482 matches
-
1786 aemanetorum, Leopoli, Typis Josephi Piller, nr. LXXI. 172 DANIC București, fond Consiliul Aulic de Război, pachet XX, doc. nr. 40. 173 HausHofund Staats Archiv Wien, Vertrauliche Akten Kaiser Franz, Karton Nr. 147 (alt 150). 174 DANIC București, fond Consiliul Aulic de Război, pachet XIV, doc. nr. 12; pachet XX, doc. nr. 59. 175 Mihai-Ștefan Ceaușu, Emil I. Emandi, op. cit., p. 78. 176 DANIC București, fond Consiliul Aulic de Război, pachet XXI, doc. nr. 19. 177 Gheron Netta, Expansiunea economică a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Akten Kaiser Franz, Karton Nr. 147 (alt 150). 174 DANIC București, fond Consiliul Aulic de Război, pachet XIV, doc. nr. 12; pachet XX, doc. nr. 59. 175 Mihai-Ștefan Ceaușu, Emil I. Emandi, op. cit., p. 78. 176 DANIC București, fond Consiliul Aulic de Război, pachet XXI, doc. nr. 19. 177 Gheron Netta, Expansiunea economică a Austriei, p. 58-61. 178 Olga Cicanci, Companiile grecești din Transilvania și comerțul european în anii 1636-1746, București, 1981; Sonia Jordan, Die Kaiserliche Wirtschaftspolitik im Banat im 18
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
la Cacica, în apropiere de Solca și va fi pus în exploatare prin înființarea unei saline, cf. Mihai-Ștefan Ceaușu, op. cit., p. 383 și urm. 184 Jean Touchard, Histoire des idées politiques, Paris, 1959, p. 411-413. 185 DANIC București, fond Consiliul Aulic de Război, p. VI, doc. nr. 3 a/1780. 186 HausHofund Staats Archiv Wien, Vertauliche Akten Kaiser Franz, Karton Nr. 147 (alt 150). 187 DANIC București, fond Consiliul Aulic de Război, p. XV, doc. nr. 24/1784, nr. 31/1784
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
idées politiques, Paris, 1959, p. 411-413. 185 DANIC București, fond Consiliul Aulic de Război, p. VI, doc. nr. 3 a/1780. 186 HausHofund Staats Archiv Wien, Vertauliche Akten Kaiser Franz, Karton Nr. 147 (alt 150). 187 DANIC București, fond Consiliul Aulic de Război, p. XV, doc. nr. 24/1784, nr. 31/1784. 188 Alfred Peyersfeld, Das Fronwesen in der Bukowina unter österreichischer Werwaltung, in "Jahrbuch der Bukowiner Landes-Museums", XIX/1911, Czernowitz, p. 26 și urm. 189 Ion Bianu, Nerva Hodoș, Bibliografia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Peyersfeld, Das Fronwesen in der Bukowina unter österreichischer Werwaltung, in "Jahrbuch der Bukowiner Landes-Museums", XIX/1911, Czernowitz, p. 26 și urm. 189 Ion Bianu, Nerva Hodoș, Bibliografia Românească Veche, vol. II, București, 1910, nr. 500. 190 DANIC București, fond Consiliul Aulic de Război, p. XVIII, doc. nr. 97/1785. 191 Ibidem, p. XIX, doc. nr. 10/1785. 192 Ibidem, doc. nr. 22/1785. 193 Ibidem, doc. nr. 25/1785. 194 Ibidem, doc. nr. 26, 27/1785. 195 Ibidem, doc. nr. 32
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Ibidem, doc. nr. 25/1785. 194 Ibidem, doc. nr. 26, 27/1785. 195 Ibidem, doc. nr. 32/1785. 196 Rudolf Wagner, Der Parlamentarismus und nationale Ausgleich in der ehemals österreichischen Bukowina, München, 1984, p. 11-12. 197 DANIC București, fond Consiliul Aulic de Război, p. XIX, doc. nr. 38/1785. 198 Ibidem, doc. nr. 36/1785. 199 Ibidem, p. XX, doc. nr. 15/1785. 200 Ibidem, doc. nr. 34/1785, 37/1785. 201 Ibidem. 202 Kriegsarchiv, Wien, HofKriegsRath, Protokoll, 1785, Dep., Lit.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
198 Ibidem, doc. nr. 36/1785. 199 Ibidem, p. XX, doc. nr. 15/1785. 200 Ibidem, doc. nr. 34/1785, 37/1785. 201 Ibidem. 202 Kriegsarchiv, Wien, HofKriegsRath, Protokoll, 1785, Dep., Lit. G, Pg. 787. 203 DANIC București, fond Consiliul Aulic de Război, p. XX, doc. nr. 48/1785. 204 Ibidem, doc. nr. 53/1785. 205 Ibidem, doc. nr. 57/1785. 206 Ibidem, doc. nr. 64/1785. 207 În această direcție sugestivă este aserțiunea pe care o făcea într-o scrisoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Munteanu, Cultura europeană în epoca luminilor, vol. I, Ed. Minerva, București, 1981, p. 169-170. 37 Vlad Georgescu, Ideile politice și iluminismul în Principatele Române, 1750-1831, Biblioteca istorică XXXII, Ed. Academiei R.S.R., București, 1978, p. 88-89. 38 DANIC București, fond Consiliul Aulic de Război, p. VI, nr. 3 a, f. 4. 39 Ibidem. 40 Ibidem, f. 14. 41 Paul Hazard, Gândirea europeană în secolul al XVIII-lea. De la Montesquieu la Lessing, Ed. Univers, București, 1981, p. 176. 42 Georges Gusdorf, L'avènement
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
al Bucovinei, în "Codrul Cosminului", vol. VIII, 1933-1934, Cernăuți, 1934, p. 481-488; Elena Moisiuc, Câteva date economice privind moșiile din Moldova ale fondului bisericesc bucovinean, în "Revista Arhivelor", vol. XXXV/1, București, 1973, p. 3-16. 247 DANIC București, fond Consiliul Aulic de Război, pachet XX, doc. nr. 16/1785. 248 Mihai-Ștefan Ceaușu, Marius Chelcu (ed.), op. cit., p. VII. 249 DANIC București, fond Consiliul Aulic de Război, pachet XXI, doc. nr. 27/1786; pachet XXII, doc. nr. 16/1786. 250 Ibidem, pachet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
bisericesc bucovinean, în "Revista Arhivelor", vol. XXXV/1, București, 1973, p. 3-16. 247 DANIC București, fond Consiliul Aulic de Război, pachet XX, doc. nr. 16/1785. 248 Mihai-Ștefan Ceaușu, Marius Chelcu (ed.), op. cit., p. VII. 249 DANIC București, fond Consiliul Aulic de Război, pachet XXI, doc. nr. 27/1786; pachet XXII, doc. nr. 16/1786. 250 Ibidem, pachet XX, doc. nr. 52/1785. 251 Ibidem, pachet XX, doc. nr. 21/1785; pachet XXII, doc. nr. 27/1786; nr. 23/1786; nr.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
a mortalității ridicată de la 0 la 15 ani, boli epidemice (difterie și bubatul) din unele sate, mai mult decât atât ,,neinteresarea părinților și puținul sprijin al organelor politice”. În perioada cuprinsă între 1726-1855, învățământul local era administrat direct de Trezoreria aulică, iar între 1855-1902, școala a intrat sub administrația StEG-ului, pentru ca între 1902-1918 să fie administrată și controlată direct de Regatul maghiar. Existența unei școli confesionale catolice în Bocșa Montană poate fi justificată printr-o notă scrisă din 1746, când
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
relansarea reformei școlare. Se considera că una dintre cauzele răscoalei era lipsa de educație a populației, fapt pentru care Consiliul Locotenențial a intervenit energic pe lângă biserica ortodoxă în direcția urgentării procesului de organizare a rețelei școlare, măsură considerată de cercurile aulice, în spiritul iluminismului, drept soluție panaceu în vederea asigurării ordinii sociale. Consiliul Locotenențial, în baza unui decret imperial, prin ordinul nr. 28.128, din 13 septembrie 1784, solicita comitatelor să elaboreze proiecte detaliate de organizare a școlilor poporale în limbile naționale
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
al unui simbolism ușor accesibil omului din acea perioadă 18. Referitor la aceste manuscrise, reprezentativă este intervenția călugărilor irlandezi din secolul al VII‑lea d.Cr., care au împodobit inițialele textelor sau chiar pagini întregi cu elemente decorative, iar la școala Aulică a lui Carol cel Mare au apărut și ilustrații figurative. Odată cu apariția ordinelor religioase, arta romană este profund influențată: urmând calea deschisă de benedictini, călugării de la Cluny și cei de la Cîteaux au adus o contribuție esențială în modelarea sculpturii și
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
ianuarie 1475), dar și prin crearea aici a unei Curți domnești temporare și prin ctitorirea Bisericii domnești „Sf. Ioan Botezătorul”(1490). Construcția acestei reședințe voievodale a fost făcută sub forma unei reședințe domnești itinerante, Ștefan cel Mare dezvoltând acest centru aulic început încă din perioada fiilor lui Alexandru cel Bun (Ștefan al II-lea și Iliaș).De asemenea, biserica „Sf. Ioan Botezătorul” din Vaslui a ridicat-o pe temelia alteia mai vechi din perioada primei jumătăți a secolului al XV-lea
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
pacea de la Karlowitz Imperiul Otoman recunoaște stăpânirea habsburgică În Transilvania, În 1765 devine Mare Principat autonom Încadrat În Imperiul Habsburgic, principele este numit de Împărat. Conducerea este exercitată de guvernator, guberniu format din 12 consilieri, armată, tezauriat, coordonate de Curtea Aulică de la Viena. Adunarea stărilor privilegiate ( Adunarea Obștească, Congregația Generală), reunea reprezentați ai nobilimii maghiare, ai clerului superior, orășenii și reprezentanții țărănimii libere. Inițial la acestea participau și reprezentanții românilor. În 1288 a fost prima convocare a acesteia, iar Între 1291
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
al unui simbolism ușor accesibil omului din acea perioadă 18. Referitor la aceste manuscrise, reprezentativă este intervenția călugărilor irlandezi din secolul al VII‑lea d.Cr., care au împodobit inițialele textelor sau chiar pagini întregi cu elemente decorative, iar la școala Aulică a lui Carol cel Mare au apărut și ilustrații figurative. Odată cu apariția ordinelor religioase, arta romană este profund influențată: urmând calea deschisă de benedictini, călugării de la Cluny și cei de la Cîteaux au adus o contribuție esențială în modelarea sculpturii și
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
și așezat pe tron; el era personajul care, purtând (ori înconjurat de) însemnele calității sale (pe care și le asumă), domina împrejurările oficiale, primea în sala divanului ori în audiențe publice, prezida activitatea politică a Curții, participa la marile ospețe aulice, ocupa tronul domnesc la praznicele Bisericii îmbrăcat în haine ce semănau cu odăjdiile sacerdoților, era insul care concentra în apariția sa puterea (discreționară, fără margini, venită din timpuri imperiale, de nimeni din interior serios cenzurată) și autoritatea de a o
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
prințul lituanian Janusz Radziwstt - nota mea, D.H.M.], [iar] cealaltă care a fost măritată de puțină vreme cu fiul lui Hmelnițki cazacul 310. A fost acest lux al veșmintelor domnești de Curte - de ceremonie îndeosebi - un dat ab initio al modei aulice românești (depistabil chiar în restituirile sărace pe care ni le poate pune la dispoziție arheologia costumară) sau a reprezentat - în condițiile împrumuturilor ce se făceau de la o „curte” la alta, de la o zonă la alta, și ale transferurilor de sugestii
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
zidirea pe vechile temelii” garanta nu doar înscrierea în paradigma monarhică, legitimarea, ci și asocierea la gloria trecută și la faima conservată a primilor ctitori). Operația aceasta, care însemna de fapt continuitate dinastică și coparticipare la eternizare intrase în practica aulică obișnuită, era previzibilă. De aceea, când își compune pisania de pe cele două plăci din dreapta intrării în biserica Mănăstirii Argeș, Neagoe Basarab (el sau vreun urmaș?), ctitorul glorios și „continuator” el însuși, îl are în vedere pe succesorul necunoscut și-l
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
izolarea femeilor - își închise la noi zăvoarele spre a ascunde femeia începând cam pe la jumătatea veacului al XVII-lea, din timpul lui Matei Basarab și Vasile Lupu, adică din acea epocă în care sunt tot mai frecvente accentele unui ceremonial aulic fastuos (cortegii impunătoare, audiențe solemne, ospețe grandioase). Chiar dacă istoricii din vremurile mai noi au arătat că gineceul bizantin („moștenit” apoi de turci) nu era, în primul rând, un spațiu al închiderii, ci, mai degrabă, un mic imperiu unde împărăteasa guverna
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
scăpat și au fugit în țara Ungurească. Ci așa să auzea că va să-i omoare, dar Dabijoae, soacra Ducăi vodă și doamnă-sa au stătut tare pentru dânșăi și i-au slobozit”- Anonimul Brâncovenesc. Relația era de notorietate (măcar aulică) și istoricii de mai târziu o vor blama pe Doamnă, căci „această faptă la Valahia nu puțină necinste este” (Mihai Cantacuzino, Ghenealoghia Cantacuzinilor, ed. N. Iorga, București, 1902, p. 252). 407. Vezi Nicolae Iorga, Viața femeilor..., p. 37. 408. Ion
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
-lea. Romanul și poezia. 1830-1900 (1967) și, în colaborare, o antologie, An Anthology of English Literature. Passages from Mediaeval and Renaissance Poetry. Drama and Prose (1972). Deși finalitatea Istoriei... este una didactică, autoarea păstrând permanent contactul cu tipul de discurs aulic, stilul său are certe calități eseistice. Se fac paralelisme, se urmărește circulația motivelor, tehnicilor și influențelor literare. Se găsește aici, in nuce, abordarea teoretică din volumul următor, Eseuri de literatură engleză și americană (1973), în care perspectiva analitică se îmbină
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286131_a_287460]
-
scriitorilor, dacă nu clasici, cum era Eminescu, în orice caz pe cale de clasicizare, valoarea lor fiind stabilită de un consens unanim" . Tudor Vianu n-a fost niciodată un foiletonist în sensul curent al termenului, practicând o critică de tip universitar, aulic - academică, riguroasă, urbană, de o coerență clasică. Armonia elină a personalității se regăsea în scrieri de o exemplară stringență a demonstrației și de o arhitectură luminoasă, inconfundabilă. G. Călinescu impunea în peisajul literar interbelic trăsăturile unei personalități baroce, tumultuoase, proteice
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
îndeaproape: crețuri fine, dar adânc săpate în masca feții, ochii mari, calzi, un zâmbet amabil și vag melancolic, o întreagă orchestrație a gesturilor de o aleasă distincție dar și puțin academică, drapând nu știu ce avânturi patetice, la un mod prevenitor și aulic. Parcă-l văd urcând pe scările clădirii din Ana Ipătescu, până ajungea la mansarda gălăgioasă a "Luceafărului" (ediția Eugen Barbuă, făcând, cuminte ca un școlar, corecturile tipografice la rubrica "Distinguo", iar apoi, abandonându-se, cu o vădită satisfacție, conciliabulelor cu
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
confesiuni creștine din ținuturile transcarpatice. -Au existat și voci care au recunoscut romanitatea românilor: împăratul Austriei, Iosif al II-lea (1780-1790), considera că românii erau „incontestabil, cei mai vechi și mai numeroși locuitori ai Transilvaniei.”; Contele Teleki, președinte al Cancelariei Aulice a Transilvaniei, recunoștea în 1791, că „românii sunt locuitorii cei mai vechi ai Transilvaniei”; David Hermann susținea în perioada sec. XVII-XVIII că „atât cei de dincolo de Carpați, cât și cei din Transilvania, își trag originea și numele, ba chiar și
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]