2,138 matches
-
raportul pe care-l realizează cu sine însuși, ceea ce este, și cu un model exemplar, ceea ce vrea să pară. Ceaușescu vrea un rol grandios, participă la regie, el decide distribuția și împrumută elemente de ceremonial, în felul acesta își pictorializează autobiografia. În vizită la filmările pentru un film istoric, Mihai Viteazul (1970) al lui Sergiu Nicolaescu, Ceaușescu trece în revistă trupele compuse din răzeși și boieri, i se prezintă o scenă improvizată din Scrisoarea a IlI-a, dialogul celebru dintre Baiazid
Ceaușescu par lui-même by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6250_a_7575]
-
ce se orânduiește în piesele unui itinerar de întoarceri, care vindecă pentru că asumă. Alături de noi, pe zidurile sălii de ședință, trecută apoi, în mai amplă selecție, pe simezele Muzeului din Suceava, ofranda acestei regăsiri închipuie o parafă de nesubstituit la autobiografia pictorului. Știam despre Constantin Flondor - numele o spune clar - că se ratașează unei familii cu un rol fundator în istoria Bucovinei moderne. Dar el ne poartă și pe noi, prin fapta sa artistică, înspre locuri străvechi, marcate de mari vocații
CONSTANTIN FLONDOR - T r i p t i c by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6030_a_7355]
-
său în urmă cu 4 ani. Potrivit autorităților, insulta constă în faptul că bărbatul a postat un link pe blogul său către o carte interzisă despre rege. De asemnea, este suspectat că ar fi tradus din eneglză în thailandeză o autobiografie neautorizată a lui Bhumibol Adulyadej și a postat pasaje pe internet, fiind considerate defăimătoare. Americanul, de origine thailandeză, în vârstă de 54 de ani, neagă toate acuzațiile. Acesta a fost reținut de poliție, vineri, când s-a întors în țara
American, arestat în Thailanda pentru insulte la adresa Regelui () [Corola-journal/Journalistic/60452_a_61777]
-
Julian Rubinstein, comentator sportiv și autor de proză polițistă, a citit în Sports Illustrated despre spectaculoasa evadare a unui fost portar de hochei pe gheață din închisoarea din Budapesta, tânărul maghiar ajunsese o legendă. Porecla „Whisky Tâlharul" devenise marcă înregistrată, autobiografia Eu, Whisky Tâlharul, scrisă cu ajutorul unei ziariste, bătuse toate recordurile de tiraj, Ungaria cânta șlagăre și se ducea la musical-uri inspirate de isprăvile celui supranumit „Robin Hood al Ungariei", iar acesta ajunsese vedeta celei mai populare emisiuni de televiziune
Cum se ajunge erou de legendă by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6174_a_7499]
-
Fondatorul WikiLeaks, Julian Assange, a anunțat duminică într-un cotidian britanic că a semnat un contract de peste un milion de lire sterline (1,2 milioane de euro) pentru autobiografia sa. Într-un interviu publicat de Sunday Times, Julian Assange a explicat că această sumă îl va ajuta să se apere împotriva acuzațiilor de agresiuni sexuale care îi sunt aduse de două femei în Suedia. "Nu vrea să scriu această
Assange va primi 1,2 milioane de euro autobiografia sa () [Corola-journal/Journalistic/61501_a_62826]
-
detașează comparația, nu metafora - ca în poezie). Rezultă un gen de proză cu totul personal, neîntîlnită pînă atunci decît în unele încercări ale lui Macedonski și Petică. Cît despre zona de inspirație, ea nu este foarte variată: se reduce la autobiografie; precum în toate prozele românești reușite, de la pașoptism și pînă la Primul Război Mondial, memorialistica domină cu autoritate. Anghel selectează, aparent la întîmplare, episoade din propria sa viață, pentru a prelungi apoi în fantastic documentul biografic. Plecînd de la pretextul amintirii
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
diverse niveluri de ficționalizare a datelor realității. La unul dintre acestea, preponderent realist, protagonistul este văzut în ipostaza sa cotidiană (ambianța barceloneză, casa, familia - soția, părinții, conversațiile de rutină, problemele personale, vîrsta, alcoolul etc.), cu date reale, unele chiar din autobiografia autorului. La un alt nivel prevalează conținutul de factură metaliterară și intertextuală: „saltul irlandez” al protagonistului în geografia imaginară a unui Dublin joycean deschide un spațiu al intertextualității. În ciuda menținerii unor detalii reale, întreg contextul este vădit ficțional, contururile se
Literatura după era Gutenberg by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4829_a_6154]
-
Mihaela Mudure Constanța Buzea, Creștetul ghețarului. Jurnal 1969 - 1971. București, Editura Humanitas, 2009 Nu există, după știința mea, în literatura română o analiză sistematică a discursului autobiografic feminin de talia demersului lui Sidonie Smith din 1987, intitulat O poetică a autobiografiei femeilor: marginalitate și ficțiunile auto-reprezentării (A Poetics of Women’s Autobiography: Marginality and the Fictions of Self- Representation). Cu toate acestea, materialul de analiză nu lipsește. De la Maria Rosetti/Mary Grant care ne-a lăsat un interesant jurnal aflat în
Jurnal de femeie by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/5284_a_6609]
-
un spirit apropiat de acela în care criticul o făcuse mai demult, în studiul său masiv dedicat jurnalului și „autoficțiunii”. „În acest context - scrie în prefață Mihai Cimpoi - remarcăm observația judicioasă că Amintiri... este o autoficțiune; ficțiunea, aici, se substituie autobiografiei, confesiunea își creează naratorul...” Acesta este, într-adevăr,unghiul din care îl analizează pe Creangă Eugen Simion, punând mereu în legătură invenția cu biograficul, fie că sunt în discuție scrierile în care invenția primează (basmele propriu-zise), fie scrierile databile istoricește
Alt Creangă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5301_a_6626]
-
însă de celelalte romane românești ale perioadei (romane de inspirație balzaciană, influențate de rețetele „romanului negru”, obsedate de probleme sociale și de atotputernicia banului), scrierile lui Bolintineanu aparțin altei lumi: amîndouă sunt romane de iubire, avînd erosul drept unică preocupare. Autobiografie, nici măcar trucată, există din plin, deși ea apare intens idealizată. Manoil e un poet recunoscut; versurile lui (adică ale lui Bolintineanu, uneori reproduse ca atare) circulă în narațiune. Aparent, romancierul ar fi doar beneficiarul scrisorilor trimise de prietenul său, de
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
estetice” despre lume. Un articol recent din „Spiegel” arată în ce măsură ideologia nazistă a încercat să se folosească până și de legitima dorință umană de a-ți înfrumuseța corpul. Cine crede că best-seller-urile epocii se reduceau doar la Mein Kampf, scelerata autobiografie politică a lui Hitler, și la literatura explicit ideologică, rasistă și antisemită, de tipul Mitului secolului al douăzecilea, de Alfred Rosenberg, se înșală. Pe lângă lucrările de propagandă politică explicită, destule alte genuri se bucurau de-o vastă popularitate: sciencefiction- ul
Nazism și culturism by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5412_a_6737]
-
o închisoare, adevărata întrebare fiind de ce ne întoarcem mereu și mereu în închisoare. De ce preferăm să trăim în închisoarea cuplului decât în închisoarea celibatului? Deci e doar o formulare în acel moment anume din roman. Și următoarea întrebare, firește, câtă autobiografie se găsește în romanele dumneavoastră? Nu știu, între 20 și 70 %. Când scriem un roman, ne folosim de întreaga noastră existență. Putem scotoci în viața noastră, a prietenilor noștri, a celor apropiați: romancierul este un adevărat picoreur [termen intraductibil, se
Pascal Bruckner despre paradoxurile iubirii () [Corola-journal/Journalistic/5355_a_6680]
-
face ordine în existența lui: criptomenzia, autoanaliza, interpretarea viselor, ancheta psihopatologică, complexul lui Oedip, romanul de familie, amintirea-ecran, hoarda primitivă, uciderea tatălui, etiologia sexuală a nevrozelor, sublimarea ș.a.m.d. constituie, printre atîtea altele, momente teoretice strict autobiografice. Psihanaliza constituie autobiografia unui om care-și inventează o lume ca să poată trăi cu fantasmele lui - ca orice filosof...” (p. 32) Ca să se apere de reacția adulatorilor, Onfray recurge la clasicul truc al înțelegerii, declarînd că nu vrea să-l condamne, să-l
Omul cu canapeaua by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5363_a_6688]
-
cântăreață. Nu îi plăcea muzica ei pentru că o considera satanică. Cu toate acestea, bin Laden recunoștea că ar fi cheltuit foarte mulți bani pentru a merge în Statele Unite ale Americii pentru a se întâlni cu Whitney”, spunea Kola Boof în autobiografia “Diary of a Lost Girl: The Autobiography of Kola Boof”. De asemenea, scriitoarea spune “El dorea să îi ofere cântăreței un conac pe care îl deținea într-o suburbie din Khartoum. El mi-a spus că pentru o avea pe
Osama bin Laden ar fi vrut să se căsătorească cu Whitney Houston () [Corola-journal/Journalistic/67301_a_68626]
-
interes și curiozitate, atât de mari încât concurează mediatizarea celebrităților zilei. Însă în cazul altor romancieri, eul creator tinde să iasă la vedere, într-un mod neobișnuit și spectaculos, altfel decât prin literatura-document sau cea a confesiunii ca memoriile, jurnale, autobiografii sau corespondență. Actul nașterii unui roman devine subiect de roman, romancierul însuși cu propriul nume sau doar inițială a numelui se află în centrul aventurii. Este altfel de formulă decât cea impusă de André Gide în Falsificatorii de bani, spre
Președinți și scriitori by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6609_a_7934]
-
cuvântul imaginație, dar scriitorii proiectează în opera lor și una și alta, și poate și altele în plus (inspirație, spirit de observație, priza la real sau introspecția). Aproape toate se regăsesc combinate și recombinate în patru opere (romane, eseu și autobiografie) care dezvăluie interioritatea sau intimitatea procesului creator, modul de viață sau felul de a fi cu sine al scriitorului. Toate cele patru cărți au fost traduse în 2009, au apărut în urmă cu un an sau doi, așa că editurile și
Președinți și scriitori by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6609_a_7934]
-
limitative, modelatoare sau rigidizante, în orice caz de natură a dilua intensitatea inciziei în realitatea textului datorită proliferării aproape necontrolate a obiectului. Enumerarea lor devine ea însăși fastidioasă: sinceritate/eu, realism/viață, transparență/scriitură, ficțiune/autoficțiune, ficțiune/mistificare, adevăr/fals, autobiografie/ficțiune, oglindire/realitate, mimesis/veridicitate, personaj/mască ș.a.m.d. Cum categoriile și conceptele "tari" s--au dizolvat curînd în codul "slab" al gîndirii (ne-a spus-o Vattimo), inflația metodologică din veacul trecut a generat, încă din modernitate, acel simptom
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]
-
puțin cîteva din dihotomiile enunțate sînt rezolvate implicit și acceptate ca atare. Cu alte cuvinte, criteriul de valorizare devine esențial și, totodată, plasează textul, prin receptare, într-o zonă de interes bine delimitată. De altfel, și avalanșa de memorii, jurnale, autobiografii etc. din ultimele două decenii a radicalizat, la rîndul ei, receptarea: dacă extrem de puține aparțin literaturii, nici indexarea istorică a unora nu este certă. Chiar un Jurnal cum este cel al lui Mihail Sebastian, ne arată Marta Petreu (vz. Diavolul
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]
-
al epocii de referință. Deci cu punerea între paranteze a șansei lecturii empatice, a receptării artistice. Cum, de pildă, în Divina Commedia eticul este preeminent, opera în cauză a putut fi raportată, nu de către puțini comentatori, la specificul unei adevărate "autobiografii morale". Dar, poate, ar trebui să vorbim de o "biografie morală", pentru a nu uita că există un actant Dante, întîmplător purtînd același nume ca și autorul operei. Apoi, în caz extrem, și revenim la creația autohtonă, identificări numeroase cu
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]
-
triunghi relaționar autor-narator-personaj, pe care teoria literară actuală îl relativizează la extrem, acceptînd corespondențe cu precădere exterioare și superficiale, refuzînd, însă, identificarea părților. Inventariind terminologia naratologiei de ultimă oră, Gerard Prince (vz. Dicționar de naratologie) evită consecvent menționarea noțiunii de "autobiografie", apăsînd doar asupra situației în care o narațiune evidențiază un autor implicat, acoperind suprafața unui "eu secund al autorului, masca sau persona, așa cum sînt ele reconstruite din text", deci fiind "imaginea implicită a unui autor în text, considerat a fi
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]
-
avatarurile conviețuirii cu bătrânul său tată, protagonistul cărții trebuia plasat într-o ecuație familială diferită. De când a abandonat ficțiunea pură cu valențe alegorice din romanele de dinainte de Nobel, J.M. Coetzee (care a și explicat într-un interviu că, pentru el, autobiografia este autre-biografie, biografia altuia), se dedă la jocuri tot mai alambicate bazate pe permutări ale propriei sale persoane ficționalizate. In Vara, nimic nu este sigur. Unele interviuri sunt pătimaș subiective și, pe deasupra, ajung la cititor distorsionate de „Vincent" care își
Uite Coetzee, nu e Coetzee by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6505_a_7830]
-
ușa. S-a așezat din nou și s-a uitat iar la mine. De data asta am observat ceva ciudat în privirea lui. Nu ciudat, ci dușmănos. Am încercat să-i amintesc punctul în care discursul muzical înlocuise scurta mea autobiografie. - Da, am nevoie să fiu orientat. - În ce privință?, a întrebat el, cu glasul său din nou stins, plat. - Nu știu. Nu știu, realmente, ce să fac cu viața mea. N-am putut rămâne în sat. Acolo nimeni n-are
Guillermo Cabrera Infante - Trei tigri triști by Dan Munteanu () [Corola-journal/Journalistic/6504_a_7829]
-
Adrian Marino Viața unui om singur, consistent volum de memorii al regretatului cărturar Adrian Marino, a cunoscut, așa cum mărturisește autorul în chiar debutul său, două versiuni. O primă versiune datează din 1993, fiind revăzută un an mai târziu. Această autobiografie se oprește la anul 1989. Dincolo însă de incompletitudinea ei, autorul ajunge să fie nemul]umit de caracterul prea .anecdotic. și marea întindere a acestei prime forme. O spune într-o convorbire cu Mircea Iorgulescu, difuzată la Radio Europa Liberă
Izolarea definitivă by Adrian Marino () [Corola-journal/Journalistic/6518_a_7843]
-
10 mai 1997 (transcrisă și publicată în România literară, nr. 28/20-26 iulie 2005): „E un volum imens, de vreo 1 400 de pagini, care trebuie pu]in redus și rescris, în sensul că vreau să-l modific spre o autobiografie pur intelectuală, ideologică și culturală. In prima versiune este prea anecdotic, prea istoric, prea factologic". Doi ani mai târziu, în 1999, Adrian Marino revine asupra manuscrisului și hotărăște să-l rescrie integral pe noi baze, completându-l cu anii postdecembriști
Izolarea definitivă by Adrian Marino () [Corola-journal/Journalistic/6518_a_7843]
-
Lidia Bote-Marino, care ne-a pus la dispoziție dactilograma manuscrisului, realizată de domnia sa, ca în atâtea alte rânduri, cu dăruire și pricepere. Potrivit dispozițiilor testamentare, manuscrisul face parte din fondul „Adrian Marin" al Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga" din Cluj-Napoca. Autobiografie îndelung așteptată, volumul captivează prin traseul unei vieți de excepție, ca și prin valoarea culturală a mărturiei pe care o aduce. Publicarea acestor memorii cu destin voit postum e totodată o datorie de recunoștință pe care Editura Polirom și-o
Izolarea definitivă by Adrian Marino () [Corola-journal/Journalistic/6518_a_7843]