1,419 matches
-
Vasile IFTIME, De la Petru citire Romel MOGA, Drumul regăsirii Constantin PÎRÎIALĂ DOROȘ, Cuib de litere Doina POPA, Ca frunza-n vânt Gheorghe SCHWARTZ, Hotarele istorice Constantin SIMIRAD, Pelerin prin două milenii Dan TOMORUG, Hotarul zeilor Eugen URICARU, Complotul sau Leonard Bîlbîie contra banditului Cocoș Lucian ZUP, Manual de jocuri pentru copii În curs de editare: Mara Magda MAFTEI, Și dacă omul vrea să fie fericit 1 Pentru aprofundare, vezi Gheorghe Schwartz, (2009), Psihologia transversală, Partea generală, Aspectele filosofiei comportamentului, ediția a
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
vorba lui Moș Teacă a nemuritorului Anton Bacalbașa. Titlul anapoda Îi sărise-n ochi tov-ului Zamfirescu și pentru că urma să apară pe aceeași pagină cu „iepocala” vizită În România a valorosului prezident al faimoasei Republici Somalia, bun „pretin” cu piticul bâlbâit de la București. b.p. Investițiile la Fabrica de rulmenți Bârlad - strict secrete! Dând și peste astfel de interdicții de la publicare, ne punem această Întrebare: gazetarii de atunci chiar nu fuseseră instruiți pentru aceste cazuri speciale sau chiar și instruirile interne
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Cum vor fi căzut zarurile? Domnul Mămăligă m-a dus condus până în fața comisiei. Se dădeau pe gratis bilețele de examen, examenul se lua însă greu de tot. Așteptam în bancă să se ducă ceața emoției când aud pe cineva bâlbâind poeziile lui șt.O.Iosif. Nici nu știu cum m-am ridicat în picioare și am început să spun vorbe și versuri, versuri și vorbe, toate scoase din cartea pe care o țineam cu drag sub pernă alături de Eminescu la școala Normală
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
care erau preoți: Costachi Zăhărescu, deși era mai mare de ani era mai mic de trup și era diacon și Grigore Zăhărescu, deși era mai mic de ani, dar era mult mai prezentabil și slujea ca preot. Și slujeau, nu bâlbâiau! Când zicea diaconu Zăhărescu: "Binecuvântează stăpâne!", din sfântul altar se auzea un glas foarte frumos și lămurit: "Binecuvântată este împărăția Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururi și în vecii vecilor amin!" Și totdeauna biserica de la Sf. Ilie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
ar urâți niciun dagherotip așa cum nu l-au urâțit nici frescele sau miniaturile medievale, și pe care zadarnic încerc mereu să mi-i imaginez copii sau măcar adolescenți imberbi, prea conștient fiind de faptul că deranjez, eu unul mă cam bâlbâi. Ei rămân totuși curtenitori și mai degrabă ospitalieri. Economi la vorbă. Hieroglifici. Protejați de un roi de acoliți ale căror voci înăbușite le aud dincolo de ușă vicari, ceauși, prelați auxiliari, diaconi, asistenți, kawass sau secretari, cum poți să știi? Această
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și tir de călimări. În Boemia, populația își marca pe zi ce trece desprinderea de o monarhie care o trata cu dispreț: fără a mai vorbi de teatrele din Viena și literatura curentă în care idiotul era întotdeauna cehul care bîlbîia eternul său "Nazda". Primarul Lueger, șef binecunoscut al partidului creștin-social, idolul mulțimii care îl impusese împăratului, proclama că niciodată Viena Orașul imperial nu va tolera "dezonoarea" de a vedea înălțîndu-se o sală de spectacole în limba cehă pentru care sutele
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
primirii șefilor de misiune, a fost chiar italianul cu pricina care aproape s-a aruncat în brațele mele debitînd fraze laudative despre numirea mea. Tăind scurt acest elan nesincer, i-am prezentat părerea mea, cu referințe zdrobitoare. Realmente strivit, personajul bîlbîi: "Nu-mi rămîne decît să cer să fiu rechemat". "Veți face ceea ce veți crede de cuviință. În ceea ce mă privește, dialogul italo-român se va face la Roma, prin intermediul colaboratorului meu sigur și devotat, consilierul de Legație, Zănescu 229, care va
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
-i fals interogator pe colegii mei, care se pregăteau voioși pentru un „ospăț Petrașcu”, spectacol umoristic, ușor sadic, În care unul dintre noi trebuia să joace pe victima persiflajului sau erudiției sale nu rareori inteligente, reale. - Nu știu... m-am bâlbâit eu, simțind cu spaimă că am pășit pe un teren alunecos, - un fel de voce care-a apărut de pe-o zi pe alta și care-mi comentează nu numai actele, dar și gândurile... E posibil? Petrașcu m-a privit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
emoția Întâlnirii cuiva asemănător - de altfel, orice om viu ne este asemănător -; Îmi este scumpă această emoție specială pe care am „moștenit-o” de la puberul și adolescentul care am fost, emoția Întâlnirii celuilalt, care nu rareori mă face să mă bâlbâi, la propriu, dar și În mai profundul meu echilibru interior, această emoție care În esență este semnul cel mai direct, mai clar, al faptului că sunt Încă viu! Viu și solidar cu vârstele mele psihice anterioare, cele care m-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
scaunele din față, se poate râde în voie de toate caraghioslâcurile de pe scena Lumiere și, slavă Domnului, au fost suficiente motive de râs și anul acesta ! Diane Kruger - metresa (că „maestrăș nu pot să-i spun) de ceremonii - s-a bâlbâit nonstop, apariția „uriașeiș Marina Hands la brațul micuțului regizor chinez care a fost președintele juriului de scurtmetraje (nu mă puneți să-i caut numele exact, sunt convins că nu vă interesează !) a stârnit o hilaritate de nestăvilit, șuvița ca un
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
gravității ceasului de încordare națională, luciditatea pe care adevăratele mari națiuni o au în momentele de real pericol! Da, în acei ani, în acele decenii, am luptat - ca și la revoluție, dar altfel! -, atunci am învins, orice ar gângăvi și bâlbâi noii oportuniști, noii carieriști, dovadă stau acele opere, acei Oameni, acea solidaritate cu publicul, cu câteva generații la rând! Dar va trebui să vină o altă generație care să regăsească calmul și obiectivitatea să constate aceste lucruri, să restituie istoriei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
partid ca tovarășul Eugen Barbu, iată, eu m-am conformat și am scris un roman de uzină, un roman bun, de succes! Astea sunt faptele șiii... nu vorbe din ședințe!... - Păi... și tovarășul Barbu a scris un roman bun, a bâlbâit Stoian, romanul Groapa. - Da, am zis eu, dar el se referă la perioada de dinainte de război și nu e zugrăvită clasa noastră muncitoare... hai, ce ziceți?! De altfel, dumneavoastră aveți cunoștință de romanul meu Francisca? - Cum să nu, a replicat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cap unii altora, sau vom emigra pe altă planetă. „Vrei să spui că totul e în regulă? Că exagerăm când spunem că lucrurile merg prost?“ - vor protesta unii și alții pe agitatul meu forum (exterior). Nu. Știu că țara se bâlbâie și că vremurile sunt grele. Dar nici psihologia drobului de sare nu ajută. Și nici obiceiul de a pune frică peste frică, de a înrăutăți răul și de a urâți urâțenia, oricât rating ar aduce acest obicei. O singură frică
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
care voia să bage craniul într-o sacoșă neagră de plastic. Am deschis briceagul, i-am sărit în spate și i l-am proptit sub bărbie. Bărbatul a dat imediat drumul sacoșei. — N-am vrut să fac nimic rău, se bâlbâi el. În clipa în care l-am văzut, mi l-am dorit teribil. A fost un impuls de moment. Vă rog să mă scuzați. — Nu te scuz. Eu n-am auzit în viața mea ca un lucrător de la gaze să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pe linoleum, catedra năclăită cu viscere, profesorul rănit îndrumându-i pe copiii speriați afară din cantină, omul de serviciu împușcat în spate, fetița care murmură: „Cred că am fost împușcată“, înainte de a leșina, microbuzele CNN sosind val-vârtej, șeriful care se bâlbâie la conferința de presă, știrile succedându-se cu repeziciune pe ecranul televizoarelor, știristul „pătruns“, furnizând ultimele detalii, elicopterele care roiesc, ultimele momente, atacatorul ducându-și țeava puștii în gură, secția de urgență supraaglomerată a spitalului, sălile de sport transformate în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mașina. Mi-amintesc gândindu-mă: puștiul e doldora. Mă gândeam că ăsta o să fie un semestru profitabil. Tăcere. Da’ nu l-am mai văzut pe puști de-atunci. Porsche coti ușor. Alt puseu de teamă. - Îl chema Clayton? M-am bâlbâit și-am încercat să mă îndrept de spate. Era ca și cum aș fi vorbit cu mine însumi. O pauză lungă plină de bruiaj. Apoi tăcere. Eram pe punctual de a închide. - Știi ce? reveni Pete finalmente. Cred că ăsta era numele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
din toate astea. Tot conform scriitorului: Jayne își bea cafeaua în timp ce i se făcea machiajul. Soția mea a găsit că reacționasem prompt și mi-a mulțumit. Soția ta e o fraieră, a murmurat scriitorul. Ai declarat, încercând să nu te bâlbâi: - Vom rămâne aici până te întorci - vreau să mă asigur că cei mici sunt în siguranță. Nu i-ai răspuns lui Jayne când te-a întrebat: - În siguranță față de ce? Nu doreai odată să vezi cum e ‘când e cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și credeam că eu și scriitorul construisem o poveste destul de coerentă, care să-l determine pe Miller să mă ajute. Dar acum, când mă aflam aici în carne și oase, în fața lui, mă simțeam jenat și am început să mă bâlbâi imediat ce-am deschis gura. Am început să-i relatez cea ce se petrecuse în casă de o manieră calmă și liniară, dar curând m-am pomenit că mă refeream la tot ceea ce mi se întâmplase și la întreaga săptămână
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
citi, de a se conecta la sensibilitatea culturii care le-a dat cetățenia. Că un popor se identifică prin istorie, dar se recomandă prin cultură. Dacă te îndepărtezi de cultura ta "natală", nu mai știi cum să te prezinți, te bîlbîi, devii un frustrat. Nu moralizez pe nimeni, poetul nu poate să-și dreseze, totuși, cititorii cu biciul. Deși ar fi o soluție. A.B.Îmi place să îi întreb mereu pe interlocutorii mei (primesc răspunsuri incredibile) ce înseamnă Poezia... Pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
mea neprevăzută. Nu vreau să plătesc cei 200 de dolari. Sunt ok să fac orice fel de ceremonie dar cu condiția să plătesc eu, atât cât voi simți, la sfârșit. Alfonso pare debusolat de reacția mea și aproape că se bâlbâie: „Bine, putem face ceremonia dar nu știu dacă am să te pot învesti cu puteri... spiritele întotdeauna vor un fel de plată...” Răspund OK și merg să-mi pregătesc bagajul pentru a doua zi. Luăm masa de seară glumind și
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
spunându-i că securitatea nu se ocupa cu interceptările unor indivizi ca el, care nu reprezenta nimic pentru siguranța statului și am să-l raportez la șef că se ocupă cu astfel de lucruri. S-a înroșit musafirul nostru, a bâlbâit câteva cuvinte neânțelese, vecinul meu prezentându-mă ca fost colonel de securitate, iar Untulescu nostru s-a strecurat printre uși, dispărând pe șest. Iată cum se nasc poveștile de diversiune , cum sunt colportate și difuzate de la om la om,ajungând
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
mai fâță și îndrăzneață, și-a înfipt privirea în Nelu, de l a amețit pe loc. Acesta fiind și mai timid, mai fricos în materie de dragoste, a simțit că îi slăbesc genunchii, s-a fâstâcit, a început să se bâlbâie, nu mai putea vorbi coerent, când se înroșea, când se îngălbenea, motiv pentru care devenise ținta săgeților lui Cupidon, folosite de Mariana, fără milă. Aceasta-l ataca frontal lipindu-se mereu de el pentru a-l înfierbânta pe bietul băiat
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
simțit că ma-i dezbrăcat de tot ce aveam pe mine, simțind săgeata lui cupidon că mi-a străpuns inima și nu am mai putut să vorbesc, de și colega m-a prezentat, însă eu nu mai știu ce am bâlbâit, că biata Irina s-a simțit jenantă de felul cum am acționat eu, care-mi schimbasem și culoarea feței și-mi pierdusem toată demnitatea mea de femeie căsătorită, cu pretenții de doamnă. Nu știam cine ești, nici nu cunoscusem alt
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
ușă, rugându-mă să mai stau, că-i este tare urât singură și mi-a pus mâinile pe umeri, dându-mi de înțeles, că ar accepta orice, dacă rămân cu dânsa, să-i țin companie. Nu mai știu ce am bâlbâit eu,dar am fost luat de val și în virtutea enerției,pe care mi-a insuflat o, cât și de rușine, să nu mă creadă un mototol, am început să o sărut în disperare, încât nu am mai lăsat-o să
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
s-a apropiat, ce-a fost cu ședința de zilele trecute? Ce ședință?! se miră maistrul. Aceea la care m-ați tăiat de pe lista fruntașilor întocmită de tovarășul Cornea. Don Șef face ochii mari spre mine. Maistrul începe să se bîlbîie: Știți... de fapt... tovarășul Marinescu a vrut să vadă lista... El a zis că dumneavoastră, în viața de toate zilele... Bun! zic eu. Să nu lungim discuția. Dumneata nu trebuia să dai socoteală tovarășului Marinescu... Mergi cu mine la secretarul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]