512 matches
-
lui Fermat? Îl Întrebă Fermín, frecîndu-și degetele. De Îndată, se angrenară Într-o discuție de neînțeles despre misterele matematicii, care mie mi-a sunat ca limba chineză. Fermín Îi spunea mereu dumneata, sau doctore, și se prefăcea că nu observă bîlbîiala băiatului. Pentru a răspunde infinitei răbdări pe care Fermín o avea cu el, Tomás Îi aducea cutii cu bomboane de ciocolată elvețiene Învelite În fotografii cu lacuri de un albastru neverosimil, vaci pe pășuni verde tehnicolor și ceasuri cu cuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ăsta ajunge Sibiul port la mare, am putea schimba imnul pe Valurile Dunării, niște moșnegi au refuzat să se evacueze, să păzească în pod purceaua care făta... Romania-mânca-ți-aș...” Ieftin, dar vesel nevoie mare, râzi de te spargi, până dai în bâlbâială. S-a ales praful de „cei trei Voievozi”, cum ne poreclea lumea în liceu și-n facultate. - Ce-o fi fost în capul babacilor? se tot mira Vlad. Ștefan, Vlad, Mircea... unu’ și unu’... Nu puteau să ne cheme, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
trecere, cu aceste fraze din Khayyam, traduse de ea Însăși: Cei ce erau fântâni de știință, pilde-ale virtuții, Aprinse făclii pentru prieteni, În bruma gnozelor, groasă, N-au Înaintat nici c-un pas. În noaptea lor s-au pierdut, În bâlbâiala născocirilor. Și veșnic dorm! Despre soarta Manuscrisului, care reprezenta, totuși, scopul scrisorii, Șirin mă informa În modul cel mai laconic cu putință: „Se afla, Într-adevăr, În bagajele ucigașului. Acum se găsește la mine. Veți putea să-l consultați, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
bună, nu-i așa? Suspiciunea și delațiunea, hrana noastră zilnică își află coduri inedite în acest mediu, nu-i așa? Subterana maladivă, infirmă, care se tot dilată și nu-și găsește o ieșire, o ventilare. Dospește, dospește, ies doar rareori bâlbâieli chinuite. Un model extrem. O limită a ceea ce am devenit, de fapt, cu toții? Nimic din ce e real nu e absolut, totul e plin de găuri, translații, maculări. Suntem obligați să imaginăm ca să putem înțelege, nu-i așa? Am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ceva unic. Puroiul și flacăra și aurora boreală! Geniul, crima, nebunia, iadul orbitor, inimaginabilul! Dacă apucăm cumva clipa-miracol, eliberarea. Dacă apucăm adevărul, ai să vezi ce se întâmplă cu turbații, când își recapătă glasul. Ceva implacabil, unic! Sau doar o bâlbâială morbidă, poate? O bâlbâială bolnavă nu ne-ar înspăimânta mai puțin, te asigur. A găsit, genialul, soluția! A găsit subterfugiul, scumpul de el, potaia! Un potențial uriaș, care ar putea recrea lumea! Gândește-te, gândește-te la el și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
flacăra și aurora boreală! Geniul, crima, nebunia, iadul orbitor, inimaginabilul! Dacă apucăm cumva clipa-miracol, eliberarea. Dacă apucăm adevărul, ai să vezi ce se întâmplă cu turbații, când își recapătă glasul. Ceva implacabil, unic! Sau doar o bâlbâială morbidă, poate? O bâlbâială bolnavă nu ne-ar înspăimânta mai puțin, te asigur. A găsit, genialul, soluția! A găsit subterfugiul, scumpul de el, potaia! Un potențial uriaș, care ar putea recrea lumea! Gândește-te, gândește-te la el și la noi toți. Și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
aștepta, probabil, la o a treia persoană. Marga pare înviorat de această stranie apariție. Nu fac o indiscreție, sper. Ira mi-a spus câte ceva despre dumneavoastră... — Nu discutăm politică, să fie clar! intervine, prompt, Irina. Aglomerație la autobuze, ședințe demagogice,bâlbâielile Bâlbâitului, cozile la salam și la apă minerală și la vată pentru menstruație? Nu, nu, nu! Nici un fel de politică! — Nu, nu. Mă gândeam la cu totul altceva... la Elada! Atena, adică. Arta, știința, frumusețea, rațiunea. Dumneavoastră ați ales contrariul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
apoi, sunt creionați cu spirit de observație Mircea Șeptilici (unul dintre puținii intelectuali autentici ai trupei, care spunea, malițios, „cine a mai pomenit ca actorii să citească cărți de teatru?!”), Dumitru Rucăreanu (care În viață are un defect de vorbire, bîlbîială ce dispare ca prin farmec, pe scenă! replicile lui sunt transcrise cu mult haz, În jurnal: „Mmai llămmurit bububu - cînd se enervează renunță să mai pronunțe cuvîntul Întreg; ai cu-cu mva ca-ca-ca-ca - a vrut să spună cartea, dar a
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
care Închipuirea era plecată de acasă. Any Palade era a doua zi privită de profesori și elevi cu alți ochi. Își păstrase haina poeziei, devenind ea însăși Poezie. La lecții, hipnotiza pe profesori, eu, golul suprem, o priveam fascinat și bâlbâielile mele atrăgeau notele cele mai mici în catalog. Dar eu pluteam peste bănci către lumea de afară, care nu se mira că vedea doi tineri, un el urmat de o ea, frumoși și strălucitori, sfidând ploaia și vântul și toamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
chemat două zile la rând, Împreună cu mătușa. N-a vrut cu nici un chip ( chip din chipul domnului...) să mă treacă În rândul „sfinților” , din prima! Trebuia să mai repet rugăciunile și să le știu la perfecție, fără cea mai mică bâlbâială. Altfel... schimba foia! Doamne! Cât de bine știa cum să pună În aplicare „chinurile iadului”. Eu le am simțit aievea. Îmi repetam În gând că nu pot dura la infinit. În sfârșit, a venit și ziua mult așteptată și am
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
facă acordul Între subiect și predicat) , dar așteptau cu nerăbdare să intre pe fir? Enumerau florile pe care le aveau În balcon sau În grădinița de la țară, cum le Îngrijeau și cât de mult țin la ele. În cuvinte simple, bâlbâieli și fraze fade, lipsite de orice urmă de frumusețe a exprimării. Pe lângă atâtea banalități, intervenția și expunerea mea era ca un balsam pentru suflet. Dar... “nimicnicia” ce poate percepe, Înțelege... “Să nu cumva să vii cu ceva deosebit deoarece “umbrele
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
o zi, din cauza unor probleme care au apărut legate de cazarea unor turiști străini, s-a supărat atât de tare, Încât a căzut jos În agenție. Îi crescuse tensiunea foarte mult și făcuse o ușoară semipareză. Avea un fel de bâlbâială, atunci când vorbea. A Început un tratament pentru tensiune oscilantă. De la decesul soției au trecut déjà doi ani. Aproape incredibil. Viața mea era plină de iubire, dar și de teamă. Eram mereu Între două drumuri: acasă la mine și acasă la
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
În această existență, Încât este inutil să pierzi clipe prețioase, Întrebându-te „de ce?”. După ce ne-am organizat, am pornit spre primărie, mergând pe aleea castanilor. În scurt timp, a apărut și televiziunea locală. Am oferit un scurt interviu, cu destule bâlbâieli, mereu nefericita emoție! și am recitat două strofe din poezia „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”. De ce atât de des și agasant „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”? Doream ca trecătorii să asculte și să mediteze În drumul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
există o singură forță universală și nu mă pricep la aceste ritualuri. „Este vreo problemă?” A Început să se bâlbâie, dându-mi un răspuns confuz: „Nu!” Nu-i nicio problemă. Nu contează. Poate doar... ceea ce există În interiorul nostru. După marea bâlbâială, mi-am dat seama că pentru ea și pentru alți ortodocși conta, chiar dacă nu puteau s-o arate. Ducă-se! Ce mă doare pe mine! Și totuși, nu m-am simțit prea confortabil. M-am lipit de peretele de lângă ușă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ținea o mână în buzunar strângând cu putere revolverul, simțind că bărbăția lui are nevoie de un sprijin. Când ușa se deschise, de-abia reuși să rostească bâlbâit: —Vă rog să mă scuzați. Dar, deși emoționat, își dădu seama că bâlbâiala spontană fusese exact nota potrivită momentului: acel ceva care să stârnească mila și să facă ușa să se deschidă de o palmă. Fata rămăsese ascunsă în întunericul holului și nu-i vedea fața; auzindu-și glasul, actorul continuă, cu aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
îi răspunse sec Erjika țintuindu-l cu privirea. Ia zi-mi Titi, de ce mă iubești tu pe mine...? Doar fiindcă ai auzit că e ușor să mă poți avea la pat? Titi se înroși tot la față și dădu în bâlbâială, murmurând inteligibil doar acel „te iubesc” care o enerva la culme. Spune-mi, de ce? că încep să nu te mai cred... Ce-ți place la mine? Păi... cum arăți, cum gândești, că ești bună și înțelegătoare când vrei... totul... totul
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
mă duc la următorul magazin, unde tipul care servește are încă nasul normal... Acum Meadowbrook a dat-o pe Shakespeare. A fi sau a nu fi. Mâine și iar mâine. Niciodată niciodată niciodată niciodată niciodată. Disperat din cauza, și în ciuda, zigzagurilor, bâlbâielii, ghiveciul alfabetic provocate de alcoolemia mea, am dat scotch-ul peste cap. S-a întors Fielding. Fluturându-și cartea de credit, Meadowbrook a făcut marea ispravă de a prelua nota de plată. — Din care scădem supa! avertiză el. Cartea îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
luat la Blithedale și i-am făcut cinste cu un prânz la cantină. În timp ce se încrunta la meniu, s-a pus într-o situație neplăcută față de chelnerul pletos care încerca să-și comande salata. A ieșit la iveală, după multe bâlbâieli și corecturi, că bietul copil nu prea știe să citească. Era cât pe ce să leșin de jenă și duioșie și am mai remarcat cu ce mișcări adorabile i se umflă, se adună și ard mușchii gâtului. Acum, când secretarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
N-am văzut niciodată nimic asemănător: precum o ciclopică mână deschisă, cinci degete care se unesc în palmă; iar în fund, unde e încheietura, acolo stă împăratul“, povestise un ambasador, mărturisind că, din pricina emoției, vorbirea lui chibzuită se prefăcuse în bâlbâială. În exteriorul aulei se ivi pe neașteptate un drum săpat în stâncă, perfect drept, ce dădea spre minunatul peisaj al golfului. — E interzis să-l străbați, spuse tribunul. Numai împăratul merge acolo. Nu se mai auzeau glasuri. Ultimul rând de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nordic al dormitorului principal începe să plângă un copil. De obicei acesta e momentul în care se hotărăsc să sune. Numai asta-i lipsea eroinei noastre, Helen Hoover Boyle, în dimineața aceea - să vorbească la telefon cu noul proprietar. Atâtea bâlbâieli și văicăreli... Ce-i trebuie de fapt acum ar fi o ceașcă de cafea și un cuvânt din opt litere pentru „galinacee“. Trebuie să audă ce se întâmplă pe stația de interceptare reglată pe frecvența poliției. Helen Boyle pocnește din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
conștiință nu sunt și ale celorlalți, sau ar putea fi numai acolo unde comunicarea între două ființe apropiate se stabilește dincolo de cuvinte printr-un alfabet mai intim. Probabil, așa se nasc pauzele lungi în vorbire sau așa apare fenomenul de bâlbâială. Nu dintr-o întârziere a actului gândirii (ideile se mișcă uimitor de repede), ci din inconvenientul de a trebui să exprimăm ceva altfel decât ne-ar veni în mod natural, din considerente de cenzură a limbajului și a contextului impropriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
situația să aleg, recunoaște Sena, gîndiți-vă la mîndria lui, la tot ce-a făcut bun și rău pentru țara asta. — Dar el nu, și nu, în cazul ăsta Piticanie, i am spus-o în față, o să mori înecîndu-te cu propriile bîlbîieli, o țară întreagă o să se șteargă la cur cu poza ta, ține minte ce-ți spun, îl priveam în ochi, și l-aș fi strîns de gît atunci pe loc dacă n-ar fi fost de față gorilele alea împuțite
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să văd ce v-ați face dacă Partidul și-ar ridica în clipa asta aripa protectoare de deasupra voastră, cocoșaților, scurmătorilor, rîmători împuțiți. Își mai trage puțin sufletul, este gata să asculte, ține-te bine, nenicule, scuză-i incoerența și bîlbîielile, n ai de ales, dintre toți el a căscat cel mai bine ochii la ce s-a întîmplat. Nici o problemă, știu și singur să-mi fac ordine în gînduri, își spune. Să începem cu începutul, prima victimă a Revoluției din
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ale băncilor pustii. Ești mai norocos decît îți poți închipui, nu oricine beneficiază de șansa de a-și exersa discursurile într-un amfiteatru prin care bate vîntul, fără nici o privire ațintită asupra sa, fără urechi atente la cea mai mică bîlbîială, la cea mai măruntă greșeală de exprimare, încerca Bătrînul să-l convingă. Își bătea joc de el? încerca doar să-l încurajeze, să-l provoace la dialog? Vorbea serios? Oratoria e arta cu cele mai multe dedesubturi, zicea. Implică lecții particulare de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
stors creierii să-i dau o replică tăioasă. Apoi Harry Sears băgă capul pe ușă, arătând de două ori mai șleampăt decât azi-dimineață. — Am auzit ceva ce cred c-ar trebui să știi, Lee. Vorbele fură rostite fără urmă de bâlbâială. Răsuflarea tipului mirosea a alcool. — Dă-i drumul, îl invită Lee. — Eram la Eliberări Condiționate și un tip mi-a zis că Bobby De Witt a primit undă verde. Pe la mijlocul lui ianuarie îl eliberează condiționat în L.A.. M-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]