2,663 matches
-
să pună ordine în unitățile Corpului român, care erau foarte amestecate, să pregătească trupa din nou pentru luptă și să-i reînalțe moralul". Forțele germane erau formate din "Grupul „Kraft”" - Corpul Alpin german întărit cu Brigăzile 2 și 10 Munte austro-ungare, sprijinte de o puternică grupare de artilerie. Planul german prevedea realizarea unei manevre dublu-învăluitoare asupra flancurilor dispozitivului român de către cele două brigăzi montane, urmând ca lovitura frontală de forțare a trecătorii să fie dată de Corpul Alpin. După zece zile
Bătălia de pe Valea Oltului (1916) () [Corola-website/Science/335116_a_336445]
-
a mai fost ocupată. În schimb, împăratul conducea iarăși singur consiliul de miniștri. Exista, totuși, un președinte al „conferinței miniștrilor”, cum era numită atunci ședința de guvern. Acesta putea să coordoneze liber cel puțin sarcinile miniștrilor. În 1867, potrivit compromisului austro-ungar, Dubla Monarhie a fost împărțită în două, fiecare parte având propriul ei guvern și șef de guvern.
Lista prim-miniștrilor Imperiului Austriac () [Corola-website/Science/337558_a_338887]
-
pe timp de noapte către Trebišnjice. Pierderile sârbilor au fost de peste 100 de morți și răniți. La 31 ianuarie, Austro-Ungaria a cerut din nou Porții să implementeze reformele promise. Poarta a acceptat, dar rebelii nu, ceea ce i-a determinat pe austro-ungari să înceapă negocierile cu principele Nikola. Acesta dorea expansiunea teritorială a Muntenegrului și recunoașterea ca stat independent în schimbul opririi susținerii pentru rebeli. La următoarele negocieri, turcii au oferit rebelilor amnistie generală, scutirea de zeciuială pe un an, și de alte
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
și-a început cariera politică în cadrul Partidului Național Român din Transilvania. Debutează totodată ca membru, iar apoi președinte al Societății Academice „Petru Maior”, fiind cooptat în 1897, la numai 24 de ani, în comitetul de conducere al PNR. În Monarhia Austro-Ungară, a fost ales, în 1906, deputat în Parlamentul din Budapesta, ca deputat de Vințu de Jos, comitatul Alba, activitatea sa parlamentară dezvăluindu-i curajul și intransigența. Pe 22 mai 1906 ține primul său discurs în Dieta de la Budapesta. În iunie
Iuliu Maniu () [Corola-website/Science/297342_a_298671]
-
din Budapesta, ca deputat de Vințu de Jos, comitatul Alba, activitatea sa parlamentară dezvăluindu-i curajul și intransigența. Pe 22 mai 1906 ține primul său discurs în Dieta de la Budapesta. În iunie 1915 Maniu a fost încorporat în Armata Comună austro-ungară și trimis pe frontul italian, de unde a fost demobilizat în 1918, întorcându-se la Arad. Împreună cu personalități de primă mărime ale Partidul Național Român din Ungaria și Transilvania, precum Gheorghe Pop de Băsești și Ștefan Cicio-Pop, Iuliu Maniu a participat
Iuliu Maniu () [Corola-website/Science/297342_a_298671]
-
El credea că aspiratiile naționale ale evreilor în Palestina nu vor fi îndeplinite dacă ei se vor mulțumi doar cu participarea dispersată la armatele țărilor combatante (o parte din ei luptau,de fapt, și de partea adversă, în cadrul armatelor germană, austro-ungară și bulgară), ci doar dacă se vor înrola de partea Antantei și într-o formație militară regulată aparte. Jabotinski a trecut prin nordul Africii în Egipt, ajungand în tabăra Gabari din Alexandria, unde ajunseseră refugiați evrei izgoniți de autoritățile otomane
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
Soyka beigesetzt ist, sind die mit Abstand größten konfessionellen Abteilungen auf dem Gelände des Zentralfriedhofs. În data de 9 mai 1895 a fost consacrată biserică Sf. Lazăr, în secțiunea ortodoxă rusă a cimitirului. În secțiunea ortodoxă română este înmormântat generalul austro-ungar Alexandru Lupu (1838-1925), ctitorul primei biserici ortodoxe române din Viena. Die evangelische Gemeinde Wien hatte durch die 1856 neu aufgekommene konfessionelle Gräbertrennung, die eine Folge des österreichischen Konkordats von 1855 war, bereits seit 1858, vor Errichtung des Zentralfriedhofs, einen eigenen
Cimitirul Central din Viena () [Corola-website/Science/328270_a_329599]
-
slavă, ai cărui strămoși au ajuns pe teritoriul actualei Slovacii între secolele V și VI, în timpul Migrațiilor. Mai multe regiuni ale Slovaciei au aparținut Imperiului lui Samo, prima entitate politică a slavilor, apoi Moraviei Mari, Regatului Ungariei, Imperiului Habsburgic, Imperiului Austro-Ungar și apoi Cehoslovaciei. Un stat separat slovac a existat în timpul celui de al Doilea Război Mondial, între 1939-1945, urmând într-un final să devină iarăși parte a Cehoslovaciei. Slovacia și-a obținut independența pe 1 ianuarie 1993, în urma unei dizolvări
Slovacia () [Corola-website/Science/297289_a_298618]
-
până în 1848, cănd Budapesta a fost declarată nouă capitala. În timpul revoluției din 1848-49 slovacii au fost de partea împăratului austriac, deoarece scopul lor era separarea de partea ungară a monarhiei austriece, dar nu și-au putut îndeplini obiectivul. În timpul Dualismului Austro-Ungar (1867-1918), slovacii au avut de suferit de pe urma politicii dure de maghiarizare a guvernului ungur. După invadarea Cehiei, Hitler l-a invitat pe monseniorul Jozef Tiso la Berlin, pentru a-l îndemna să proclame independența Slovaciei. Tiso a refuzat să ia
Slovacia () [Corola-website/Science/297289_a_298618]
-
(18 - 22 ianuarie 1915) a fost una dintre bătăliile purtate în iarna 1914-1915 pe Frontul de răsărit al Primului Război Mondial, între armata Austro-Ungară și armata Imperiului Rus. Lupta s-a purtat în Bucovina pe valea Bistriței Aurii, în zona Cârlibabei și a cătunului Fluturica. Bătălia s-a sfârșit cu o victorie a Dublei Monarhii, care a recucerit localitatățile și a respins trupele ruse
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
Bătălia a reprezentat un moment important, deoarece câștigarea ei de către Dubla Monarhie a determinat oprirea avansării armatelor imperiale ruse către Transilvania. Deasemeni a deschis calea pentru reluarea ulterioară a inițiativei strategice în zona de sud a Frontului de răsărit de către austro-ungari, prin intermediul contraofensivei desfășurate de către "Armee-Gruppe Pflanzer-Baltin". Suplimentar, menținerea controlului coridorului de transport dintre Maramureș și Depresiunea Dornelor de către Austro-Ungaria a făcut posibilă consolidarea ulterioară a importanței militare și strategice a acestuia, prin construirea unei căi ferate de legătură între Borșa
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
legătură între Borșa și Iacobeni. Dintre unitățile implicate, în ceea ce privește dinamica bătăliei și tactica acesteia soldații au jucat roluri semnificative, deoarece au fost vârful de atac și autorii concepției tactice care a dus pe plan local, la succes. Armatele ruse și austro-ungare în iarna 1914-1915 se aflau în contact în zona Munților Carpați, sau în apropierea acestora. Deși Fortăreața Przemyśl continua să reziste în nord în spatele liniilor inamice, armata rusă o ocolise și continuase să obțină progrese împingând spre vest trupele Dublei
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
Munților Carpați, sau în apropierea acestora. Deși Fortăreața Przemyśl continua să reziste în nord în spatele liniilor inamice, armata rusă o ocolise și continuase să obțină progrese împingând spre vest trupele Dublei Monarhii. În prima jumătate a lunii ianuarie 1915 trupele austro-ungare ale "Armee-Gruppe Pflanzer-Baltin" - aflate în retragere în extemitatea sudică a Frontului de Răsărit, erau angajate în luptă în vestul Bucovinei pe versanții estici ai Carpaților Orientali. În coridorul aflat între Carpații Maramureșului și Bucovinei și Carpații Moldo-Transilvani, Divizia 71 Infanterie
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
Răsărit, erau angajate în luptă în vestul Bucovinei pe versanții estici ai Carpaților Orientali. În coridorul aflat între Carpații Maramureșului și Bucovinei și Carpații Moldo-Transilvani, Divizia 71 Infanterie rusă alături de câteva unități de cazaci de dimensiunea unei divizii, forțaseră trupele austro-ungare formate din Divizia 54 de infanterie condusă de generalul Schultheisz și din grupul colonelului Eduard Fischer să se retragă. Generalul a devenit preocupat de faptul că aripa sa dreaptă ar fi putut ajunge în imposibilitate de a rezista loviturilor ruse
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
fi putut ajunge în imposibilitate de a rezista loviturilor ruse. Din punct operational, cele mai mari probleme armatele ruse le-ar fi putut genera prin avansarea spre Maramureș pe linia Borșa Sighet, dar și alternativa de a fi împinse armatele austro-ungare dincolo de Vatra Dornei prin Pasul Tihuța era de neacceptat, din cauza atitudinii pe care ar fi putut să o ia România. La 6 ianuarie 1915 rușii au ocupat Câmpulung Moldovenesc și la 9 ianuarie Iacobeni. Pe 12 ianuarie, rușii au lansat
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
Div. 54 k.u.k), care s-au retras de pe pozițiile deținute pe Lucina spre trecătorile fortificate Rotunda și Prislop. Trupele ruse au continuat să avanseze și spre zona Cârlibabei, ocupată la data de 16 ianuarie. Concomitent cu retragerea forțelor austro-ungare spre pasurile Rotunda și Prislop, rușii s-au oprit pentru a-și consolida pozițiile de pe valea Bistriței Aurii la aproximativ 4 km în amonte de Cârlibaba și, pentru a desfășurara acțiuni de cercetare-recunoaștere. Înaintarea rapidă al unităților ruse și retragerea
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
Prislop, rușii s-au oprit pentru a-și consolida pozițiile de pe valea Bistriței Aurii la aproximativ 4 km în amonte de Cârlibaba și, pentru a desfășurara acțiuni de cercetare-recunoaștere. Înaintarea rapidă al unităților ruse și retragerea din zonă a armatei austro-ungare, au creat posibilitatea ca trupele ruse să ocupe Vatra Dornei și restul arealulului de nord al graniței dintre Austro-Ungaria și Regatul României. Pentru guvernul ungar condus de către contele István Tisza a devenit evidentă nu numai perspectiva de a pierde o
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
Contraatacul necesar ruperii pozițiilor deținute de ruși pe valea Bistritei Aurii, a fost încredințat acestor trupe de legionari polonezi, coordonate în zonă de către comandantul Regimentului 2 Infanterie - Zygmunt Zielinski. Acestea urmau a fi sprijinite în acțiunea de luptă de către trupe austro-ungare. Trupele austro-ungare au realizat acoperirea, la sud-vest dinspre Pasul Rotunda și la nordul văii Bistriței dinspre Muntele Zambroslăviile. Trupele implicate în bătălie au fost: Trupele ruse erau venite peste Obcina Mestecăniș prin Pasul Lucina, ca parte a efortului de a
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
ruperii pozițiilor deținute de ruși pe valea Bistritei Aurii, a fost încredințat acestor trupe de legionari polonezi, coordonate în zonă de către comandantul Regimentului 2 Infanterie - Zygmunt Zielinski. Acestea urmau a fi sprijinite în acțiunea de luptă de către trupe austro-ungare. Trupele austro-ungare au realizat acoperirea, la sud-vest dinspre Pasul Rotunda și la nordul văii Bistriței dinspre Muntele Zambroslăviile. Trupele implicate în bătălie au fost: Trupele ruse erau venite peste Obcina Mestecăniș prin Pasul Lucina, ca parte a efortului de a ajunge în
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
Celsius și zăpadă înaltă până la 2 m. Trupele poloneze au luat contact cu inamicul în ziua de 18 ianuarie, aproximativ în jurul orei 14 într-o zonă în care valea se îngusta înainte de confluența cu Țibăul. În aripa dreaptă a frontului austro-ungar se găseau unități din divizia 54 și în aripa stângă grupurile maiorilor Scholz și Salamon. După intrarea în dispozitiv în preajma unui șir de clădiri, polonezii maiorului Żegota-Januszajtis au atacat de-a lungul drumului și au pus pe fugă patrulele ruse
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
deținută de către trupele poloneze. În acest scop, au făcut o încercare de învăluire prin flanc a aripii drepte a grupării de atac, în timp ce aripa stîngă a fost fixată de tiruri intense. În timpul luptei pentru apărarea aripii drepte soldații Diviziei 54 austro-ungare au început să se retragă, ceea ce a determinat curbarea dispozitivului polonez, pentru a opri deschiderea unei breșe. Deși aflate într-o situație dificilă, trupele poloneze au reușit să se mențină până la sosirea rezervelor. Cu o forță de magnitudinea a 2
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
apropiere a Bisericii romano-catolice Sfântul Nicolae au fost îngropați căpitanul Strzelecki și alți legionari morți în luptele duse pentru câștigarea localității. Indirect, efectele securizării în mâna Dublei Monarhii a înălțimilor dominante de la Fluturica s-au resimțit spre sud, unde trupele austro-ungare care luptau între Vatra Dornei și Mestecăniș erau supuse la atacuri grele și erau pe cale de a fi învăluite prin ambele flancuri. Aceste atacuri s-au oprit pe data de 20 ianuarie, odată cu declanșarea și dezvoltarea bătăliei în zona Cârlibabei
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
ianuarie, odată cu declanșarea și dezvoltarea bătăliei în zona Cârlibabei, în spatele rușilor. Câștigarea luptei de la Cârlibaba, recucerirea localităților și respingerea rușilor au reprezentat un moment cheie, care a oprit avansul armatelor imperiale ruse către Transilvania. Deasemeni, a deschis calea pentru ofensiva austro-ungară care a urmat, ofensivă în care 50.000 de soldați sub comanda generalului von Pflanzer-Baltin au încercat să recâștige Bucovina și Pocuția pentru austro-ungari pornind de pe linia Iasinia - Cârlibaba - Vatra Dornei. Ulterior, în contextul în care lipsa unei legături feroviare
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
cheie, care a oprit avansul armatelor imperiale ruse către Transilvania. Deasemeni, a deschis calea pentru ofensiva austro-ungară care a urmat, ofensivă în care 50.000 de soldați sub comanda generalului von Pflanzer-Baltin au încercat să recâștige Bucovina și Pocuția pentru austro-ungari pornind de pe linia Iasinia - Cârlibaba - Vatra Dornei. Ulterior, în contextul în care lipsa unei legături feroviare directe spre Bucovina a constituit la momentul respectiv o gravă problemă pentru armata austro-ungară, s-a considerat că o cale ferată de la Borșa la
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
von Pflanzer-Baltin au încercat să recâștige Bucovina și Pocuția pentru austro-ungari pornind de pe linia Iasinia - Cârlibaba - Vatra Dornei. Ulterior, în contextul în care lipsa unei legături feroviare directe spre Bucovina a constituit la momentul respectiv o gravă problemă pentru armata austro-ungară, s-a considerat că o cale ferată de la Borșa la Iacobeni prin Pasul Prislop și apoi pe valea Bistriței, ar putea constitui un pas strategic și un avantaj militar importante. Astfel, pe data de a 15 februarie 1915 au început
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]