KorAP: Find »[drukola/base=avar & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...15 16 17 ...20 >

491 matches

Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821

unor fenomene istorice care au afectat profund evoluția creștinismului în sud-estul Europei. Cel mai spectaculos dintre ele este puternicul recul al creștinismului între Dunăre și Peloponez, din Illyricum până pe coastele Egeei, datorat restrângerii teritoriale a Imperiului (după 602), existenței khaganatului avar (568-796), formării "sclaviniilor" (uniunilor tribale slave) în sudul Dunării și, apoi, a hanatului bulgar (679-681). Acest masiv regres se constată peste tot: depopularea provinciilor, dispersarea comunităților, distrugerea bisericilor, abandonarea parohiilor de preoți, aneantizarea episcopatelor. În sensul acesta, situația a fost

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
sunt extrem de puține. Cauzele sunt multiple: încetarea organizării bisericești și a rețelei urbane din regiune, interpunerea (năvălirea) păgânilor, slavi și bulgari, între Dunăre și Haemus, reducerea teritorială a Imperiului și întreruperea legăturilor cu centrele bisericești din Bizanț, constituirea khaganatului (statului) avar în Panonia și încetarea legăturilor cu comunitățile creștine din Europa centrală și Italia, criza iconoclastă la Bizanț, infiltrarea unor alogeni în arealul locuit de romanici. 63 Până în secolul al IX-lea, materialele (obiectele) creștine sunt foarte rare, cele mai multe sunt produse

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
IV-lea, în nordul Dunării, este necesar să cunoaștem soarta populației autohtone dacice și daco-romane, impactul imediat sau de durată asupra spațiului nord-dunărean. De-acum înainte, după 381, informațiile scrise se vor referi aproape exclusiv la huni și gepizi (apoi avari), în timp ce asupra populației din Dacia, romană sau liberă, se așterne tăcerea ce se va prelungi până în secolele IX-X ! Dominația (stăpânirea) hunică asupra vastului spațiu dintre Don și Dunăre, în perioada 375-454, nu s-a manifestat sub forma unui "imperiu" închegat

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
și, pentru două secole, devin stăpânii regiunii Dunării mijlocii și ai Europei centrale (vezi mai jos). Însă distrugerea puterii gepizilor nu înseamnă și dispariția lor ca popor, ei au supraviețuit, după 567, prin integrarea lor în structura laxă a khaganatului avar, unde au îndeplinit anumite rosturi politico-militare în teritoriile mai greu de controlat de avari. În aceste condiții, este explicabilă extinderea ariei lor de instalare din Câmpia Tisei în nord-vestul Daciei, în interiorul arcului carpatic până la Mureș. Așezările lor de pe teritoriul de

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
altă seminție dominantă, dar și cu unele schimbări. Noul stat al avarilor este mult mai modest, ca dimensiune, decât cel vechi hunic, ce avea în frunte un "împărat" capabil a mișca (antrena) în lupte mulțimi imense de origini diverse. Chaganul avar (Baian și urmașii săi), stăpânul Ringului, centrul puterii avare din Pannonia, controla doar pe slavi și ceva resturi germanice (gepide). Luptele, rare, expedițiile organizate împotriva Imperiului, de către o oaste condusă de elementele pure ale rasei, dar puține, atacurile lor sunt

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
stat al avarilor este mult mai modest, ca dimensiune, decât cel vechi hunic, ce avea în frunte un "împărat" capabil a mișca (antrena) în lupte mulțimi imense de origini diverse. Chaganul avar (Baian și urmașii săi), stăpânul Ringului, centrul puterii avare din Pannonia, controla doar pe slavi și ceva resturi germanice (gepide). Luptele, rare, expedițiile organizate împotriva Imperiului, de către o oaste condusă de elementele pure ale rasei, dar puține, atacurile lor sunt simple raiduri ale unor cete militare. Bizanțul, care i-

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
unor cete militare. Bizanțul, care i-a recunoscut în secolul al VI-lea, le plătea subsidii și oferea daruri șefilor lor-noii hani din Pannonia, iar o "Avarie" apare și în inscripții. 26 În acest fel, s-a întemeiat o stăpânire avară (567-796), de peste două veacuri, numele de "avar" persistând până la anul 1000, fiind menționat și într-un act pontifical. Față de locuitorii mai vechi, autohtonii de la Dunăre și de dincolo de munți, politica avarilor este o continuare a celei a hunilor. Astfel, Baian

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
spune Teofilact, cruță și mută pe locuitorii "Romaniei" el cârmuiește (conduce) o lume supusă, trăind în vechea ei autonomie. Avarii au trăit în bune relații cu supușii lor, romanici și slavi, urmele lor au rămas în așezămintele supușilor, precum vasul avar de la Sânmiclăușul Mare. Stăpânirea avară a lăsat urme puține și discutabile, a fost cea care a mutat peste Dunăre (sud) pe slavi. Astfel, al doilea popor turanic, după huni, a acționat pentru închegarea și întărirea poporului românesc, în curs de

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
pe locuitorii "Romaniei" el cârmuiește (conduce) o lume supusă, trăind în vechea ei autonomie. Avarii au trăit în bune relații cu supușii lor, romanici și slavi, urmele lor au rămas în așezămintele supușilor, precum vasul avar de la Sânmiclăușul Mare. Stăpânirea avară a lăsat urme puține și discutabile, a fost cea care a mutat peste Dunăre (sud) pe slavi. Astfel, al doilea popor turanic, după huni, a acționat pentru închegarea și întărirea poporului românesc, în curs de coagulare, prin această "curățire" (Iorga

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
a fost cea care a mutat peste Dunăre (sud) pe slavi. Astfel, al doilea popor turanic, după huni, a acționat pentru închegarea și întărirea poporului românesc, în curs de coagulare, prin această "curățire" (Iorga) a unei vetre sigure. În urma prădăciunilor avare, puterea elementului romanic a scăzut în sud, în aceeași măsură în care, prin neadmigrare, acesta crește în nordul Dunării. 27 Avarii au apărut brusc pe scena istoriei, în apropierea hotarelor Imperiului roman, după mijlocul secolului al VI-lea, și ei

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
560-583), avarii au supus populațiile din regiunea nord-pontică, kutrigurii, anții ș.a., atingând în final linia Dunării de Jos. La îndemnurile bizantinilor, avarii au organizat o campanie, eșuată, împotriva regelui franc Sigibert I, pe Elba. În anul 563, o nouă delegație avară sosită la Constantinopol a repetat cererile mai vechi și a accentuat puterea militară pe care o dețineau. Abia acum s-a ajuns la o înțelegere cu împăratul Justinian (527-565), care le-a oferit subsidii și o parte a provinciei romane

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
bizantini, gepizi și longobarzi. Dar avarii au refuzat propunerea (oferta) bizantină, arătând că ei nu pot locui decât în Sciția, la nord de Pontul Euxin. La scurt timp după moartea lui Justinian (565), noul împărat Justin II a anunțat solia avară condusă de Targitios că Imperiul refuză să plătească subsidii avarilor, abandonând alianța cu barbarii. În 566, kaganul Baian a organizat o expediție victorioasă împotriva regelui franc Sigibert. În același timp, în urma conflictului dintre gepizi și longobarzi, s-a încheiat o

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
avarilor împotriva Imperiului a avut loc în vara anului 626, când împreună cu perșii și sprijiniți de slavi și gepizi, avarii au asediat Constantinopolul pe mare și pe uscat. Dar eșecul înregistrat atunci sub zidurile orașului a marcat începutul declinului puterii avare, datorită și revoltei slavilor și altor popoare supuse, ascensiunii francilor în Apus și apariției proto-bulgarilor în sudul Dunării, în secolul al VII-lea. Avarii au reușit să controleze un teritoriu vast, ce se întindea din stepele nord-pontice până în Alpi și

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
ce se întindea din stepele nord-pontice până în Alpi și din Carpații nordici până la Dunărea de Jos și coasta Mării Adriatice. Însă, în ciuda întinderii teritoriale, destinul lor istoric se va consuma în interiorul bazinului carpatic. Modelul după care a fost organizată stăpânirea avară era specific societății nomazilor răsăriteni: structuri politice efemere bazate pe legea tradițională, legitimitatea dinastiei conducătoare și charisma ei. Puterea ei se baza, pe de o parte, pe armată și concentrarea puterii în mâinile khaganului (hanului), a elitei militare și administrative

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
ei. Puterea ei se baza, pe de o parte, pe armată și concentrarea puterii în mâinile khaganului (hanului), a elitei militare și administrative, iar pe de altă parte, pe marea masă a populației, divizată în comunități rivale și clanuri. Societatea avară se caracteriza prin persistența relațiilor gentilice, dar și prin diferențiere socială, aristocrația militară întrunea o serie de privilegii. Unitatea administrativ-teritorială și economică de bază era aul-ul, alcătuit dintr-o rețea de clanuri, reunite apoi în triburi. Deasupra tuturor acestora

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
administrativ-teritorială și economică de bază era aul-ul, alcătuit dintr-o rețea de clanuri, reunite apoi în triburi. Deasupra tuturor acestora se afla administrația centrală și aristocrația militară, cu un sistem complicat de ranguri și funcții. În vârful piramidei statului avar se afla kaganul, cunoaștem doar numele lui Baian. Kaganatul avar (567-796) era o adevărată "mașină de război", forța de șoc fiind asigurată de cavaleria grea. Războinicul avar era inseparabil de calul său-în mormintele avare, cal și călăreț sunt puși împreună

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
o rețea de clanuri, reunite apoi în triburi. Deasupra tuturor acestora se afla administrația centrală și aristocrația militară, cu un sistem complicat de ranguri și funcții. În vârful piramidei statului avar se afla kaganul, cunoaștem doar numele lui Baian. Kaganatul avar (567-796) era o adevărată "mașină de război", forța de șoc fiind asigurată de cavaleria grea. Războinicul avar era inseparabil de calul său-în mormintele avare, cal și călăreț sunt puși împreună! Călăreții avari erau echipați cu zale și înarmați cu coifuri

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
militară, cu un sistem complicat de ranguri și funcții. În vârful piramidei statului avar se afla kaganul, cunoaștem doar numele lui Baian. Kaganatul avar (567-796) era o adevărată "mașină de război", forța de șoc fiind asigurată de cavaleria grea. Războinicul avar era inseparabil de calul său-în mormintele avare, cal și călăreț sunt puși împreună! Călăreții avari erau echipați cu zale și înarmați cu coifuri, spade, lănci, arcuri-avarii au adus în Europa scările din fier pentru șa.30 Avarii, ca popor de

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
și funcții. În vârful piramidei statului avar se afla kaganul, cunoaștem doar numele lui Baian. Kaganatul avar (567-796) era o adevărată "mașină de război", forța de șoc fiind asigurată de cavaleria grea. Războinicul avar era inseparabil de calul său-în mormintele avare, cal și călăreț sunt puși împreună! Călăreții avari erau echipați cu zale și înarmați cu coifuri, spade, lănci, arcuri-avarii au adus în Europa scările din fier pentru șa.30 Avarii, ca popor de stepă nomad, erau mari crescători de animale

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
afla kaganul, cunoaștem doar numele lui Baian. Kaganatul avar (567-796) era o adevărată "mașină de război", forța de șoc fiind asigurată de cavaleria grea. Războinicul avar era inseparabil de calul său-în mormintele avare, cal și călăreț sunt puși împreună! Călăreții avari erau echipați cu zale și înarmați cu coifuri, spade, lănci, arcuri-avarii au adus în Europa scările din fier pentru șa.30 Avarii, ca popor de stepă nomad, erau mari crescători de animale, mai ales cai, aveau nevoie de pășuni întinse

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Treptat, în cursul secolului al VII-lea, locuința se va stabiliza, înfiripându-se așezări mari sau mici. Expedițiile de pradă și subsidiile bizantine au dus la acumularea unor mari bogății, care intrau în tezaurul regal (al kaganului). Subzistența comunităților umane avare o asigurau populațiile supuse, romanici, germani, slavi, populații sedentare care practicau agricultura. Populația autohtonă din teritoriile dominate de avari era obligată să cedeze o parte a producției agricole (dijma) stăpânilor avari ei îi îndemnau pe localnici: "ieșiți, semănați și secerați

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
În componența acesteia a intrat "civilizația stepelor", răspândită pe un spațiu întins, din Asia Centrală până în estul Europei, în spațiul caucazian și nord-pontic, fiind marcată de modele persane și chineze, de influențe bizantine și germane. Istoria avarilor în Europa (cronologia epocii avare) cuprinde trei perioade: timpurie (567-670), mijlocie (670-720) și târzie (720-796). După înfrângerea gepizilor, în 567-568, și exodul longobarzilor, avarii au reușit, spre sfârșitul secolului al VI-lea, să-și instaleze dominația la nordul Dunării de Jos, supunându-i pe slavii

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
strategic și datorită tributului pe care puteau să-l perceapă de la slavi și populația romanică. În ceea ce-i privește pe slavi, ei au sprijinit incursiunile organizate de avari, iar uneori acționau pe cont propriu. Existența unui centru stabil al puterii avare în aceste regiuni, care implica prezența unor cete militare, nu este confirmată de izvoare istorice (literare) și descoperirile arheologice. Se cunoaște un singur mormânt de călăreț (războinic) avar în Muntenia, descoperit la Târgușor (jud. Prahova), care datează de la sfârșitul secolului

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
iar uneori acționau pe cont propriu. Existența unui centru stabil al puterii avare în aceste regiuni, care implica prezența unor cete militare, nu este confirmată de izvoare istorice (literare) și descoperirile arheologice. Se cunoaște un singur mormânt de călăreț (războinic) avar în Muntenia, descoperit la Târgușor (jud. Prahova), care datează de la sfârșitul secolului al VII-lea, dar nu este sigur că ar fi avar. Putem presupune că după expediția eșuată asupra Constantinopolului, din anul 626, până și autoritatea nominală avară asupra

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
este confirmată de izvoare istorice (literare) și descoperirile arheologice. Se cunoaște un singur mormânt de călăreț (războinic) avar în Muntenia, descoperit la Târgușor (jud. Prahova), care datează de la sfârșitul secolului al VII-lea, dar nu este sigur că ar fi avar. Putem presupune că după expediția eșuată asupra Constantinopolului, din anul 626, până și autoritatea nominală avară asupra Munteniei (nordului Dunării) a fost mult diminuată, iar în ultimul sfert al secolului al VII-lea, când proto-bulgarii s-au așezat în nord-estul

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]