758 matches
-
Adversarul era mult mai puternic. Normal. Cum se putea altfel? Fața lui bărboasă era Îngrozită. Ținută În sus, cu obrajii În flăcări, ochii căprui, distanțați implorau ajutor. Sau cugetau ce să facă. Ce ar trebui să facă? Ca un om bâjbâind Într-un râu În căutarea unui obiect pierdut În timp ce se holbează la cer, cu gura căscându-i-se din barbă. Dar nu voia să lase din mână Minox-ul. Ținea un braț Întins În sus, departe de adversar. Greutatea corpului vânjos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
oboseala ce urmează, firesc, după orice distracție. EL ar fi stat atunci, acolo, cîntărind și punînd față-n față visurile neîmplinite și ceea ce pierduse... Ce-ar fi urmat să facă? ... Îl căutam, orbecăiam... dar În zadar. Întunecimea aceea În care bîjbîiam nu era altceva decît propria mea persoană... harta personală pe care creierul meu o concepuse... Numai că eu eram cel care stătea acolo, și nu EL. Cinstit vorbind, eu n-ar fi trebuit să mă găsesc acolo, ci În fața Împrejmuirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Banii nu-mi spun. Trăiesc fără nici o noimă în cochilia mea până - până când? Cum devine chestia asta cu experiența care se va termina până la urmă? Ridică-te, ieși, fă-o - acum, acum. Acum! Mă las purtat de valurile vieții, șovăind, bâjbâi, orbecăi... și, iată-mă, în cele din urmă aici, semiîmbrăcat, în bucătărie, cu țigări și cafele. Dependența se dovedește a fi uneori tare comodă: nu e nevoie decât să te dai jos din pat pentru ea. Mă uit pe geam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de tatăl său într-un cărucior descoperit. Băiețelul purta ochelari cu lentile groase și ramă neagră și groasă. Ochelarii erau ieftini, așa cum era și căruciorul. Brațele slabe ale ochelarilor făceau ca aceștia să alunece de pe urechile palide ale copilului care bâjbâia după ei, după care își ridica privirile, cerând ajutorul tatălui, un bărbat de vreo treizeci de ani, slăbănog, cu păr lung și rar, cu tricou și pantaloni uzați. Pe fața copilului își pusese amprenta o suferință tăcută, așa cum îți este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mijloc și se revărsau pe lângă un chip cu străluciri aspre și ochi blânzi ca marea, ca o niagară de păr. Fața a provocat totul. Liv se întinse pe pat. — Vino, zise ea. Vino și consfințește-ți legământul. în timp ce Virgil Jones bâjbâia de colo colo în noapte, Vultur-în-Zbor se îndrepta către trupul soției lui, către patul curat, trecând pe lângă lumânările scânteietoare, pe lângă păienjeni și mucegaiuri. Știa să-l excite așa cum Irina n-o făcuse niciodată. Pe atunci el deținea controlul, iar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
-l las baltă numai pentru că o femeie a dat buzna peste mine, m-a drogat și și-a făcut de cap cu mine pe mocheta din living. Aprinse lumina mare, care te orbea. Termină cu astea! Cu ochii abia mijiți, bâjbâiam după lucruri. —Unde e baia? Ridică din sprâncene. —Ești pregătită să faci sex cu un străin înainte să știi măcar unde e baia? Între timp îmi pusesem cămașa. — Ți-ar fi ieșit mai bine discursul dacă nu ai fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
cum era de așteptat, nu primi nici un răspuns. „Eu zic”, continuă el, „că nu ar fi rău să vă puneți asta sub cap, ca să nu vă treziți mâine cu gâtul Înțepenit și să fiți nevoită să apelați la frecții...” Și, bâjbâind cu mâinile prin așternut, doctorul dădu peste o pernuță, pe care o aruncă lângă pat. De jos nu se auzi nici un răspuns. Noimann rostise pe un ton destul de apăsat cuvântul frecții, conferindu-i un dublu Înțeles. Tăcerea continuă să domnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
iar tavanul reveni și el la locul lui. Noimann Întinse mâna și căută În dreapta sa o bucată de cearșaf curat cu care să-și șteargă murdăria de pe față și de pe abdomen. Dar pretutindeni degetele dădeau de o umezeală lipicioasă. Tot bâjbâind cu mâna, doctorul descoperi În dreapta lui, sub pernă, un locușor ce părea să nu fi fost afectat de borâtură. Degetele sale albe Începură să scormonească febril, răvășind salteaua, până ce dădură de ceva tare. Fără să deschidă ochii, Noimann Își dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-i sugereze că stă În fața lor cu rușinea desfăcută. Oliver nu era naiv. El era conștient că, orice s-ar fi Întâmplat, ascunsă de frunzișul ruginiu de dedesubt, bărbația sa se afla la adăpost de orice ochi străin. Abia el, bâjbâind cu mâinile, se Întâmpla să dea destul de greu de ea. Ce rost aveau aceste vorbe aruncate-n vânt? Puteau să-i facă orice, să-i cânte din trompetă În urechi, să-i toarne apă rece sau apă fiartă În cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o mască pentru a-și mișca șoldurile și poșeta prin oraș!? Dacă, În loc de chip, femeile ar poseda sâni sau tocuri cui, ar fi totuna, medita el. Ba poate tocurile cui ne-ar fi mai de folos. La ce bun să bâjbâi sărutând pleoapele și gura odată ce ajungi cu buzele și degetele În același loc?! Un portmoneu sau o poșetă În loc de chip ar rezolva multe probleme. Portmoneul, desigur, ar fi mai folositor dacă ar fi doldora de bani. Banii pot rezolva multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
zodie. Erau trei, de fapt patru. Noimann-cinicul, Noimann-penitentul și cineva mereu ascuns În penumbra camerei. Și Încă unul, a cărui aură Întunecată fusese acoperită de numere. Unu-unu, cinci-cinci, șase-șase. Zero-zero. Nimic-nimic. Sus-jos. Jos-sus. Stânga, dreapta. Așa, așa... Mâna penitentului bâjbâia prin bezna umedă. Cifrele i se lipeau ca niște limacși de palme. Unde era numărul câștigător, numărul care urma să-i schimbe cursul sorții? Numărul care reprezenta eul său lăuntric? Golul ascuns Într-un alt gol, din care izvorau speranța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
a născut Într-un spital din Londra În timpul unui bombardament.“ Poate că i s-a făcut teamă pentru ea sau milă, sau poate s-a rușinat de propria lui lașitate. Poate curiozitatea l-a făcut să se Întoarcă și să bâjbâie mai mult de o oră pe culoarele Întortocheate de la etajele șase și șapte ale blocului. În cele din urmă a găsit ușa camerei ei, era aproape de miezul nopții, dar Încuiată. A bătut Întâi Încet, pe urmă tare și din ce În ce mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Corpurile de vănători domnești și steagurile călăreților de Neamț, atac cu toată forța asupra cavaleriei! Pedestrimea, cu Întregul dispozitiv, presiune asupra ienicerilor până la malul Bârladului! Din luncă Începură să sosească semnale luminoase. Înaintarea turcilor fusese oprită pe Întreaga linie. Urdia bâjbâia, neștiind Încă ce forțe are În față. Mai bine de jumătate din oastea otomană nu putea intra În luptă, fiind prinsă În noroaiele din dreapta râului. - Trebuie să câștigăm până la amiază! Îi spuse voievodul căpitanului Oană. Când ceața se va ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
o serie de bubuituri. - Artileria... spuse Ștefan. Au reușit să stabilizeze tunurile. Dar nu știu unde să tragă. - Răspundem cu artileria? Întrebă comisul Groza care se afla, cu ultimele rezerve de două mii de călăreți, În preajma domnitorului. - Nu! spuse Ștefan. Îi lăsăm să bâjbâie. Tirul lor merge pe linia de atac a spahiilor, adică În mlaștinile de la Trei Ape, unde nu e nimeni. Semnalele din vale Începeau să se schimbe, totuși. Un număr din ce În ce mai mare de ieniceri modifica raportul de forțe. Experiența lor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
împăratul Hsien Feng mă atinge. Am aceeași senzație pe care o încercam când ședeam pe ouă. Mâinile îi sunt reci, însă trupul său e cald și mișcările tandre. Explorează. Mă înfășor în jurul lui ca o viță în jurul unui copac. El bâjbâie, iar respirația îi devine mai rapidă. Pare să fie surprins de propria-i excitare. Acum mă dă deoparte, ca în clipa următoare să se năpustească din nou asupra mea. Încerc să-mi amintesc pașii pe care i-am învățat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
i se ordonă să plece în exil. Întreabă dacă îi poate oferi Majestății Sale un ultim serviciu. — De acord, murmură Hsien Feng. Seng-ko-lin-chin începe: — Se apropie luna plină... — Treci la subiect. Împăratul își întoarce capul spre tavan. — Eu... Cu mâinile bâjbâind, generalul scoate din buzunarul adânc al robei un sul micuț de pergament și i-l dă eunucului-șef Shim. Shim desface sulul, pentru ca împăratul să-l poată vedea. Pe el scrie „Mergi la Jehol“. — Ce vrei să spui? întreabă împăratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fără să-l scape din ochi. Se opri În fața lui și ceru un ban. Negustorul se scotoci și știu deodată, nespus de limpede, pentru ce anume se afla el acolo. Părăsi coșul În piață și se Îndreptă către poarta spitalului. Bâjbâi Îndelung pe la ușile zecilor de pavilioane răspândite printre copacii nesfârșitului parc. Găsi, totuși, după ce Îi Întrebase pe mulți oameni Întâlniți pe aleile asfaltate, salonul În care zăcea, cu privirile goale spre tavanul Înalt din care atârnau fire de păianjen Înnegrite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se tânguie, iar tractoristul se azvârli de pe scaunul său și o luă la goană printre copaci, tăvălindu-se din când În când prin iarba Înaltă, ridicându-se apoi și Începându-și din nou fuga disperată. Directorul se năpusti după el. Bâjbâi prin buruieni destulă vreme până să-l găsească. Zăcea fără suflare, Întins cu fața În jos. Îl Întoarse, Îl descheie la gât și Încercă să-i prindă pulsul. Începu să-l izbească, apoi, cu mâinile Împreunate peste pieptul care scotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pornească, generalii din jur, îmbrăcați în armuri scânteietoare - și lungile șiruri de oameni împlătoșați, steaguri și cai din urma lui - așteptau, neliniștiți, în întuneric. — Undeva într-acolo susură un izvor. Aud murmur de apă, pare-mi-se. — Acolo e! Apă! Bâjbâind prin bălăriile râpei de lângă drum, unul dintre militari descoperi, în sfârșit, un pârâiaș între pietre. Unul după altul, soldații se îmbulziră să-și umple gamelele cu apă limpede. Asta ne va ajunge până la Tenjin. Poate vom mânca la Yamazaki. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mai încetezi tu să strîmbi căile drepte ale Domnului? 11. Acum, iată că mîna Domnului este împotriva ta: vei fi orb, și nu vei vedea soarele pînă la o vreme." Îndată a căzut peste el ceață și întuneric, și căuta bîjbîind niște oameni, ca să-l ducă de mînă. 12. Atunci dregătorul, cînd a văzut ce se întîmplase, a crezut, și a rămas uimit de învățătura Domnului. 13. Pavel și tovarășii lui au pornit cu corabia din Pafos, și s-au dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
făcut ca toți oamenii, ieșiți dintr-unul singur, să locuiască pe toată fața pămîntului, le-a așezat anumite vremuri și a pus anumite hotare locuinței lor, 27. ca ei să caute pe Dumnezeu, și să se silească să-L găsească bîjbîind, măcar că nu este departe de fiecare din noi. 28. Căci în El avem viața, mișcarea și ființa, după cum au zis și unii din poeții voștri: "Suntem din neamul lui..." 29. Astfel dar, fiindcă suntem de neam din Dumnezeu, nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
ore. Pentru mine, chestia că nu voi putea călători în Europa numai cu buletinul, mă lasă rece, de problema aceasta, vorba francezului, mi se fâlfâie, totuși simt așa ca un ghimpe că tocmai acum la 20 de ani, de când tot bâjbâim în întunericul tot mai dens al distrugerii noastre latente, ca țară și popor, mai vin și cele două țări ca să ne dea un bobârnac și să ne arate cât de tâmpiți suntem, gândind ca proștii, că suntem un popor liber
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
lui nu făcea altceva decât să sporească presiunea asupra a ceea ce mai rămăsese din penisul lui și că dacă voia să facă o cangrenă, asta era calea cea mai sigură s-o obțină. Wilt se rostogoli precipitat și începu să bâjbâie în căutarea unei valve. Trebuia să existe una pe undeva. Numai de-ar putea s-o găsească! Numai că, dacă exista vreuna, era foarte bine ascunsă și, după cum simțea Henry că stau lucrurile, nu avea timp de pierdut cu căutarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
parte pentru că dădea un plus de verosimilitate acțiunii lui. Dacă ar fi mers cu Eva pe umăr, era normal să se clatine puțin. Ajunse la gardul de sârmă și aruncă păpușa peste el. în timpul procesului, peruca alunecă pe jos. Wilt bâjbâi după ea prin noroi și o găsi. Apoi dădu ocol gardului, spre pe poartă. Era încuiată. Bineînțeles că era. Va trebui să țină minte și asta. Asemenea detalii erau extrem de importante. încercă să se cațere pe gard, dar nu reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
avea altă soluție decât să ia una pe sus. Prin urmare, puse Casa umbrelor în coșul bicicletei, ridică vehiculul în brațe și îl duse de-a lungul gardului de sârmă. Apoi se cățără pe el, sări dincolo și începu să bâjbâie după păpușă. în cele din urmă izbuti să o găsească și pierdu cinci minute străduindu-se să-i țină peruca pe cap, timp în care îi lega banda elastică pe sub bărbie. Elasticul tot sărea de-acolo. „Ei, uite cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]