2,578 matches
-
politic încifrat al Cavalcadei lui Constantin cel Mare zugrăvită în modesta biserică bizantină din satul Kritza (insula Creta). O preocupare deosebită a lui Sorin Ullea a fost modul de construire al spațiului interior, uimitoarea descoperire a marelui istoric de artă austriac Alois Riegel, publicată în 1901: „o entitate abstractă și nevăzută care este baza și punctul de plecare al oricărei arhitecturi, pereții fiind doar cochilia, învelișul acestui spațiu”, talentul constructorului fiind însă cel care determină calitatea spațiului interior religios sau laic
PROFESORUL SORIN ULLEA, ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEȘTI (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383054_a_384383]
-
tot felul de încuietori. Aceștia au avut un fiu, o nepoată plecată în America; cum ai terminat de dactilografiat Saludos, ai închiriat camera unui olandez; ți-ai luat manuscrisul, au rămas ciornele; au locuit - tot cu chirie - un elvețian, un austriac, doi maltezi, o monegască. Afaceriști de rangul doi; puteau fi orice. Te gândești la fosta soție, ți-a trimis, nu de mult, o ilustrată din Alpi. Încerci să restrângi cercul bănuielilor; paradoxal, se lărgește. Cuprinde, acum, și vecinii: câțiva au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
îmbrăcau pijamale incolore, obișnuite, transparente în cazul sultanului și opace pentru viziriu. De fapt, dacă mă gândesc bine, acestei pijamale verzi îi datorez eu căderea în dizgrație. Cadânele mai vechi, ce nu-și mai schimbaseră pijamalele de pe vremea păcii cu austriecii (1606î, nu priveau cu ochi buni materialul mătăsos, brodat cu fir de aur pe care-l îmbrăcam în fiecare seară. Au început să umble cu vorbe de zavistie pe lângă cei din anturajul sultanului. în vremea asta eu îmi vedeam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cămilă. Cele două femei se îngrijiră să ia apa care mai rămăsese în mașini, precum și toate proviziile disponibile, iar când începu să se însereze, toate animalele erau încărcate și gata de drum. Gacel se așeză pe vine în fața motociclistului, un austriac taciturn care vorbea prost franceza, dar părea că o înțelege la perfecție, și arătă cu degetul spre el: — Te vei întoarce pe unde-ai venit, îi spuse. Vei avea grijă să-i oprești pe toți cei ce încearcă să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
greșeală din partea ta... - zise tuaregul. Dacă te apuci să traversezi un continent fără să știi ce fel de oameni te vor însoți, poți să ajungi în asemenea situații... Pleci odată sau trimit pe altul? — Plec, plec, se grăbi să răspundă austriacul și apoi se întoarse spre ceilalți ostatici: Stați liniștiți! spuse. În două zile se rezolvă totul. — Fă tot posibilul să fie așa. Și te rog, să fie anunțate familiile noastre. — De asta mă ocup eu - trase o înjurătură: Canalie mizerabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
te asigur că numele tău nu va apărea. Nimeni nu mă poate obliga să dezvălui care sunt sursele mele de informații și tu știi asta. Dă-mi un indiciu și am să merg pe urmele lui fără să te implic. Austriacul Gunther Meyer sloboz un oftat ce răsună ca un vaiet, se scărpină în ureche, trase o înjurătură și apoi spuse printre dinți: — E cel mai absurd lucru care mi s-a întâmplat vreodată! Când, după un sfert de oră, termina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
practic să-i aduci pe nefericiții ăia în tabără, în loc să-i lași să se deshidrateze pe căldura asta? — Așa e, doar că nu voiau să-și abandoneze mașinile. În ciuda amenințărilor teroriste din cauza cărora s-au suspendat câteva etape ale raliului? - austriacul dădu din cap, păstrându-și zâmbetul ironic. Sper că nu mă consideri atât de tâmpit încât să cred că organizația pune în pericol viețile a șase oameni și nu le trimit un camion-atelier din acelea care rezolvă toate problemele mecanice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și mâncare, dar nu te-ai întors cu vreunul din ei ca să luați piese de schimb... — Ți-am mai spus că n-au vrut să vină. — Iartă-mă că îndrăznesc să-ți spun, dar am impresia că-mi ascunzi ceva - austriacul plescăi din limbă, clătină din cap, ca și cum toată povestea i s-ar fi părut foarte complicată. Și, pe deasupra, acum te lasă în „ariergardă“... De ce? Ce mister se ascunde în spatele acestei afaceri? Nené Dupré, care înțelesese de la început de jocul interlocutorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
fără brațe... Unii nu au nici mâini, nici picioare. Crede-mă, când i-am văzut mi s-a rupt sufletul. Nené Dupré privi fotografiile șocante și-și încreți fruntea, îngrozit. — Nu mă miră! recunoscu. Sunt teribile. — Înspăimântătoare, aș spune, adăugă austriacul. Dar și mai înspăimântător mi se pare să mergi acolo și să vezi nu numai că sunt mutilați, ci că sunt și flămânzi și abandonați. Dacă n-ar exista o mână de misionari care fac pe dracu-n patru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
tip de mine care omoară sau mutilează în fiecare an mii de copii, nu numai în Africa, ci în toată lumea... Înțelegi la ce mă refer? — Încerc să-mi fac o idee. — Atunci, o să-ți mai dau niște amănunte. În timp ce noi, austriecii, suntem acuzați de rasism, amintindu-se că am fost leagănul nazismului și prima țară din Europa modernă care a permis ca extrema dreaptă să ajungă la putere, există alte țări europene, chipurile liberale, ce dovedesc că sunt mult mai rasiste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
transformă într-o adevărată mască - îngăină: Nu pot să cred! Englezul replică, zâmbind cu un calm absolut: — Ce nu puteți crede? Îl aveți în fața ochilor, împreună cu alt fax prin care sunteți anunțat că ați fost concediat. Așteptă câteva momente reacția austriacului, dar văzând că rămăsese atât de uimit de parcă ar fi primit pe neașteptate un pumn în frunte, întrebă: — Ce vă așteptați? Să vă felicite? Agenția dumneavoastră v-a trimis ca să relatați un eveniment sportiv pentru o serie de ziare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
englezul, în timp ce se ridică în picioare, considerând discuția încheiată. Pentru moment, această întrerupere ne aduce mai multe beneficii decât dacă am fi planificat-o noi în toate detaliile. Și în viitor va mai apărea câte ceva de care să putem profita... Austriacul se ridică la rândul său, se îndreptă spre ieșire, dar la jumătatea drumului se întoarse pentru a spune, aproape împroșcând cuvintele: — Vă avertizez că dacă vreunul dintre acești nefericiți moare, voi lua legătura cu familia lui și voi spune tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
filtrele de aer ale elicopterului său. — Plec! - spuse, în chip de salut. — De ce? — Prietenul tău Fawcett a reușit să mă lase fără slujbă. — Fawcett nu e prietenul meu - spuse pilotul. Și al nimănui... Ce s-a întâmplat, de fapt? Când austriacul sfârși relatarea detaliată a convorbirii, celălalt îl privi îngrijorat și întrebă, dând mustrător din cap: — Ai îndrăznit să-l ameninți cu moartea așa, pe față? Ai înnebunit? Englezul ăsta este unul dintre cei mai periculoși tipi pe care-i cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
nu mă întorc, sau mă întorc și nu te găsesc, rămâi singur în mijlocul pustiului Tenere, ceea ce înseamnă o moarte sigură. — Mă pui în încurcătură... — Tu hotărăști dar fă-o repede, pentru că aici este ultimul ținut locuit unde te pot lăsa. Austriacul se uită cu atenție la micul grup de colibe de pământ și la cei șase palmieri prăfuiți care-și făcură apariția în depărtare, izolați, aproape fără nici o legătură cu impresionanta monotonie a întunecoasei întinderi bolovănoase, și spuse scoțând un ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
după câteva minute, arătă un punt întunecat ce ieșea în relief la vreo zece kilometri distanță. — Acolo este puțul - spuse. Te las aici. Când începură să coboare, atât puțul și palmierii, cât și munții îndepărtați se pierdură din vedere, așa încât austriacul intră în panică, înțelegând că va rămâne absolut singur în mijlocul întinderii netede ca o tăblie de masă încinsă de soare și fără nici cea mai mică urmă de orizont oriunde-ți îndreptai privirea. — Iisuse! - exclamă. Întotdeauna am urât să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Nu! Adevărul e că nici cel mai misogin gușter nu cred că s-ar hotărî să trăiască aici... Dar încearcă să te întorci în după-amiaza asta. — Asta nu mai depinde de mine... Succes! Când, după câteva minute, elicopterul se îndepărtă, austriacul făcu un efort supraomenesc să nu izbucnească în plâns. În câteva ore, trecuse de la entuziasmul provocat de posibilitatea unui incredibil succes profesional ușor de obținut la situația unui om rămas fără slujbă și expus riscului de a muri în cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
va păstra vechile legi și rânduieli sociale, raporturile dintre țărani și boieri, va respecta religia și limba țării, proprietatea, viața supușilor, va întemeia școli, va construi drumuri etc. Trebuie spus, în baza mărturiilor documentare, că, în cea mai mare parte, austriecii și-au inut promisiunile , numai că toată dezvoltarea economică și culturală a Bucovinei nu s-a făcut în interesul populației românești care a fost maghiarizată, supus 74 brutalității funcționarilor, impozitelor, legilor străine, corvezilor și muncilor de clacă. Asupra Bucovinei s-
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Candrea - Condrea). Inițial a fost un singur sat Dorna, în amonte de vărsarea râului Dorna în Bistrița. Acest sat Dorna a devenit în secolul al XIX-lea orașul Vatra Dornei, când în jurul satului inițial se dezvoltaseră mai multe Dorne. Când austriecii au ocupat nord-vestul Moldovei, granița a fost trasată astfel încât o parte din Dorne au rămas la Austria, o parte au rămas la Moldova. Vechii locuitori din Dorne care făceau parte din Ocolul Câmpulungului Moldovenesc, se bucurau de privilegii date pe
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Despre formarea și dezvoltarea satului Lunca, din cele auzite de la bunicii mei și de la oamenii pe care eu i-am apucat bătrâni, știu cele ce voi arăta mai jos: Oamenii din Bucovina, după ce această provincie moldovenească a fost răpită de către austrieci, nu se împăcau cu noua stare de lucruri și mai ales cu prestațiile către stat dintre care cel mai greu le venea cu serviciul militar care, la împărăție, era de 7 și 12 ani. Din această cauză, locuitorii din satele
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
desfăcu pensionul și familia noastră se strămută la acea moșie unde stăturăm doi ani. Aici se dezvoltă în mine iubirea vieții de țară și aplecarea pentru țăranii ai căror copii îmi erau tovarăși în toate jocurile. După aceea, pe timpul când austriecii ocupaseră Moldova (1855-1857), părăsisem moșia și ne așezarăm la Bacău, în niște case ale lui Rosett de lângă casele în care stătea el și unde tatăl meu urma înainte a da lecții copiilor lui, mai luând și alte lecții prin oraș
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
a renunțat la cultura meiului. Meiul se consuma și sub forma unui pilaf, înlocuind orezul, care se procura greu, în condițiile unor legături comerciale întâmplătoare. În spațiul etnică românesc, orezul s-a cultivat în Banat, fiind introdusă în cultură de austrieci, apoi, mai târziu, a fost cultivat și în Vechiul Regat. Cultura porumbului începe în șările Române prin secolul al XVII-lea și, treptat, a înlocuit meiul, prezentând unele avantaje: producții mari, posibilitatea de a fi păstrat la aer, în coșare
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
la gât cu două șnururi cu canafi. Femeile își acopereau capul cu un batică - și se spunea batistă - alb, din in sau bumbac, la care se aplica dantelă sau mărgele. Despre portul țăranilor din partea de nord-vest a Moldovei, pe care austriecii au numit-o Bucovina, avem mărturia unui om de știință din Austria, Balthazar Hacquet, care a călătorit în șările Române și în Bucovina, învățând limba română. Acest port de la sfârșitul secolului al XVIIIlea a fost adusă de „dornenii” luncași pe
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
caută pur și simplu un loc costisitor pentru a se relaxa. Printre pacienții lui Kindermann se numără și aghiotantul Führer-ului, Rudolf Hess. — L-ați văzut vreodată pe doctorul Kindermann? — O singură dată. Nu mi-a plăcut de el. E un austriac foarte arogant. — Nu sunt toți așa? am murmurat eu. Credeți că ar putea fi genul care să încerce un șantaj? La urma urmei, scrisorile îi erau adresate lui. Dacă nu e Kindermann, atunci e cu siguranță cineva care-l cunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
zic de Arthur Nebe și de Heydrich. Poate că reușeam chiar să mă lecuiesc și de insomnie și depresie. Dar cel mai mult m-am gândit la cum de-mi dădusem vreodată cartea de vizită și telefonul de acasă unui austriac de care nu auzisem în viața mea. 3 Miercuri, 31 august În zona aflată la sud de Königstrasse, în Wannsee, se găsesc tot felul de clinici și spitale private - de-alea elegante și scumpe, unde se folosește la fel de mult eter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
extramediocru căzut pe lotul de căpșuni. Pe vremea aceea extramediocrii nu erau repartizați pe lângă instituții, ca acum, erau lăsați pe lângă familiile care-i prindeau. Tipul găsit de tata știa latina, teorema lui Pitagora, teorema lui Kant-Laplace, teoria literaturii, WM-ul austriac, 4-3-3-ul olandez, mă rog, o mulțime de minunății. — Și v-a învățat pe dumneavoastră toate astea? făcu Amărășteanu. — Eram un copil mediocru, nu prea s-a prins nimic de mine, răspunse bătrânul mediocru. Eram bâtă la declinări, la deposedări, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]