2,305 matches
-
1913 din 27 martie 2016 Toate Articolele Autorului Sunt,poate, o minune, cum îmi zice sufletul, poezie, minunea cerului vărsată printr-un dar. M-am descleștat de sine, de hotar și am călcat pe trupul îngânărilor de dor, le-am azvârlit dincolo de odaia clarobscură ca într-un han în care se-ntâlnesc alunecări parfumate în beția nopții, pe panta tăcerii, pe panta durerii, pe panta plăcerii, pe panta pantelor, în organul luminii. Și poate că strălucesc din adânc prin cuvântul alee
FEREASTRA de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384656_a_385985]
-
atac după indicațiile date de Negru-Cioară și cioroipanii săi. Ajunși față-n față cu Ghiocel și garda sa, se repeziră ca turbații, atacară prin surprindere, încât bieții flăcăi și luptătorii lui Sabie de Raze nici nu se dezmeticiră când fură azvârliți din șa, copleșiți de săgețile de gheață ale luptătorilor lui Viscorilă. Noroc că greoiul Nămețilă se împiedică și rostogoli peste flăcăi un munte de zăpadă, îngropându-i cu totul în nămeți. Înfuriat, Viscorilă sufla ca un turbat, iar soldații săi
MĂRŢIŞOR-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382384_a_383713]
-
Autor: Dragoș Niculescu Publicat în: Ediția nr. 2164 din 03 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Să mergem toți cu grijă, mai cad pe lume poduri, Din trepidație, pașii pot nărui și temple. Să comandăm în ceruri papiota fără noduri, Să azvîrlim în sobă manualul cu exemple. Mi-aduc aminte bine, era acum o viață, Sub coviltirul ceții, ne fluieram ca chiorii, Dar mai urca atuncea o mînă din verdeață, Ne mai redau zăganii copilele ardorii. Priviți deci cum se-nclină La
CETATEA PROSCRISǍ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382429_a_383758]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > PLEC Autor: Angela Mihai Publicat în: Ediția nr. 2031 din 23 iulie 2016 Toate Articolele Autorului PLEC Am decis să plec din viața-ți Și din gându-ți și din tot Să m-azvârl spre altă lume Și sub ea să mă îngrop. De ce să rămân în gându-ți Și-n tăcerea-ți să rămân Și din calea-ți rătăcită, Să-mi arăți greșit alt drum? Cine ești să cred în tine? Cine sunt
PLEC de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382547_a_383876]
-
până când, o tânără îndoliată extravagant, care fuma lângă intrare, adăugă c-o voce răgușită că remarcase desenul când își înmormântase bărbatul. Da, ăsta era! Doar l-a văzut zilnic în vremea tămâiatului, că i se părea chiar indecentă așa glumă azvârlită la poarta cimitirului din zona... Antonel plecase, lăsându-i pe dornicii de socializare să colporteze... să divagheze... să-și uite necazul personal al plății impozitelor... Băgând la cap adresa grădiniței, o și apucă într-acolo. Clădirea colorată strident - un mov
GRAFFITI (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382492_a_383821]
-
moaște întregi de martiri, așezate într-o raclă comună, de lemn, după tradiția ortodoxă bine cunoscută cu mâinile pe piept și capul spre apus. Ajunsă la Tulcea se despletește în trei brațe: Chilia, Sulina și Sfântul Gheorghe, prin care se azvârle în Marea Neagră cea veșnic biciuită de furtuni. Între aceste trei brațe se deschide și înflorește, unică prin bogăția și frumusețea ei în Europa, Delta Dunării. Ea se varsă în mare nu prin trei guri, ci prin 52 de guri. Suprafața
DUNĂREA DE DORUŢA DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383552_a_384881]
-
Ia morcovelul! Ia vărzica! Ia zmeurica!” Și toți dădură buzna peste coșurile ei. Nea Martin umflă trei legături de zmeură, iepurașul vreo cinci morcovi, iar purcelul îi răsturnă și murdări un coș plin cu fructe, spre supărarea caprei care-i azvârli cu ciudă o copită drept în rât: “Fir-ai tu să fii de nespălat!” O, ce zarvă!... Ce râsete!... Ce hărmălaie!... În balconul cerului apăru și doamna Lună, zâmbitoare și roșie la față, tolănită într-un fotoliu de nori negri
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
frunzelor toamnei intra În topitoriile reci ale materiei. E mult dor de moarte în noiembrie. Pe garduri putrede se cațără felinele. În lazaretele fricii cei singuri Scriu scrisori de dragoste pierdută. Adio, suflete. Voi trece prin umbrele pe care Le azvârle muntele Spre cel mai îndepărtat echinocțiu. Șanț un om născut prea târziu. Și totuși, mama mi-a spus Că în iarna care a urmat Venirii mele pe lume A nins bogat și frumos. November You will be a mân born
NOIEMBRIE (NOVEMBER) de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382902_a_384231]
-
le curgeau pe obraji. Irina ieși pe balcon să privească cerul înflorit de artificii. O urmară și celelalte. În atmosferă, urletele și pocniturile reverberau cu chiotele de veselie și bucurie. Iar pe cer înfloriseră atâtea vise și speranțe, ce se azvârleau în străfundurile întunecoase ale viitorului, străluceau o clipă și se stingeau când coborau pe pământ. Violeta întrebă: - Tanti, de ce se sting așa repede florile astea aprinse pe cer? - Dacă vrei să strălucească mereu, primește-le în sufletul tău și îngrijește
CAP. 10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383083_a_384412]
-
Toate Articolele Autorului Plecase de multă vreme bunica și eu tot mai plângeam, aievea și-n vis. Ograda și casa îi purtau încă pecetea. Mă amăgeam că e dusă prin vecini, că vine îndată... Furișat după cină în iatacul ei, azvârleam împrejur ochi ageri, hulpavi. Îmi părea minunat lăuntrul cel tainic, de mult neumblat. Penumbra tremura ca-ntr-o poveste. Nu-mi aduceam aminte când fusesem acolo ultima dată, însă acum parc-aș fi intrat întâi! O fereastră micuță cu gratii
CASETA CU BIJUTERII de ANGELA DINA în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385328_a_386657]
-
Mergeam pe drum sălbatec, în noaptea-nfricosată Ciocnidu-mă de stâncă, și-n ape șiruind, Rotind în minte soarta acelor ce ‘nainte-mi Murit-au din potecă, prin hăuri nimerind. Urlă plângândă noaptea pe crunta vijelie Crengi vii si frunze moarte spre mine azvârlind Și fără tihnă pasu-mi cu greu acum pășește Dorind în van limanul, și soarele visând. Ci inima-mi străpunsă în crunta bătălie, De paloșele vieții și-a limbii sabie rea, Izbea în chin disprețul, iar țepii de mânie Îmi străpungeau
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
română nu are un Nobel. Lucian Blaga era atât de aproape de faimosul premiu, numai că discordia, nimicnicia, invidia l-au îndepărat de laurii pe care-i merita. Ce mult păcătuim când nu așezăm valorile în înălțimi ale respectului și prețuirii, azvârlindu-le în calea pașilor covorul mâncat de moliile mediocrității, ale pustiului minții și sufletului! Răstoarnă, la Tg.-Mureș, culoarea aceasta de gri intens proiectul cultural al scriitoarei Mariana Cristescu, Punți de lumină, preschimbând discordia în iubire, iar mediocrității punându-i
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92491_a_93783]
-
pe bancheri și pe directorii de bănci (desigur, și „guvernatorul Trilateral”), părăsind băncile, în masă, ca șobolanii. Milioane de români au fost și sînt fraudați de bănci. Bancherii au transformat Leul românesc într-o pisică de maidan, căreia be-ne-re îi azvîrle din cînd în cînd cîte un bănuț, cică pentru a rezista atacurilor valutelor. Ar fi timpul ca poporul să treacă la „epurarea” și reorganizarea sistemului financiar românesc. O colonie de rețele mafiote, bănci, moll-uri, marchet-uri și farmacii Instituționalizarea cămătăriei și
Fraude de proporţii şi mafioţi purtători de ştampilă [Corola-blog/BlogPost/93480_a_94772]
-
un covor de umbre ce dragostea ne coase. Iar somnul se coboară pe pătura de frunze Ținând perina clipei prin visele confuze Și toamna e în casă pictată-ntr-un tablou Pe când noi scriem viața golind înc-un stilou. Dar șoapta azvârlită în cerul nostru mut Se lasă părăsită ca-ntr-un necunoscut, Iar în capătul zilei luceferii din noi Rup firul de iubire pierdut de amândoi. Eu m-aș lăsa o dată în buzunarul vieții Și aș privi afară prin zorii dimineții
STIHURI (1) de CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383158_a_384487]
-
cu cât „entuziasm” ne uitam la unelte și la traistă, ne-a repezit: - Hai, cucoanelor, că nu vă stricați manichiura! Învățați-vă cu greul și răbdarea. Treceți imediat la treabă! Ultimele vorbe ni le-a spus pe un ton șuierat, azvârlite pe vârful săgeților din privirea sa oțelită. Așa ne-a energizat și ne-a transformat în executanți docili și cuminți. Toți lucram în tăcere ca niște roboți programați să execute cu exactitate mișcările prevăzute în manualul de semănat arpagic. În urma
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
a spus că sunt dușmanul Stațiunii și al său, după care le-a aruncat pe toate trei în cămin. S-au aprins dintr-odată. Limbi de foc - albastre - căutau spre masă, spre ferestre, totul într-un nor de fum, de parcă azvârlise în jar catran și pucioasă. Încercasem un pact cu Diavolul pentru a supraviețui; îi oferisem truda mea, dar nu și sufletul. Pentru că, înainte de prăpăd, printr-o scrisoare-ordonanță, mi se ceruse să rescriu totul, or, eu refuzasem să schimb fie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
afișul: a rămas la vedere două-trei minute. În local era numai puștime, nu te cunoștea nimeni. Un burlac, aproape bătrân, venit să soarbă o cafea trucată, jumătate orz. Nu ai aruncat la coș nici o hârtie; nici acasă nu faci așa ceva, azvârli ciornele, bucățele, numai la toaletă. Ți-e teamă să nu transpire ceva înainte de tipar. În reviste ai publicat doar fragmente „neutre”, alese cu toată grija. Ai o perioadă proastă. Durerile de cap, insomniile... A nins. Neobosită, pajura albă plutește deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
prinse În cavitate atunci când coaja fusese smulsă. Capul mortului parcă se afla acolo, sub ochii lor, Înghețat de privirea cumplită a unei Gorgone. Abia atunci, poate pentru a-și dezlipi privirea de acea grozăvie, sau pentru că o scăpărare a torței azvârlise un fulger de lumină pe un perete, atenția lui Dante se opri asupra marelui mozaic aflat În spatele celui ucis. Ridică torța, plin de curiozitate. Lumina alunecă peste un pumn de pietre de mozaic multicolore, căzute sub schelă. Pe perete se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
la care lucra maestrul Ambrogio, În timp ce era pecetluit de suflarea morții, zis Dante gânditor. Dar de ce... — Ce Înseamnă asta? Îl Întrerupse Bargello. Se uita În sus, intimidat, ca și când enormitatea figurii ar fi alungat din mintea lui mărginită prezența cadavrului. Dante azvârli o privire spre dânsul, În sfârșit binevoitoare. — E reprezentarea unui pasaj din istoria sacră, un episod care Îl privește pe Nabucodonosor, regele păgân, și statuia care i-a apărut În vis și care simbolizează omenirea, În căderea ei de la vechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
limpede a inteligenței, dar și a ambiguității. Dante nu fu uimit să găsească un cleric În tavernă: pesemne că, În afară de Bologna, frații petrecăreți se răspândeau și prin restul Italiei, se gândi măsurându-l din creștet până În tălpi. Era suficient să azvârli o simplă privire ca să observi că schima purtată de el era cu mult mai rafinată decât a confraților săi. Teologul, chiar dacă Îi intuise neîncrederea, nu arătă nici un fel de adversitate, ci, dimpotrivă, Îi răspunse la salut cu o politețe accentuată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lumii. Acum, că ești prior, vei avea poate prilejul să cercetezi vreuna din acele crime despre care ne-ai vorbit cu atâta patimă, zise pe un ton nevinovat. S-a comis oare vreo crimă? continuă el zâmbind, ca și cum ar fi azvârlit la voia Întâmplării o ipoteză absurdă. — Chiar asta s-a Întâmplat. Iar crima pe care o cercetez plutește pe urmele voastre. Asupra cuvintelor sale se lăsă o tăcere subită. Până și zgomotele tavernei se domoliseră. Cu coada ochiului, Dante văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
De această stâncă se zdrobește corăbioara Înțelegerii noastre, murmură Augustino. Înainte să vorbească, Dante așteptă, adâncit În gândurile sale. Planul trasat de interlocutorii săi era exact. Mai scrută o dată chipurile care Îl fixau. Dindărătul acelui zid de politețe, cineva Îi azvârlea o mănușă de provocare. Dar el era gata să o ridice. — Asasinul crede că va scăpa ascunzându-se În spatele acestei enigme bolnave. Dar Florența mi-a pus În mână spada justiției, iar eu nu o voi depune Înainte de a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Întrucât Îl zărise În nenumărate rânduri printre cerșetorii care stăteau cât e ziua de lungă În față porții de la San Giorgio Scheraggio, parohia cartierului său. Era un tâlhar ce fusese deja pedepsit cu tăierea degetelor. Dispari sau pun să fii azvârlit În temniță, la Stinche! — Soarta dumitale, messere, pentru un bănuț! Îl auzi strigând În continuare, pe un ton obraznic, În timp ce se Îndepărta. Dacă, Într-adevăr, ar fi fost de ajuns câțiva bănuți... Toată lumea era nerăbdătoare să Îi prezică viitorul, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
la Florența va apărea o Universitas, fiindcă, În felul acesta, concetățenii noștri nu vor mai fi nevoiți să se spetească ca să Își trimită copiii la Padova sau la Bologna. Sau În văgăuna aceea de eretici care e Parisul. Dante Îi azvârli o privire piezișă. El studiase la Paris, În tinerețe. Și tocmai la facultatea Artelor, aceea căreia orașul Îi datora faima sa de loc al libertinajului. La ce voia să facă aluzie mitocanul acela? Se ridică brusc, adunându-și hârtiile. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
știu. Dar, despre orice ar fi fost vorba, Îl urmărise până aici de la Roma. Dante reflectă asupra acestor cuvinte. — Și crezi că acesta era obiectul reprezentării lui? Întrebă el În cele din urmă. Ceea ce voia să dezvăluie În operă? Iacopo azvârli În jur o privire nervoasă, ca și când ar fi ars de nerăbdare să se Întoarcă la lucru. — Domnia ta ai o ideea despre ce ar putea fi, nu-i așa? Îl presă poetul. Iacopo nu răspunse, iar el Îl Înșfăcă de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]