510 matches
-
mașinist. Numai că metafora filmului suportă legile capricioase sau mai precis fărădelegile memoriei care sare de la una la alta, scurtcircuitează tradiționalul traseu autobiografic al Bildungs-ului. Iată-l pe copilul Brodski, care anticipează cu o replică viitorul său poetic. Ironiile și autoironiile curg, din fiecare clipă a vieții țâșnește un parcă un rictus ironic, un fel de a face complice cu ochiul. Tatăl, fost militar, un pensionar nesemnificativ, își sfătuiește fiul ca după ce a obținut Premiul Nobel să se apuce totuși de
Josef Brodski – „Pseudopoetul în pantaloni de velur“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5862_a_7187]
-
un asemenea context al demistificării pe cît de neostentative pe atît de sistematice ( poetul nu are deloc aerul unui rebel, ci al unui ins care se desparte cu regret de clișeele grandilocvente ori numai calofile, care oftează făcînd acest pas), autoironia e binevenită. Ioan Moldovan parodiază epicul, relatînd la un mod oarecum kafkian faptele cele mai mărunte, luînd distanță nu doar față de natura lor, ci și față de sine. Le depreciază depreciindu-se: "Așa cam pe la miezul nopții m-apucă existarea/ în
Epic și antiepic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13660_a_14985]
-
sângerați cu luciu, cârnați să rupă podul,/ Untură și slănină ce biruie covata." Nu e, de asemenea, deloc surprinzător Musafirul întârziat, un fel de autoportret al chefliului, al gurmandului, al mâncăului rabelaisian care era George, autoadmirându-se, nu fără o subtextuală autoironie "cum bea și cum mănâncă, teribil mastodont", și al nelipsitului povestitor, "neobosit să toace cu vorba universul". Asemenea texte ar trebui publicate separat, aici părând rătăcite printre zecile de nume care bat bine peste sută. în marele devotament pentru soțul
Remember by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7066_a_8391]
-
baroc atrage după sine pe aceea a ridicolului împins la exces"). Alurei trufașe, podoabelor, atitudinilor de singularizare dominatoare, euforiei luxului le răspund modestia, sobrietatea, decepția, abulia. Exuberanța personală se dizolvă în îndoială, slăbiciune, risipă, deplețiune, nu fără o notă de autoironie ce rigidizează postura deliberată și totodată marchează neostentativ distanța morală față de aceasta. Eul se prezintă în fața lumii teribile dezarmat, vitregit parcă de voința oricărei articulări de sine, asemenea acelor vietăți care, atacate de un dușman, se prefac moarte. Uneori această
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
forul intim, ci în exterior. Chiar n-ar fi dispus a contrasemna dramatica sentință, "le moi est haissable", scriitorul-pictor manifestă o pudoare față de eul personal pe care-l lasă în subtext ori de care are grijă a se distanța prin autoironie. Autoironia e o formă de lirism contorsionat, refrigerat, id est maxima concesie pe care norma extrovertirii o poate face introvertirii. Iată o mostră pe trama solitudinii: Rămînînd un împătimit al trotuarelor, îmi doresc, la părăsirea muțeniei atelierului, să-ntîlnesc pe cineva
Un observator solitar Un observator solitar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9680_a_11005]
-
intim, ci în exterior. Chiar n-ar fi dispus a contrasemna dramatica sentință, "le moi est haissable", scriitorul-pictor manifestă o pudoare față de eul personal pe care-l lasă în subtext ori de care are grijă a se distanța prin autoironie. Autoironia e o formă de lirism contorsionat, refrigerat, id est maxima concesie pe care norma extrovertirii o poate face introvertirii. Iată o mostră pe trama solitudinii: Rămînînd un împătimit al trotuarelor, îmi doresc, la părăsirea muțeniei atelierului, să-ntîlnesc pe cineva, să
Un observator solitar Un observator solitar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9680_a_11005]
-
Dacă a existat o coincidență dintre aceste două forțe înseamnă că nu ți-ai ratat viața și frînghia a fost bine legată prin nodurile ei. Dar să nu fim prea gravi de la început, pentru a nu ne pierde detașarea, ironia, autoironia și... chiar umorul... S.G.: Și totuși! Considerați că v-ați ratat viața? B.N.: Vreau să cred că nu l-am dezamăgit pe Dumnezeu... S.G.: De ce credeți asta? B.N.: Cu trecerea timpului, am dobîndit un zîmbet și o seninătate interioară: detașare
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
sau cu meseria de...scriitor? Și cu o singură condiție: să rămîn scriitor la Paris, dacă nu, să mă întorc acasă... S.G.: Totuși... Nu cumva este o percepție subiectivă și exagerată? B.N.: Am probe! Am martori! Spun toate acestea cu autoironie și cu un zîmbet amuzat... chiar foarte amuzat. în primele luni, cînd am sosit la Paris, am lucrat ca portar de noapte la un mare imobil din Avenue Montaigne. Acolo am continuat să scriu romanul început în România: Dimineața unui
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
trebuie de asphalt. semaforul se face verde trec stra/ da și mă opresc la un chioșc de unde îmi iau doi covrigi/ calzi cu sare”. În acest scenariu extrem de previzibil, cinismul și scabrosul fac casă bună cu comicul buf și cu autoironia. Majoritatea pieselor din volum au un aer gnomic, sunt parabole pe invers, demonstrații reluate la nesfârșit că lumea e urâtă, nedreaptă și rea. A te revolta înseamnă, pentru eul care se confesează în poezia lui Vlad Drăgoi, a inventa cu
Horror show by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3418_a_4743]
-
statură modestă, cu excepția unicei piese reușite, publicată tardiv, Flora română; că autorul însuși se retrage deliberat din cîmpul literaturii ce pare a nu-l mai interesa. Cînd își va publica în volum producția originală, o va face sub semnul unei autoironii neobișnuite, ca și cum, în forul său intim, s-ar fi dezis de propria-i literatură: poeziile se numesc Neghină și pălămidă, iar literatura scrisă, în ansamblu, Păcatele tinerețelor. O modestie prea puțin comună și prea strident afișată! Romanticul de primă generație
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
o face în Fiziologia provințialului). Ironia este la el mereu fină, fără aplecare spre satiră, și sprijinită pe aluzii culturale, care fac cititorului cu ochiul. Fapt mai rar în epocă, Negruzzi se simte în largul lui cînd exersează din plin autoironia, întot-deauna de bună calitate, precum în O alergare de cai, unde își surprinde postura de îndrăgostit naiv fără nici un fel de indulgență: "...eu făcîndu-mi loc pintre dame cam călărește (cavalierement), călcînd pe bătăturile moșnegilor carii mă da la toți dracii
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
originală a lui Donnellan, pe care o aminteam și la început, construit în spiritul profund al piesei și al teatrului elisabetan, ca o pledoarie emoționantă pentru iubire și identitate, jucat cu vervă, cu un ritm aiuritor, cu haz, enorm, cu autoironie, amestecînd iscusit școala englezească cu cea rusească, A douăsprezecea noapte mi-a înlesnit accesul la magic. Nu-mi puteam lua ochii de la interpretul Mariei, Ilia Ilin, de la cel al lui Sir Toby, Alexander Feklistov, de la Malvolio, Dmitry Dyuzhev, de la aplombul
Festivalul Shakespeare - În pădurea Arden by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10580_a_11905]
-
de bolnav Cu atîtea simptome și boli, cu atîția doctori și atîtea tratamente, cu atîtea nostalgii după Dincolo și cu atîtea angoase, Cioran a fost, ca orice bolnav, un om foarte ocupat. A recunoscut, de altfel, cu sarcasm surd și autoironie, că bolitul îi consumă tot timpul și toată energia, încît nu poate nici scrie, nici compătimi pe altcineva. "Beteșugurile mele îmi iau atîta timp, că nu le mai pot suporta și pe ale altora. Nu am spațiu de cedat unor
Despre bolile filosofilor. Cioran by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/7892_a_9217]
-
extrem de idealist", se caracterizează pe sine poetul, în Preliminariile cărții pe care o prezentăm aici, intitulate, sub incidența actualității, Telejurnalul de la Cluj. Idealismul (care, să spunem în treacăt, conține totdeauna un strop de naivitate, chiar dacă însoțit formal de unul de autoironie) i se probează nu doar prin proiecte fantasmagorice precum transformarea, "în mai puțin de un an", a tuturor armatelor din lume într-o singură Poliție Internațională sau înființarea unei Societăți Antigregare cu Răspundere limitată, avînd... un singur membru "de rînd
Absurdul ca instrument by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15535_a_16860]
-
pilește dinții să semene cu John Lennon sau își occidentalizează frizura cu lapte pe post de gel. În cuvintele lui, „cu toate că nu știam cine eram, știam cine voiam să fiu”. De un haz nebun, căci narațiunea lui Doru Pop îmbină autoironia fină cu stilul cel mai mucalit, sunt pasajele despre concursul de reciclare sau despre schimbul de ilustrații pornografice. Acestea din urmă nu se vindeau aleatoriu, ci, explică cu mult tact prozatorul, conform unor reguli cunoscute de toată lumea și respectate cu
Socialismul (à la ) Pop by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3762_a_5087]
-
îl întreb/ tot asta. Din nou și așa mereu,/ ceea ce se și vede mai jos,/ nu sunt întrebări mai urgente/ decât întrebările naive.” Nu participăm, nu suntem implicați oare în laboratorul ei de creație? Nu suntem părtași la ironia și autoironia ei de mare finețe, care îi străbate de la un capăt la altul lirica? Din tragicul eveniment terorist de la 11 septembrie 2001 de la New York, Szymborska surprinde imaginea celor care s-au aruncat în hău pe fereastra celor doi zgârie nori. Îi
Ne-a părăsit Wisława Szymborska by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/4903_a_6228]
-
în chip semnificativ și fertil și cu cultul suprarealist al visului, cu a sa viziune a relației dintre eu și lume ca vase comunicante, cu alternanța și interferențele de încântare și dez-încântare, de minunare și spirit critic, de ironie și autoironie și - peste toate, însumându-le, - cu acea definitorie disponibilitate absolută a spiritului pe care orice cercetător al avangardei istorice o va putea regăsi, plină de forță, la autorul Omului pierdut. Un scriitor care - se vede din revenirea obsedantă a unor
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
dacă-l recunosc doar ele n-au făcut nimic, așa că acum intervin premiile: le dau acestor biete femei, de regulă filoloage, justificarea pentru atîția ani de renunțări la propriul scris, de sacrificii inimaginabile.” Oferim, desigur, această mostră de ironie și autoironie ca preambul la acordarea, peste câteva săptămâni, a Premiilor USR.
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5551_a_6876]
-
generează exodul, rămîn singuri apoi pînă la autodistrugere. Cătălin Mihuleac nu dezvăluie nici un moment vreo intenție satirica sau moralizatoare, șfichiul biciului sau literar nu este usturător, el pare o glumă amicală, o amenințare surîzătoare. Se amuză, uzînd de ironie sau autoironie într-o lume aparent ireala, imaginara, dar cosntruită după date cunoscute, sporind astfel mai mult echivocul. Scriind cu mare verva și veselie lingvistică, înaintînd din poanta în poanta, pare firesc să se și împiedice din cînd în cînd în fraze
Un complex din copilărie by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/18136_a_19461]
-
băieții. Și acest lucru este interesant: să te vezi expus ca model". Pretutindeni, conservatorul luminat și scepticul relativ culege satisfacția "experienței", a "noutății" într-un sens oarecum gidian. Nu fără a se observa și comenta pe sine cu o fină autoironie: "Trebuie să stai un timp mai îndelungat decăt poți suporta într-o anumită poziție, uneori destul de contorsionată sau destul de incomodă. Este interesant să vezi cum reziști. Asta a fost o experiență care mi-a folosit mai tărziu, la închisoare. Acolo
Glose la ALEXANDRU PALEOLOGU (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12874_a_14199]
-
Leo Butnaru: "oM cu M mare"; "Edgar Poetice jocuri"; "viețile paralele ale lui Plutarh/ se intersectează cu viețile noastre neparalele". Ca pentru a-și onora ironia de care uzează mereu, poetul nu pregetă a și-o întoarce împotriva propriei persoane. Autoironia e o modalitate de-a se situa la treapta situației obștești, pentru a se putea pronunța în numele ei, însă și o asumare a unei antimistici a eului, a unei impersonalizări care justifică interior ascuțișurile satirei. E o "democratizare"a eului
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
la părți anatomice" (p. 59). Asumându-și, pe mai multe voci, categoriile profund pozitive ale fragmentarului și hibridului, Scrisoarea de iubire, dragoste, amor lansează o formulă editorială nouă, ingenioasă. Spiritul ludic face asemenea minuni: cartea înzestrată cu umor și cu autoironie va putea fi folosită în bibliografii universitare, dar și răsfoită cu curiozitate și citită cu plăcere, născând pe nesimțite idei noi, dar și poftă de scris epistole.
Epistolar erotographic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6483_a_7808]
-
să scrie) mi se pare excesiv de restrictiv. A o citi în afara gestului sinucigaș care i-a urmat - mi se pare imposibil. A spune eu însămi că Adrien Pasquali era o prezență fermecătoare și un profesor fascinant de literatură romandă (cu autoironia lui romandă cu tot!) mi se pare acum riscant, pentru că nu despre amintirile mele personale este vorba. Și cînd vor fi trecut clipele de șoc și anotimpurile de doliu, îndrăznesc să sper că Pîinea de tăcere se va citi o
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
noi dezvăluiri. Surpriza cea mai mare oferită de jurnalul lui Alex Ștefănescu este că el nu oferă nici o surpriză. Alex Ștefănescu secret este identic cu Alex Ștefănescu din viața publică. Același mod de a observa și de a judeca lumea, autoironia, atenția admirativă arătată femeilor frumoase, un anumit ton declamativ, teatral, de care nu sunt scutite nici gândurile cele mai intime, permanenta jovialitate și bună dispoziție. Jurnalul secret este o carte lejeră, agreabilă, care se citește cu mare plăcere, dar care
Secretul lui Alex Stefănescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8913_a_10238]
-
momentul în care aceasta dispare subit din viața sa, fără nicio explicație în afară de un bilețel de adio. Pe parcursul acțiunii și în procesului de uitare a Margăi, Andi trece prin diferite stadii, de la negare la frustrare, enervare, gelozie,toate împletite cu autoironie și umor. Finalul nu este neapărat fericit, ci doar altfel. O carte despre mizantropie, toleranța și divinitate în secolul 21. Dacă merită sau nu citită, rămâne la alegerea fiecăruia. Însă o perere nouă este întotdeauna binevenită.
Cum să uiți o femeie, un manual de trecere peste o despărțire () [Corola-journal/Journalistic/22316_a_23641]