727 matches
-
goală - fiindcă lințoliul tot cădea de pe ea -, o doamnă... nu, în mod cert nu o doamnă, ci o femeie... cum de ajunsese o asemenea femeie, având toate simptomele maniei religioase, tocmai la el în casă. — Asta e tot, fiica mea? bâigui el atunci când Eva își epuiză în cele din urmă repertoriul. — Da, părinte, scânci Eva. — Slavă Domnului! exclamă cu înflăcărare părintele St John Froude. Apoi se întrebă ce trebuia să facă mai departe. Dacă măcar jumătate din lucrurile pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ochii adânciți, genele vopsite, ce mai... Rochie fină, nisipoasă, strânsă într-un cordon verde-închis, ca și ochii. Detectivul rămase locului, împușcat. Doamna zâmbi și luă, cu o mișcare delicată, coroana din brațeleplebeului. — O zi fragedă, turbată, scumpă doamnă, izbuti să bâiguie netotul. O șovăială, o amețeală, să înnebunești. O să ne scoată din minți primăvara asta ilegală. Ați observat forța ei de descătușare asupra captivilor care suntem? O să înnebunim, vă spun eu, doamnă Venera. Ieri-seara, mă plimbam prin parc. Deodată, un june
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
bănuit străină, m-au considerat străină. Nu contează ce ești, contează cum ești văzută. Măstrigau, am aflat, Teresienstadt. Așa mă strigă: Teresienstadt! Domnul Vancea privea drept în ochii doamnei care privea drept în ochii detectivului. Da, da, înțeleg, încercă să bâiguie adolescentul. — Deci, pogromul acela e o confuzie, profesore. Dar nu mă plâng. Dimpotrivă, sunt mândră, să știi. Da, da, înțeleg, încercase să bolborosească nepăsătorul care nu era destul de nepăsător. — Mândră și bucuroasă. S-a dovedit că barbariin-au reușit să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fie spus, le petit Nap apreciază acest gen de colaborare ca fiind echitabil. Îmi cer scuze, Excelență, dar relațiile dintre noi doi vor fi doar relații de colaborare și nicidecum de subordonare. De acord? ― Desigur, desigur! Dacă însuși împăratul apreciază... bâigui consulul și, încurajat de faptul că femeia se pregătea de plecare, îndrăzni să-i pună întrebarea care îl frigea la inimă. Dar... dacă-mi este permis, madame... Manuc va muri... nu-i așa? Ledoulx zări tresărirea voalului. Dar nu auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ceva anume pentru mine... Ca poet, mi-ar fi prea de ajuns înfiorarea și chiar o anume neliniște...” ― Cu mac pe frunte... unte... unte... munte... pășești spre munte... cu... cu pielea albă... Hmmm!... Ah, da!... pe neaua dalbă... ― Ce tot bâigui tu acolo, nepotache? Încununat cu „laurii lui Vergiliu”, Iancu privea pe deasupra perechilor de dansatori. ― Ascultă aici! Cu mac pe frunte⁄ Pășești spre munte⁄ Cu pielea albă⁄ Pe neaua dalbă... Am prins! Am prins în sfârșit imaginea aceea de neuitat... ― Nanone
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
că erau nevinovați. Oricare dintre ceilalți ar fi încercat o imensă plăcere tăindu-i beregata comandantului său. — Mulay! urlă. Un bărbat uriaș și pocit intră imediat și rămase nemișcat, palid, desfigurat și aproape tremurând lângă țâțâna ușii. — Ordonați, dom’ sergent, bâigui, făcând un efort. — Tu erai de gardă, nu-i așa? — Da, dom’sergent. — Și n-ai văzut pe nimeni? Cred c-am ațipit un moment, dom’ sergent, aproape se tângui uriașul. Cine-și închipuia că în plină zi... — Tu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mele poeme Într-o mie de ani, cioburi, fragmente, resturi ale unei lumi Îngropate pentru totdeauna. Ce rămâne dintr-o cetate este privirea indiferentă pe care va fi Îndreptat-o asupra ei un poet pe jumătate beat. — Îți Înțeleg cuvintele, bâiguie Abu Taher, oarecum dezamăgit. Totuși, doar nu vrei să-i dedici unui cadiu șafeit niște poeme care duhnesc a vin! De fapt, Omar va ști să se arate conciliant și plin de recunoștință, va pune apă În vinul său, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
croncăneau jalnic. Deși prins între pieptar și maiou, celularul reuși să-și ridice țârâitul până la urechea lui Leo. Când acesta ridică receptorul, un glas fără rost de vesel îi ceru să-și aleagă un număr de la 1 la 90. 29, bâigui profesorul. Ia să vedem, să vedeee...! Aha! ai câștigat o limuzină Mercedes decapotabilă, chiui glasul. Păi de ce decapotabilă? Suntem în lichidare de stoc; și orice-ar fi, bucură-te, tovarășe, ce naiba! Bine...stai așa...trăiască eurobingoshow! Și țipătul bingomanului înjunghie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
se pare că aveau de gând să-l anihileze. Le-o luase înainte. Intră ca o furtună în anticamera unde își avea biroul secretara. Surprinsă că intrusul reușise să ajungă totuși până la etajul șapte, tânăra își scutură buclele albăstrii și bâigui că nu se putea pătrunde la domnul doctor, pentru că se concentra înainte de operație. Îl privea speriată, ochii indigo i se învârteau în cap. Pe ușa capitonată din spatele ei era fixată în șuruburi o plăcuță argintie: Director General Doctor Ulise Iolescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să mai vie? Doamna ezita: nu știe câte zile mai rămâne pe aici și... ― V-ați supărat pe mine, coniță? zise arendașul deodată, desperat. ― O, de ce? făcu Nadina, întinzîndu-i mâna. Nu mi-ai făcut nimic. Se poate? Coborând treptele, Platamonu bâigui în sine, amărît: "Bine am nimerit-o, n-am ce zice! Bravo mie!" 8 Marți după-amiază începu o ploaie măruntă, rece. A început domol ca să ție lung, ca ploile adevărate de toamnă. Gogu Ionescu venise cu Eugenia la dejun, la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
putem ținea dacă nu-i nutreț și porumbul... Bîrzotescu, parcă nici n-ar fi luat notă de existența ei, ieși plecîndu-se adânc, să nu se lovească cu capul de pragul de sus. Ignat îl petrecu după cuviință până-n ogradă, abătut, bâiguind mereu ca o scuză și o plîngere: ― Apoi ce să facem, dom' perceptor, ce să facem? Aristide Platamonu trimise servitoarea să cheme puțin pe fata logofătului, pe Gherghina. Ea are să știe să-i calce pantalonii frumos, cu dungă, nu ca
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
păsurile și știe să vi le lecuiască... Coborî încetinel pe treptele de marmoră. Țăranii rămaseră cu căciulile în mână. Lumea se risipi, parc-ar fi apus soarele. ― Apoi hai să plecăm că pe aici am isprăvit! făcu Petre. ― Hai, hai! bâigui Luca Talabă, înfundîndu-și căciula pe cap. Merseră de-a dreptul la gară. Sperau să nimerească un tren ori, de nu, să petreacă noaptea pe acolo, că-și sleiseră banii și nu mai aveau decât pentru bilete. Avură noroc. Când porni
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu dânsul, nu ședea ca bolovanul! strigă Florica. Bătrânul se iuți, parcă glasul I-ar fi dezmeticit dintr-o toropeală. Învățătorul ar fi vrut să spuie ceva, doar pentru asta a venit cu jandarmul. Dîndu-și seama că nu poate întîrzia, bâigui pierdut: ― Dacă s-ar întîmpla să nu mă întorc, atunci... Adică las' că i-oi spune tatii, dac-o fi așa, că tot vine și dumnealui... Ei, haidem să mergem! Se gândi că ar trebui să-și sărute nevasta, cel
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
batjocorești, don' primar, că astea nu-s de batjocorit! Că nici strâmbătatea nu poate stăpâni mereu și trebuie să vie vremea dreptății! ― Apoi dreptatea nu vine călare, moșule! făcu Pravilă cu alt glas. ― Vine cum poate și bine că sosește! bâigui bătrânul. Leonte Orbișor povestea că Anghelina lui Nistor Mucenicu s-ar fi întîlnit cu călăreții. Așa i-a spus lui cineva, nu știe cine. Lupu Chirițoiu socotea că trebuie să fie ceva adevărat, fiindcă și el a auzit multe la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
răspunse printre sughițuri de plîns: ― Eu m-am... m-am... m-am jucat... și... aoleu, aoleu urechile mele! ― Ce s-a întîmplat, măi Nicușor, că tu ai văzut? întrebă baba. ― L-a bătut domnul, dacă n-a vrut să ferească! bâigui Nicu, suspinând de emoție. ― Bine ți-a făcut! Prea bine! făcu baba Ioana, venindu-și în fire, către nepotu-său bătut. Trebuia să-ți sucească gâtul, afurisitule, că n-asculți, oricât îmi bat gura cu tine!... Aide, pleacă acasă! Du-te
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-ți plătească durerea acuma, îndată? Pavel întoarse capul spre cârciumar, încurcat, în vreme ce împrejurul lui se înălțau alte îndemnuri gălăgioase: ― Du-te, Pavele!... Că bine zice Cristea! Aide, Pavele, nu mai sta în cumpănă!... Trebuie să-ți plătească! În sfârșit țăranul bâigui șovăitor: ― Aoleu, oameni buni, mă mânați să mă stâlcească și pe mine?... Că doar n-o să se sperie dânșii de o umbră de om! ― Hai, Pavele, că merg și eu cu tine! sări Petre, îndreptîndu-și sumanul pe umeri. ― Să ne
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
doar e moșia ei! ― Apoi d-aia, să nu te bagi, că noi nu putem lăsa să ne ia nimeni pămîntul! făcu Matei cu o amenințare. ― Din parte-mi să n-aveți grijă, băiete! Numai cu dumneaei să vă înțelegeți! bâigui arendașul cu un glas care voia să fie ocrotitor și nu izbutea. ― Apoi cu dumneaei om vedea noi ce-om face! spuse țăranul. Așa, cucoane! să nu zici că nu ți-am spus! ― Măi Matei, la mine vorba-i sfîntă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
moarte. Murmurul i se stinse, dar surâsul îi rămase atârnat pe buze, ca o amintire din alte vremuri. 6 ― Cine-i?... Cine-i acolo?... Cine bate? ― Fii bun, Leonte, și scoală nițel, că s-a întîmplat o...! ― Dumneata ești, primare! bâigui logofătul Bumbu, recunoscând glasul. Uite-acu mă scol... Iacă viu!... Oare ce s-o mai fi întîmplat, Doamne ferește? adăugă apoi în sineși, horobăind prin întuneric, speriat, fiindcă nu pricepuse, somnoros cum era, ce spusese primarul. Când deschise logofătul ușa, Ion Pravilă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
noi nici pe tălică, n-ai grijă, nea Cristache!... Ne-om socoti după cuviință, numai să-ți vie rîndul! Că de-acu n-om mai zăbovi cu răfuielile, fii pe pace! Oamenii dimprejur, care râdeau, care bombăneau. Cârciumarul păli și bâigui foarte răgușit: ― Da cu mine ce-aveți, măi Petrică băiete, că doar... Petre îl împinse la o parte, fără răspuns, zicând către Toader Strîmbu: ― Bine că veniși, că tocmai eram să plecăm, să nu te mai așteptăm, că uite, soarele
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Am pus și o găină în oală să-ți fac o ciorbă fierbinte și... Se întrerupse deodată. Ochii îl priveau mereu, nemișcați, cu aceeași umbră de spaimă, deși gura întredeschisă parcă voia să vorbească. ― Aoleu, doar n-oi fi murit? bâigui Melentie zăpăcit. Se apropie, pipăi brațul uscat sprijinit pe dunga patului și cu degetele atârnând în jos. ― A murit! făcu omul abătut, uitîndu-se lung în ochii încremeniți cu privirea spre masă. Tocmai acuma s-a prăpădit și ea când... În
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o purta obișnuit prin curte, și-o potrivi bine pe cap și păși spre ușă. Bumbu îl opri o clipă, apucă din cuierul de lângă ușă o haină scurtă de piele căptușită cu blană și i-o ținu s-o îmbrace, bâiguind supus: ― E cam răcoare, conașule, și puteți răci dacă... ― Ce dracu mă mai întorseși din cale! mormăi Miron, îmbrăcînd totuși haina și încheind cu atenție toți nasturii, parc-ar fi plecat la drum lung. Isbășescu, stană de piatră lângă fereastră
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de sânge năclăit cu humă, ca o panglică de catifea neagră ieșită de sub căciula turtită. Tresări când auzi glasul primarului cu o imputare ascunsă: ― Mi se pare că nu fuseși aci, Petrică? ― Bine că n-am fost, Doamne iartă-mă! bâigui flăcăul. Că ce-o mai ieși din toate astea, numai Cel-de-sus poate să știe! ― De, se vede că ne-a fost nouă scris să... Pravilă iar nu cuteză să sfârșească. De altfel, Ichim îi luă vorba din gură: ― Du-te
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dumneavoastră, domnule prefect! făcu maiorul Tănăsescu, agitîndu-și atât de vijelios cravașa cu mâner de argint, încît calul ciulea urechile. Deși acuma îi vedeți și-i auziți, și vă puteți convinge că nu merită altceva decât gloanțe și baionete! ― Nu, nu! bâigui Baloleanu. Trebuie mai întîi să... 1 se împleticeau picioarele și-i clănțăneau dinții. O frică nătângă îi rodea inima, că soldații se vor înfrăți cu țăranii și-l vor măcelări. Mulțimea de țărani începu deodată o mișcare pe loc ca
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
supărat ca totdeauna: ― Păsărelele mamei, păsărele, păsări... ― Maica Ioana tot cu găinile ei ș-acuma, nea Petrică, auzi? zise Ilie bucuros c-a auzit glas de om în tăcerea asta dureroasă. ― D-apoi că ea nici n-are alte griji, bâigui Petre morocănos. După alt răstimp, ciocănit de chemările babei, soldații începură a se vedea mai bine cu maiorul călare, la mijloc. Petre îi privea cu niște ochi neîncrezători și parcă numărîndu-le pașii. Deodată răsună iar trâmbița, prelung ca o prevestire
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
crimele și ticăloșiile lor au înspăimîntat lumea și că numai prin pocăință și mărturisiri sincere își vor putea ușura soarta... Ca la comandă, sutele de oameni ridicară capetele cu o mișcare, parc-ar fi vrut să se scoale în picioare, bâiguind într-un singur glas prelung ca murmurul unei furtuni trecute: ― Iertați-ne... Baloleanu încremeni de groază, ca și când mișcarea și glasul mulțimii ar fi fost începutul unei noi răzvrătiri. Aceeași frică subită cuprinse și pe procuror, și pe maior, ca și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]