433 matches
-
și mici, disproporționat de mici. Pentru prima dată, ea își dă seama cât de mici și pătrunzători sunt ochii lui, niște ochi șoricești, ce se uită lateral în toate părțile, spre a surprinde pisica. Toată teoria asta a ta a autodistrugerii sau a experiențelor limită, crezi în ea, chiar crezi că se aplică așa la toată lumea? Pesemne că da. Altfel, de ce aș susține-o cu atâta elocvență? Nu știu de ce. Așa, ca pe o alternativă. În situația mea, orice alternativă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mișcare, analiză și acțiune din partea ta. Important este să nu stai, să nu te complaci, să nu asiști neputincioasă la propriul tău declin. Trebuie să lupți, să meditezi asupra ta, să te înțelegi, să-ți dai seama că inițiativa de autodistrugere a fost greșită; uneori lucrurile se așază natural, de la sine. A-ți da în cărți e un fel de a spune, e de fapt o modalitate de a-ți sonda viitorul. Tu trebuie acum să încerci să vezi în viitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
la un somn agitat, cu multe vise, din care se va trezi brusc, spre a le nota, pentru a se putea gândi la ele, pentru a le dibui sensul. În felul acesta va învăța mai mult despre programul ei de autodistrugere, despre ce s-a petrecut în capul ei toți anii, ce anume a rănit-o interior atât de tare, atât de brutal. Rănile exterioare se pot vindeca repede, cu aer, dar nu cele interioare, care trăiesc într-un vid absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
i se conformeze astfel încât să fie replicile vii și sporite ale acestuia aceste moduri de realizare regresează către forme elementare și fruste, mereu mai sărace, mai stereotipe și mai vulgare, atunci când nu se inversează în voirea monstruoasă a autonegării și autodistrugerii. A sosit clipa în care practicile barbariei nu mai pot fi trecute sub tăcere. CAPITOLUL VI PRACTICILE BARBARIEI Numesc practici ale barbariei toate modurile de viață în care această viață se înfăptuiește sub o formă grosolană, frustă, rudimentară incultă, în contrast cu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
este menită a fi aruncată asemenea unui ziar, când ceea ce este demn de a fi acolo este ceea ce nu va mai avea mâine nici o altă semnificație și nu are astfel nici una în sine, este momentul în care fondul acestei lumi, autodistrugerea, autonegarea vieții, moartea, da, urcă la suprafață și ne lasă să-i recunoaștem chipul hidos. Faptul că televiziunea este o înșiruire de imagini, că această succesiune se desfășoară într-un ritm frenetic, că mașinăria funcționează tot timpul și pretutindeni, că
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de către profesorii Universității sau de către straniul lor sindicat (și aceasta într-un moment în care revendicările sindicale vorbeau în alte părți de scăderea timpului de lucru) este înfricoșător pentru cel care știe să distingă ce anume ascunde mantia demagogiei politice: autodistrugerea Universității ca autodistrugere a culturii ca autodistrugere a vieții. În ce constă, considerată în ea însăși, adică din punct de vedere filozofic, transmiterea unei cunoașteri? În actul prin care fiecare evidență constitutivă a acestei cunoașteri, a principiilor sale, a axiomelor
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sau de către straniul lor sindicat (și aceasta într-un moment în care revendicările sindicale vorbeau în alte părți de scăderea timpului de lucru) este înfricoșător pentru cel care știe să distingă ce anume ascunde mantia demagogiei politice: autodistrugerea Universității ca autodistrugere a culturii ca autodistrugere a vieții. În ce constă, considerată în ea însăși, adică din punct de vedere filozofic, transmiterea unei cunoașteri? În actul prin care fiecare evidență constitutivă a acestei cunoașteri, a principiilor sale, a axiomelor sale, a inferențelor
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sindicat (și aceasta într-un moment în care revendicările sindicale vorbeau în alte părți de scăderea timpului de lucru) este înfricoșător pentru cel care știe să distingă ce anume ascunde mantia demagogiei politice: autodistrugerea Universității ca autodistrugere a culturii ca autodistrugere a vieții. În ce constă, considerată în ea însăși, adică din punct de vedere filozofic, transmiterea unei cunoașteri? În actul prin care fiecare evidență constitutivă a acestei cunoașteri, a principiilor sale, a axiomelor sale, a inferențelor și consecințelor sale este
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sale și nemaiputând brusc să se suporte pe ea însăși, viața încearcă să se debaraseze de ea însăși. Nu există așadar deloc barbarie fără o irupție a Răului, a acestei voințe smintite și cu toate acestea pe deplin inteligibile a autodistrugerii. Sau, spus altfel: în orice stare de regres social este posibil a recunoaște, dincolo de evidența caracterelor stagnării și declinului, violența refuzului deliberat al vieții de a fi ea însăși. Caracteristica barbariei Occidentului și ceea ce îi conferă forța sa formidabilă este
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
nici măcar nu-l menționează - nici măcar o mențiune - în așa-zisa lor carte sfântă! Roșu la față, se aplecă acum înainte și întinse un deget spre Maggie. Deci da, știu ce îl preocupa pe Shimon Guttman. Sinuciderea poporului evreu. Mă auziți? Autodistrugerea poporului evreu. Asta voia el să prevină. Uri ridică o mână în semn de rugăminte, ca un elev care cere permisiunea profesorului său să vorbească. Maggie își dădea seama că își ținea părerile pentru el. Fie pentru că era prea epuizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
intrinseci și principiul propriei distrugeri. În anumite condiții, planeta construită de Ceilalți se autodevorează, se mistuie În neantul din care a apărut, Înțelegi? De mii de ani, Centrul Încearcă să afle care este mecanismul care pune În mișcare procesul de autodistrugere a Pământului. În pofida asigurărilor livrate de Magiștrii care s-au succedat la conducerea Centrului, cum că În Statut nu se precizează nimic În acest sens, mulți sunt convinși că adevărul e altul. Însuși faptul că documentul este ținut ascuns de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fel de văl Întunecat și opac la orice rază de lumină sau la orice raționament logic. De cîte ori cunoștea fericirea, o respingea, și cu toate că mai tîrziu avea să se urască pentru asta, nu-și putea stăpîni goana dezlănțuită spre autodistrugere, cînd acea voce răgușită și profundă striga Înlăuntrul ei, poruncindu-i să o rupă cu toate și să pornească Într-o fugă nebunească spre libertate. Singură În grădina părăsită - sora ei se recăsătorise și locuia acum În Latacunga -, trecea Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Durkheim, un număr tot mai mare de indivizi ajung să se sinucidă. Se poate întîmpla însă ca această disperare anomică să se coaguleze social și să explodeze în afară, distrugînd astfel tot ce se află în jur, în loc să ducă la autodistrugere. Or, România - „pacientul” nostru - se află de ani buni într-o astfel de stare de anomie. Nu doar un comunist sau un corupt, nu numai o lege sau alta, nu unul sau altul dintre sacrificiile punctuale adunate în timp au
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
înseamnă într-adevăr: sfârșitul unei epoci din Istoria oamenilor, ultimul război între trecut și viitor, horcăitul agonic al unei lumi care se duce... — Credeți că nu mai e nimic de făcut? — Nu. El are dreptate. Dacă Omenirea se îndreaptă spre autodistrugere, nu eu voi fi acela care să o poată opri. Dar în America de Nord s-au obținut rezultate. S-a pus frână abuzurilor, masacrului și distrugerii. — Prea târziu. Deja nu mai rămăseseră indieni: peisajul nu mai putea fi recuperat, iar animalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și sterilă. Cei mai mulți văd În ea o cabotină, neputînd depăși limitele unei logici comune sînt convinși că ea Își inventează cu obstinație situații limită pentru a deveni un caz, dar Birgit are o autentică vocație a tragicului Împins pînă la autodistrugere. Intuiește exact că drumul cunoașterii trece prin subterană. Spune adevăruri grave pe care nimeni nu e dispus să le audă, de aceea izolarea ei devine tot mai insuportabilă. Mă tem pentru ea. În ultima vreme mi-a ținut o teorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
vrednici nu lăsau din mână buzduganul până la trecerea în veșnicie. Comunismul, considerat decedat, a fost înlocuit cu neocomunismul și chiar dacă ar vrea să facă ceva unii dintre ei, nu se pricep fiindcă sunt înguști la minte. Cincizeci de ani de autodistrugere a României, exterminări de oameni valoroși, buni creștini și buni români, au creat un vid care cere timp până la revenirea omului de altădată. Pentru aceasta ne trebuie muncă, credință și devotament, dăruire. Totul se realizează prin tine însuți, prin propriile
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
iar noi, românii care mai suntem, atât cât mai suntem un stat național și suveran, să devenim un stat multinațional, cu o populație pestriță, nu Națiune Română și suverană. La ora când scriu, statul român e angajat pe drumul pieirii, autodistrugerii și nu mai avem decât o soluție, Mișcarea Legionară, singura putere izbăvitoare din leșinul pierzării. De aceea, tot românul ar trebui să gândească înainte de a bate din palme, de a aduce acuze și de a-i omorî pe legionari, scornind
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
am știut ce spun când am afirmat că boala poate înălța. Sau am judecat după exemplele altora, de care nu sunt capabil să mă apropii. Mi-am făcut mult rău, conștient sau nu, și, în ciuda egoismului, am oarecari înclinații spre autodistrugere ― am cochetat și cu ideea sinuciderii -, dar e suficient să-mi pun problema morții pentru a deveni laș. În vis, azi-noapte, eram într-o casă părăsită, cu multe camere, ticsite de mobile. Afară, o lună plină lumina un pâlc de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
optimism. Însă acum, cînd reluam totul, știam că asistasem doar la un alt măcel, comparabil cu cel de pe rîul Somme. Armata poporului era, În sfîrșit, În ofensivă. Dar felul În care ataca nu putea duce decît la un singur lucru: autodistrugerea. Și, gîndindu-mă acum la ce văzusem și auzisem toată ziua, ajunsesem să mă simt destul de rău. În gălĂgia și fumul de la Chicote mi-a fost clar că ofensiva-i un eșec, și lucrul Ăsta mi-a devenit și mai clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
poate, altele nemenționate, am vrea să atragem atenția asupra faptului că proiectul ia naștere în prelungirea reacției firești de a explora pe planul culturii căi de conviețuire peste stranietatea confruntării ideologice materializate în... munți de arme nucleare gata să provoace autodistrugerea Planetei 21. Interesul pentru zona balcanică intra în raza relațiilor cu inamicul probabil și prietenul posibil cu trimiterea la perioadele de "dezgheț" și... "coexistență pașnică"; era vorba de Uniunea Sovietică. Ca urmare, zona balcanică, sub influența sovietică, devine brusc mai
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
ostilitatea. El și-a scăpat pielea dar eu?" își spune fiecare. Atunci începe ura de sine. Sau dimpotrivă, agresivitatea este deturnată către ceilalți, de care nu erai legat decît printr-un model comun. De jur împrejur dă tîrcoale tentația spre autodistrugere individuală și colectivă. O descrie admirabil Zola în romanul La Débacle consacrat războiului din 1870-1871, al cărui sfîrșit funest este în bună parte datorat confuziei provocate de Napoleon al III-lea și de șefii militari: Atunci, notează el, a apărut
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
personajelor feminine. Prin feminitate, Eminescu încearcă să desăvârșească cunoașterea lumii. El crede că aceasta ar putea oferi cunoașterea în formele ei primare întrucât descinde din primordialul cosmic constituind un adevărat principiu ontologic. Feminitatea duce la autocunoaștere și, prin urmare, la autodistrugere. Restrângând aria analizei la proza eminesciană, constatăm că, în ceea ce privește personajele feminine, Eminescu oscilează permanent între aceleași ipostaze prezente în lirica sa, între cultul Venerei și cel al Madonei. „Femeia atinge două condiții. Una e divină, suavă alcătuire de lumini, posesoare
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
11; Paul Courget, Nonpoems, „Norea” (Caen, Franța), 1991, 83; Ion Pachia Tatomirescu, Constantin M. Popa, Mișcarea literară paradoxistă, „Renașterea bănățeană”, 1992, 717; Lucian Suciu, „Umbra libelulei”, „Arca”, 1993, 7-9; Alexandru Pintescu, „Umbra libelulei”, PSS, 1994, 2; Geo Vasile, Paradoxul sau Autodistrugerea semiotică, „Baricada”, 1994, 29 martie; Cristian Bădiliță, Umbra zdrențuită a libelulei, RL, 1994, 29; Vasile Moldovan, Un paradoxist peregrin prin sufletele poeților, DL, 1996, 2; Ion Mureșan, Secta haiku, TR, 1996, 9; Constantin Cubleșan, „Peregrin prin suflete”, „Curierul Primăriei” (Cluj-Napoca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290458_a_291787]
-
progresivismului: un ideal social, o perspectivă capabilă să mobilizeze tînăra generație. În elaborarea teoriei reconstrucționismului, Brameld consideră că trebuie să se pornească de la două realități: a) omenirea se află într-o perioadă de criză, întrucît dispune de forțe potențiale de autodistrugere; b) sîntem contemporanii unei revoluții a științelor comportamentale, a acelei științe în centrul căreia se află omul și problemele sale. În consecință, este necesară o educație care să determine canalizarea energiei acumulate de omenire în scopul dezvoltării; printr-un "consens
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de sine au tot atîta valoare cognitivă ca și cunoașterea științifică. SACRUL ȘI PROBLEMA SUBIECT/OBIECT Zona de transparență corespunde sacrului, înțeles ca ceea ce nu se supune nici unei raționalizări. Proclamarea existenței unui singur nivel de realitate elimină sacrul, cu prețul auto-distrugerii acestui nivel. Ar trebui amintită importanța distincției făcute de Edgar Morin între rațional și raționalizare 20. Sacrul este rațional, dar nu este raționalizabil. Sacrul nu se opune rațiunii: în măsura în care asigură armonia între subiect și obiect, sacrul face parte integrantă din
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]