1,043 matches
-
și fără zgomot, doar părtinitori, Erau discreți și nu se dădeau mari. Iar celălalt - un lup de mare dur, Care-și delimita domeniul autoritar, Unii-i spuneau Zeus, iar alții doar Mercur, Era poate un despot, dar nu și un avar. Echipa sa părea un stol de vulturi Care din spate lovea permanent - Cred că-și doreau prepusul Cu mult mai virulent. Publicul însă dădu același preț Pe orizontul roz, cât pe-un trecut semeț; Până la urmă păreau indiferenți, Iar scorul
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
vitrină și scoate de acolo o pușcă, cu un luciu verde. În timp ce individul îl înfrunta cu arma în mină, Fara gândea: "Isteață treabă să pui ca fațadă un bătrân!" Era același gen de viclenie care-i îndemnase să aleagă proprietatea avarului Harris. Întinse mâna după armă, dar vânzătorul o ținu tot departe de el. - Înainte de a vă putea îngădui s-o încercați, zise el, sunt silit de regulamentele Arsenalelor să vă informez în ce condiții puteți cumpăra o armă. Noi, făuritorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
banii ăștia. - O răscumpăr, zise împietrit Fara, cu exact o mie de unități, suma plătită efectiv fiului meu. Tânărul fălcos îl privi lung și, într-un târziu, spuse sec: - Primim. - Am hărțile pregătite, spuse Fara. Primul lui client fu bătrânul avar Lan Harris. Fara se uită la babalâcul sfrijit cu suspiciune și, în sfârșit, începu să înțeleagă cum de se instalase primul magazin de arme pe terenul acestuia. La un ceas după plecarea lui Harris, mama lui Creel păși țanțoșă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
atrium. Nu s-a găsit nici o criptă. Bazilica episcopală a cetății, construită la începutul secolului V, după cum a dedus V. Pârvan prin analiza materialele arheologice, a fost reconstruit de cel puțin patru ori până în secolul VI și apoi distrus de avari și slavi (secolul VII); 3) bazilica cisternă (C) (19,7 m x 6,80 m), descoperită spre sud de Via principalis, la circa 30 m de marea poartă vestică a orașului, a fost construită deasupra unui bazin roman, din secolele
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
de primejdie. Pertarito, referendarul care-i primea pe solii regelui și depeșele lor și care întocmea rapoartele ce urmau să fie trimise la Pavia, mi-a spus că nu era cazul să ne facem griji. Singura noutate îi privea pe avari, aliați ai longobarzilor. Aceștia asediau Bizanțul împreună cu persanul Cosroe. Liniștit, am surghiunit într-un colț al minții viziunile lui Garibaldo. Mă căiesc și acum. Pot însă să mă justific: pe-atunci nu știam cine era cu adevărat acel medic, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
vază să-l apere pe patriarhul Fortunato la Aquileia. Două zile mai târziu, cei optzeci de luptători de sub comanda lui Grisulfo s-au angajat în luptă în fața zidurilor din Cormons și nu a supraviețuit nici măcar unul în fața celor două sute de avari. Când ni s-a relatat bătălia, ni s-a descris eroismul lor, precum și pilda lui Gisulf care, străpuns de o groază de săgeți, și-a dat duhul, spintecat de spada haganului. Noi reușiserăm să convocăm doar șaizeci de oșteni, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și nu avea armură. Părul lung și negru îi era împletit în nenumărate cozi mici legate două câte două cu funde colorate. Fața, în ciuda ochilor alungiți și înguști, arăta bine, barba și mustățile erau mai curând scurte. Mantaua, care la avari era de felurite culori în funcție de rang, era purpurie, tivită cu blană și-mpodobită cu broderii. Din pricina căldurii o ținea agățată cu un șiret de umărul stâng. Așa că i se putea vedea cămașa încrustată cu argint și marele colier de aur, precum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
oblâncurile înalte de lemn ale șeii pe care armata noastră se încăpățâna să nu le adopte, deși îngăduiau mânarea comodă a calului doar din picioare și genunchi. Dar nu numai șaua, ci mai cu seamă armele erau adevărata forță a avarilor. Arcul, cu cele două capete îndoite în față, avea mai multe straturi și era întărit cu lamele de os, având astfel o putere de două ori mai mare decât a celui longobard; săgețile cu care trăgeau aveau vârfuri lungi de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
stare sufletească se afla stăpâna. Mi-au zis că de la obișnuita ei indiferență trecea la o stranie tulburare numai auzind chemările lui Bayan. Cea mai flecară dintre ele mi-a spus la ureche: - Eu cred că încă e îndrăgostită de avar. Zidurile din Cividale aveau un singur punct slab, pentru cei mai mulți necunoscut. Era o portiță îmbrăcată în fier gros, ultima cale de fugă prevăzută și existentă în toate fortărețele. Aceasta însă avea un defect. Nu mai era prevăzută cu complicatul sistem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Vino la noapte la turnul dinspre munte, smulge iedera de pe zidul din spatele arinului negru și vei găsi o poartă deschisă“. Asta a făcut femeia aceea. După ce a scăpat de gărzile de la poartă, și-a trădat fiii și poporul din pricina preacurviei. Avarii au intrat, i-au căsăpit pe aproape toți longobarzii, surprinzându-i în somn, și ne-au luat prizonieri pe noi, cei care apăram palatul ducal. Am omorât și noi vreo șase, dar, când pumnalele avarilor au ajuns la gâtul Gailei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fiii și poporul din pricina preacurviei. Avarii au intrat, i-au căsăpit pe aproape toți longobarzii, surprinzându-i în somn, și ne-au luat prizonieri pe noi, cei care apăram palatul ducal. Am omorât și noi vreo șase, dar, când pumnalele avarilor au ajuns la gâtul Gailei și al lui Gumbert, ne-am aruncat spadele la pământ. În timp ce Cividale era prădat, văduvit de tezaur, iar violența își făcea de cap pe drumuri, am fost duși în tabăra avară, închiși într-un țarc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
șoptit la ureche: - Le cunoști limba? Mi-a făcut semn că da, și tocmai voia să mai spună ceva, dar i-am strâns tare brațul ca să-l fac să tacă: nu trebuia să dea de înțeles că ar cunoaște limba avarilor. Haganul a întrebat cine știa grecește, drept care am făcut un pas înainte. Mi-a poruncit: - Tălmăcește ceea ce am să spun! Țarcul era în mijlocul taberei; Bayan a ordonat să fie demontate corturile din jurul nostru și, îndepărtându-și soldații, s-a creat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în care. Așa că Rotari, Grimoald, Rodoald, eu și Leupichi, tânărul care înțelegea avara, am putut să ne reunim în același car. I-am cerut lui Leupichi să fie atent la orice cuvânt care ar fi însemnat o primejdie pentru noi. Avarii însă vorbeau doar despre un loc numit Campi Sacri și despre imensa pradă pe care o aveau în lăzile lor. Îl vedeam pe Rotari fixându-mă dezamăgit, deoarece eram incapabil să pun la cale ceva. Între timp, zilele se scurgeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să-și săvârșească ritualurile. O mulțime tăcută își urma regele. Doar șase oameni au fost lăsați să ne păzească pe noi și pe animale. Era cam a șaptea oră, și Cel de Sus ne-a venit în ajutor. Unul dintre avari a văzut pe un trunchi uscat un fagure din care picura miere. După ce l-a arătat și celorlalți, a încercat să-l scoată cu sulița, dar a fost atacat de roi. Drept care a aruncat cât colo sulița și a fugit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pentru sine și pentru rubedenii, dar norocul ne-a părăsit. Animalele au început să dea din copite și să necheze, scăpându-ne din mână. Au devenit nervoși și cei aflați mai departe. Zăpăceala și zarva acelor nărăvași au atras atenția avarilor, făcându-i să se abată iute înapoi. Rotari a sărit pe un cal și a pus-o pe Gaila pe un altul. Timpul presa, și tot mai multe animale scăpau din mâna longobarzilor vlăguiți și sleiți de foame. Eu, Grimoald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a pus-o pe Gaila pe un altul. Timpul presa, și tot mai multe animale scăpau din mâna longobarzilor vlăguiți și sleiți de foame. Eu, Grimoald și Rodoald am reușit în fine să încălecăm. Multe femei însă, văzându-i pe avari apropriindu-se, și-au strâns copiii la piept, rămânând acolo, paralizate de spaimă. L-am căutat din ochi pe Gumbert și l-am văzut pierit. I-am hotărât soarta și am ridicat spada de care făcusem rost în luptă, ca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și ne rugau să le luăm cu noi copiii și femeile. Grimoald și Rodoald își căutau din ochi deznădăjduiți surorile. Dar și ele, din instinct sau trase de alții, se pierduseră în întunericul pădurii, printre muri, și duse au fost. Avarii se apropiau. Am luat-o la goană pe drumul pe care venisem, lăsându-i pe ceilalți în mâna sorții. La un moment dat calul mi s-a lovit cu crupa de o cracă și a virat brusc de partea opusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
La un moment dat calul mi s-a lovit cu crupa de o cracă și a virat brusc de partea opusă. Gumbert mi-a alunecat din brațe și a căzut la pământ. Am tras de hățuri, uitându-mă înapoi. Un avar gonea după mine cam la o jumătate de milă, așa că am dat pinteni și l-am lăsat pe Gumbert acolo unde căzuse, trăgând nădejde să i se fi rupt osul gâtului. Am gonit mai mult de un ceas, până ce caii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
luat după el. A întors capul și ne-a recunoscut imediat, cu mare bucurie. După ce s-a desprins din lunga îmbrățișare a Gailei, ne-a povestit mândru nevoie-mare cum a reușit să scape. De urmărit, ne-a urmărit un singur avar, cel pe care-l văzusem și eu. Ajuns la locul unde căzuse, a ridicat sabia să-l omoare, dar, poate că văzând cât e de mic și frumușel, s-a răzgândit și l-a ridicat în șa, la spatele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
facă nevoile. Și-a scos sabia și coiful, le-a pus jos și s-a așezat pe vine. Atunci Gumbert s-a prefăcut că i-a venit și lui să facă treaba mare, stând jos puțin mai înapoi, aproape de sabie. Avarul a râs și a zis ceva în limba lui. Când bărbatul s-a întins după un smoc de iarbă, Gumbert a înșfăcat cu amândouă mâinile sabia și l-a lovit cu toată puterea lui în cap. Bărbatul s-a prăbușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
jumătate, mai dedat spadei decât crucii, a izbutit să-i despartă pe Rotari și pe Grasulf, după care, asigurând calmul și respectul cuvenit, ne-a povestit ce s-a întâmplat. Solii s-au dat de gol în confruntarea cu gărzile avarilor pe drumurile de acces și au fost omorâți până la unul. Grasulf cu oamenii săi au reușit să treacă deoarece drumul pe mare nu era păzit. La Aquileia au găsit, între cei care aveau grijă de securitatea patriarhului, doar treizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
diaconese, iar nouă ni s-au adus mâncare și vin ca să mai prindem puteri. După masă, Marciano a continuat să ne relateze ceea ce se-ntâmplase cât timp lipsiseră. Doi longobarzi, reușind să fugă din Cividale în noaptea în care intraseră avarii, au ajuns în satele de pe munte și le-au cerut țăranilor și ciobanilor să sară în ajutorul orașului. Aceștia însă au fugit și s-au ascuns în păduri. Iată de ce Grasulf i-a prins și i-a spânzurat, punând înscrisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
era tare supărat, și l-am întrebat de ce. - Cred că i-a revenit febra, mi-a răspuns, aiurează, vrea să știe ce s-a ales din rămășițele trupești ale mamei sale. L-am întrebat pe Grasulf, care aflase despre trădare. Avarii au îngropat cadavrul lui Romilde în fața porților orașului, astfel încât oricine intră să-l poată călca în picioare. El a pus să fie deshumat și aruncat în Natisone de pe stânca înaltă din apropierea locului unde locuiesc evreii. M-am întors la Gaila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
un coș plin de pești proaspăt prinși. Era un om mai curând taciturn, pe care-l cunoșteam de ani buni. Mic și osos, avea fața îngustă și lunguiață, nasul subțire, pe vremea aceea apropriindu-se de patruzeci de ani. În timpul asediului avarilor, evreii se salvaseră pitindu-se printre brațele inaccesibile și stâncoase ale râului. Nu avuseseră parte de răzbunări, deoarece fiecare familie îi promisese lui Grasulf câte o jumătate de uncie de aur și o uncie de argint pentru refacerea zidurilor. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
plină de primăvară. II Cuvântul ebraic Nophelim, „cei care se clatină“, începe cu litera Nun. Stă scris că „Domnul îi sprijină pe toți cei care se clatină“, și într-adevăr eu și camarazii mei am fost ajutați în timpul fugii de la avari. Deși inima mea nu mai era Templul Său, voiam să-l întâlnesc pe Garibaldo și pe Ansoald în biserica-mamă a tuturor celor din ducat și a multor altora din partea răsăriteană a regatului. Sufletul meu se clătina și de data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]