe Eck, punând la punct o metodă de inginerie celulară care îi permite creare unei ființe care se poate mișca extrem de rapid. Drept urmare, trădează mișcarea, lăsându-și tovarășii să fie masacrați de călugării augustinieni. Folosind descoperirea, fiul său ține piept armatei federale o noapte întreagă, devenind ulterior duce, acesta fiind primul pas către obținerea conducerii Imperiului format prin colonizarea planetelor galaxiei Calea Lactee. Pentru a împiedica dezvoltarea necontrolată a omenirii, Consiliul de Coroană emite Edictul
Trilogia Abația () [Corola-website/Science/327419_a_328748]