524 matches
-
agricultură, producția meșteșugăreasca și creșterea sezoniera de animale în munți și pe pășuni. Că și mai înainte, țara era vestită pentru culturile pământului, pentru producerea mătăsii, a bumbacului, pentru viticultura, creșterea albinelor, producerea inului, vinăritul, cultivarea orezului și pomicultura. Orașele azere au cunoscut o nouă perioadă de înflorire, valoarea lor în viața economică, politică și culturală a țarii crescând mereu. În secolele al XI-lea - al XII-lea, au continuat să se bucure de o imensă popularitate în Orient orașele Beylegan
Statul Eldeghizilor () [Corola-website/Science/309179_a_310508]
-
-lea, au continuat să se bucure de o imensă popularitate în Orient orașele Beylegan, Baku, Nahcivan, Gandja, Tabriz, Maragha și Ardebil. Baku a devenit unul dintre cele mai mari centre din regiune, cel mai important port al Mării Caspice. Orașele azere livrau pe piața internă și externă petrol, carmiz (rubiacee), bumbac, covoare, mătase și articole de mătase, vase din ceramică și lemn, arme, țesături, produse metalice, materii prime minerale, sticla, podoabe, sare, fructe. Comerțul a pus Azerbaidjanul în legătură cu Rusia, cu Asia
Statul Eldeghizilor () [Corola-website/Science/309179_a_310508]
-
Qaraqoyunlu (în traducere din azeră "Oaia neagră" după steagul tribului), sau Karakoyunlu ("Karakoiunlu"), a fost un stat turcomano-azer șiit medieval din Asia de Sud-Vest, care a axistat aproximativ între anii 1375 - 1468. În acest stat se vorbea în oghuza estică, cunoscută actual precum azeră. Suverani
Statul Qaraqoyunlu () [Corola-website/Science/309211_a_310540]
-
din azeră "Oaia neagră" după steagul tribului), sau Karakoyunlu ("Karakoiunlu"), a fost un stat turcomano-azer șiit medieval din Asia de Sud-Vest, care a axistat aproximativ între anii 1375 - 1468. În acest stat se vorbea în oghuza estică, cunoscută actual precum azeră. Suverani: În anul 1380, conducătorul confederației tribale turcice Qaraqoyunlu, "Qara Məhəmməd"' (în azeră „"Mahammad cel Negru"”) a ocupat ținuturile din jurul lacului Van. După moartea conducătorului l-a înlocuit fiul lui, Qara Yusif, care imediat s-a înfruntat cu pericolul timurid
Statul Qaraqoyunlu () [Corola-website/Science/309211_a_310540]
-
stat turcomano-azer șiit medieval din Asia de Sud-Vest, care a axistat aproximativ între anii 1375 - 1468. În acest stat se vorbea în oghuza estică, cunoscută actual precum azeră. Suverani: În anul 1380, conducătorul confederației tribale turcice Qaraqoyunlu, "Qara Məhəmməd"' (în azeră „"Mahammad cel Negru"”) a ocupat ținuturile din jurul lacului Van. După moartea conducătorului l-a înlocuit fiul lui, Qara Yusif, care imediat s-a înfruntat cu pericolul timurid. În aceeași perioadă în partea sudică a Azerbaidjanului exista statul Djelairid cu capitală
Statul Qaraqoyunlu () [Corola-website/Science/309211_a_310540]
-
complicată, pentru că moartea lui Tamerlan a oferit oportunitatea îndeplinirii unei necesități istorice, unirea Azerbaidjanului, pentru care confruntau diferiți suverani locali. Qara Yusif, folosind ca motiv executarea lui Kayumars, începe o campanie militară impotrivă Șirvanului. Alianța Șirvanului cu micul stat feudal azer - Șaki și regatul georgian Kahetia, suferă o înfrângere într-o luptă pe malul fluviului Kura (6 noiembrie 1412), adică la granița Șirvanului, de către cavaleria Qaraqoyunlu. Toți suverani aliați, toată aristocrația Șirvanului au căzut prizonieri. Doar în 1413, Ibrahim I în schimbul
Statul Qaraqoyunlu () [Corola-website/Science/309211_a_310540]
-
este împărțită de Munții Lihski, la vest, în graniță cu Marea Neagră, și de Kura-Araks, la est, limitrofă cu Marea Caspică. În Transcaucazia trăiesc peste 50 de popoare, un adevărat conglomerat, un melting pot, dar grupurile etnice cele mai importante sunt azerii, armenii și georgienii. Majoritatea azerilor sunt musulmani șiiți și vorbesc o limbă turcică, destul de apropiată de limba turcă modernă, iar armenii sunt creștini ortodocși de rit vechi (gregorieni) sau catolici și vorbesc o limbă ce aparține unei ramuri a grupului
Transcaucazia () [Corola-website/Science/309186_a_310515]
-
la vest, în graniță cu Marea Neagră, și de Kura-Araks, la est, limitrofă cu Marea Caspică. În Transcaucazia trăiesc peste 50 de popoare, un adevărat conglomerat, un melting pot, dar grupurile etnice cele mai importante sunt azerii, armenii și georgienii. Majoritatea azerilor sunt musulmani șiiți și vorbesc o limbă turcică, destul de apropiată de limba turcă modernă, iar armenii sunt creștini ortodocși de rit vechi (gregorieni) sau catolici și vorbesc o limbă ce aparține unei ramuri a grupului limbilor indoeuropene. Georgienii (gruzinii), în
Transcaucazia () [Corola-website/Science/309186_a_310515]
-
în partea nordică și sunt compuse în principal din ruși și ucraineni. În sfârșit, mai sunt și alte grupuri, cum ar fi kurzii, talișii, tații, grecii și țiganii, toate împrăștiate în diferite zone ale Caucazului. Printre popoarele turcice, este cel azer, la sud-est, și turcici kipceak (kumâk, nogai, karaciai și balkar), la nord. Singurele popoare semitice din Caucaz sunt asirienii, care au fugit înspre teritoriile ruse, fiind prigoniți de turci la sfârșitul Primului Război Mondial. Asirienii trăiesc în principal în orașe. Mai sunt
Transcaucazia () [Corola-website/Science/309186_a_310515]
-
răspândit și pe teritoriul Azerbaidjanului. Când a fost cucerit de arabi, Azerbaidjanul a devenit o parte a Califatului arab sub denumirea de Vilaietul Aran. În această perioadă, Islamul devine principala religie a Azerbaidjanului, punând bazele unor noi tradiții și culturi. Azerii, ca și alte națiuni care au adoptat Islamul, se numeau musulmani și contribuiau la propășirea culturii musulmane. În epoca aceea Azerbaidjanul a îmbogățit tezaurul civilizației mondiale, dând lumii mulți savanți, poeți și arhitecți iluștri. Rusia a intrat în posesia teritoriilor
Transcaucazia () [Corola-website/Science/309186_a_310515]
-
, unul din cele mai vechi leagăne ale civilizației omenirii, este teritoriul etnic și patria istorică a azerilor care formau în perioada de început populația străveche a acestei țări. În partea de nord, de-a lungul lanțului principal Caucazian, se întinde granița dintre Azerbaidjan și Rusia. La vest aceasta este scăldată de Marea Caspica, iar la nord-vest si
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
vest aceasta este scăldată de Marea Caspica, iar la nord-vest si sud-vest se învecinează cu Gruzia si Armenia. O mare parte din teritoriul Azerbaidjanului o formează o câmpie întinsă înconjurată de lanțuri muntoase care treptat lasă locul șesului. Locuitorii ținuturilor azere din antichitate, în lupta îndârjită pentru existență, au trecut la orânduirea gentilica, au format triburi, apoi statul și, în sfârșit, s-a format ca popor si națiune de sine stătătoare. Azerbaidjanul este una din cele mai vechi regiuni ale așezării
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
triburi, apoi statul și, în sfârșit, s-a format ca popor si națiune de sine stătătoare. Azerbaidjanul este una din cele mai vechi regiuni ale așezării omenești. In urma săpăturilor din renumita peștera Azîh, nu departe de orașul Fizulu, arheologii azeri au descoperit una din cele mai vechi așezări preistorice ale omului pe teritoriul Euroasiei din epoca paleoliticului (epoca de piatra). Aici, în stratul așel, alături de uneltele de munca si de resturile de mamifere, a fost descoperit un fragment al maxilarului
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
existat trei dinaștii de Șirvanșahi: Mazyadizii aveau rădăcinile arabe, iar Kasranizii cele persane. Numai dinastia Derbendizilor (după numele orașului Derbent) a avut originea locală. Statul Șirvan, care ocupă zona nord-estică a Azerbaidjanului, a jucat un rol însemnat în istoria poporului azer. El era cunoscut prin matasea să și în perioada medievală treceau pe aici caravane din multe țări ale lumii. Șamahî a ajuns la apogeul în sec.XII. Invazia mongola l-a afectat prin distrugerile mari la fel ca și din
Statul Șirvanșahilor () [Corola-website/Science/309210_a_310539]
-
("Qara Yanvar" în azeră), reprimarea violentă a mișcării naționale de eliberare din Azerbaidjan de către conducerea Uniunii Sovietice prin folosirea armatei regulate. După anul 1988, în diferite reguinii din Uniunea Sovietică au luat un nou impuls mișcările naționale. Cele mai mari mișcări antisovietice au ieșit
Ianuarie negru () [Corola-website/Science/309192_a_310521]
-
pericolul real al câștigării puterii de către forțele anticomuniste și al înlăturării regimului tradițional din Azerbaidjan, ceea ce se întâmplase deja în diferite județe din republică(evenimentele din județul Djalilabad, 1989). Spre luna decembrie a anului 1989, observând neputința organelor executive comuniste azere, Moscova a început să instaleze în capitala Azerbaidjanului trupele complementare ale armatei sovietice(66.000 ofițeri și soldați), în condițiile în care în oraș erau deja prezenți 110.000 soldați, securiști și polițiști. Ministrul Apărării, Dimitri Iazov "a argumentat" mai
Ianuarie negru () [Corola-website/Science/309192_a_310521]
-
și-au anticipat victoria in alegerile libere organizate pentru luna martie a anului 1990. De fapt, Kremlinul a dorit distrugerea opoziției ca forță politică, permițând astfel Partidului Comunist să rămână la putere. În 19 ianuarie 1990 blocul energetic al televiziunii azere a fost ținta unui atac al trupelor sovietice de diversiune, urmarea directă a acestuia fiind întreruperea emisiei postului național pe teritoriul republicii. În oraș au sosit miniștrii de Interne și al Apărării, precum și alți demnitari de stat. Pentru păstrarea regimului
Ianuarie negru () [Corola-website/Science/309192_a_310521]
-
Uniunii Sovietice, rolul esențial fiind încredințat trupelor speciale " Alfa" și trupelor de diversiune "A". Acestea acționau conform stării de urgență declarată de Prezidiul Sovietului Suprem al U.R.S.S., act care a fost semnat de președintele Mihail Gorbaciov și anunțat publicului azer ulterior când 82 cetațeni fuseseră deja uciși si 20 de persoane fuseseră grav răniți pe străzile din Baku. Una dintre cele mai mari confruntări s-a desfășurat la intrarea nordică din capitală, în "Piața Armata Roșie a XI-a" aflată
Ianuarie negru () [Corola-website/Science/309192_a_310521]
-
încerca să ascundă intervenția numind-o ""operațiune împotriva extremiștilor"". Pe 21 ianuarie [[1990: În [[22 ianuarie]] [[1990]]: În raportul " din Azerbaidjan" ("Black January in Azerbaijan") dat organizației "Human Rights Watch" se menționează: Într-adevăr, în noaptea de 19-20 ianuarie rezistența azerilor a fost reprimată datorită disproporției de forțe, armata sovietică pricinuind mai mari violențe pentru realizarea unei pedepsirii colective. Așa cum oficialii sovietici declarau public, intervenția trupelor sovietice avea drept scop prevenirea înlăturării guvernului Republicii Azerbaidjan dominat de comuniști de către opoziția cu
Ianuarie negru () [Corola-website/Science/309192_a_310521]
-
(în limba azera: "Urmiya xanlığı") a fost un stat azer din Azerbaidjanul de Sud (1747-1763). a avut un rol important în istoria Azerbaidjanului de la jumatatea sec. XVIII . Fondatorul acestuia Fətəli xan Əfșar (Fatali han Afșar) și-a propus să creeze în Azerbaidjan un
Hanatul Urmia () [Corola-website/Science/309218_a_310547]
-
(în limba azera: "Urmiya xanlığı") a fost un stat azer din Azerbaidjanul de Sud (1747-1763). a avut un rol important în istoria Azerbaidjanului de la jumatatea sec. XVIII . Fondatorul acestuia Fətəli xan Əfșar (Fatali han Afșar) și-a propus să creeze în Azerbaidjan un stat unitar sub conducerea să. În această
Hanatul Urmia () [Corola-website/Science/309218_a_310547]
-
Fatali han Afșar, dând acestuia că ostatic pe fiul său Ibrahim han. Fatali han Afșar a reușit să obțină recunoașterea puterii sale din partea Hanatului Talıș și sultanatului Qutqașın. În perioada aceasta Hanatul Urmia demult ieșise din cadrul unui stat feodal mic azer și cuprindea tot Azerbaidjanul de Sud și o parte din Iran Însă în 1763 suveranul persan Karim han Zand și Panah Ali han au atacat Hanatul Urmia. După un asediu de 9 luni cetatea a fost cucerita. Karim han l-
Hanatul Urmia () [Corola-website/Science/309218_a_310547]
-
Ibrahim I Derbendi a fost un mare om de stat azer și suveranul statului Șirvan (1382-1417). În 1386, Tamerlan a ocupat Tabrizul și de acolo a înaintat spre Șirvan, Karabagh și Derbend, lăsând în urma sa doar jafuri și distrugeri. Culmea rezistenței poporului a fost apărarea cetății Alindja, care a fost asediata
Ibrahim I de Șirvan () [Corola-website/Science/309214_a_310543]
-
complicată, pentru că moartea lui Tamerlan a oferit oportunitatea îndeplinirii unei necesități istorice, unirea Azerbaidjanului, pentru care confruntau diferiți suverani locali. Qara Yusif, folosind ca motiv executarea lui Kayumars, începe o campanie militară împotriva Șirvanului. Alianță Șirvanului cu micul stat feudal azer - Șaki și regatul georgian Kahetia, suferă o înfrângere într-o luptă pe malul fluviului Kura (6 noiembrie 1412), adică la granița Șirvanului, de către cavaleria Qaraqoyunlu. Toți suverani aliați, toata aristocrația Șirvanului au căzut prizonieri. Doar în 1413, Ibrahim I în schimbul
Ibrahim I de Șirvan () [Corola-website/Science/309214_a_310543]
-
a murit șirvanșahul Ibrahim I Derbendi, în vârstă înaintată, datorită cărui capacități diplomatice și militare căruia, decursul a 30 ani de domnie, statul Șirvan și-a păstrat independența, și-a întărit autoritatea și și-a lărgit teritoriul fiind singurul stat azer care a supraviețuit marilor tulburări ale timpului. Noul șirvanșah Halilullah I a reluat relațiile de prietenie cu urmașul lui Tamerlan, Șahruh care ocupase o mare parte din Asia Centrală și din Iran.
Ibrahim I de Șirvan () [Corola-website/Science/309214_a_310543]