378 matches
-
asumat tradițional al președintelui și indiferența lui declarată la amănuntele planificării economice nu au Împiedicat cu nimic schimbarea. Dimpotrivă: modernizarea turbulentă a Franței, care a stârnit protestele din 1968, a Început la adăpostul unei Constituții semiautoritare, croită pe măsura unui autocrat militar charismatic - mai bine spus, protestele au fost provocate tocmai de amestecul tulburător de autoritate paternalistă de tip tradițional și transformări sociale destabilizatoare. Adversarii și criticii lui de Gaulle au făcut mult caz de stilul „nedemocratic” În care generalul a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
societate comunistăpropriu-zisă: exista numai un stat vlăguit cu cetățeni tensionați. Dar - și acesta este al doilea aspect al explicației - statul sovietic nu a dispărut. URSS s-a dezmembrat, mai degrabă, Într-o puzderie de mici state succesoare, cele mai multe conduse de autocrați comuniști experimentați, ce au reprodus și au impus din instinct sistemele și autoritatea pe care o deținuseră anterior ca ștabi sovietici. În cele mai multe dintre republicile succesoare nu a existat o „tranziție spre democrație”; tranziția a venit - dacă a venit - ceva
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În deplin acord cu Vladimir Tismăneanu). Spre deosebire de titoism (o formulă „opresivă, nu represivă”, scrie Tony Judt), de gulaș-comunismul maghiar sau de cel emancipat, din Cehoslovacia, românii au Împărtășit soarta albanezilor, aceea a unei „societăți Închise, oprimată, condusă tiranic de un autocrat din partidul local, paranoic și atotputernic”. „Calea independentă” a României, Începând cu 1958, n-ar fi, În aceste condiții, decât Încercarea liderilor comuniști de la București de a se menține la putere, În condițiile În care jucaseră un rol important În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]