3,370 matches
-
care catapulta bucăți de pâine la masa de prânz și cu care slăbea șuruburile de la paturile pliante ale fetelor atunci când pedagogul ieșea pe culoar să fumeze. Ungea biscuiții tacticos, fără grabă, parcă-l gâdila ceva pe dinăuntru, lua cu un băț din resturile digestiei câinelui și întindea cu grijă, puțin câte puțin, până arăta totul aidoma cremei de la eugenii. Țipase o femeie care trecea pe poteca dintre bălți, ce-i tâmpenia aia pe care-o fac?, se dăduse la ei chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nimic a face dacă tata va mai veni vreodată va aprinde lumina va cere senvișuri va pleca), iar tata era cam supărat, toți tații se mai supără câteodată, ca și cel mai bun, tatăl meu, care-mi spunea Răsfăț pe băț și o ruga pe Uca să nu-mi mai ia atâtea jucării, probabil vroia să mi le cumpere el, tații trebuie iertați când se supără, au și ei motivele lor, sunt obosiți, sunt singuri, sunt triști, și chiar dacă nu merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
că jarul oglindit al țigării. Nu spunea nimic, doar scotea un „mda“ după salutul de final, „...al dumneavoastră Neculai Constantin Munteanu, să auzim numai de bine“. Cum stăteam eu la masă și ronțăiam cartofi prăjiți, desenam ori înălțam turnuri din bețe de chibrit, felul în care vorbea domnul ăla mă topea. Era aliatul nostru, al fraților Florian, în războiul rece din bucătărie. Odată s-a întâmplat însă ceva neașteptat. Pe scala aparatului Gloria, sub geamul mic și pătat, se agita un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ecleruri cu frișcă nu se câștigă ușor. Dar după ce-ai fost în cimitir cu Cerasela și cu sora ei, după ce te-ai jucat de-a mama, tata și copilul și după ce-a trebuit să le fixezi câte-un băț între piciorușe, de milă, poți paria liniștit cu Ionuț Costov, când el zice că fetele au puță fiindcă altfel n-ar reuși să facă pipi. Ne-am certat pe drumul dintre D 13 și cofetăria din C 7, pariul l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mult mai ușor să-și bea În tăcere laptele cald și să adoarmă pe vecie. Rowe nu știuse niciodată dacă teama de moarte fusese mai cumplită decît suferința sau dacă nu cumva soția lui ar fi preferat să moară. Apucase bățul și omorîse șobolanul rănit, pentru a scăpa el Însuși de priveliștea suferinței... Toate aceste Întrebări Rowe și le punea zilnic, și-și dădea aceleași răspunsuri, din clipa cînd nevastă-sa Îi luase din mînă ceașca de lapte, spunîndu-i: „Ce gust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
știi că mai stă cineva pe culoarul ăsta? SÎnt prea prevăzători ca să fi trecut cu vederea un asemenea amănunt. Probabil că au reținut toate apartamentele din această aripă a hotelului. — Să Încercăm totuși. Dac-am avea o armă - măcar un băț sau o piatră... Poate că-n valiza asta nu sînt cărți, ci cărămizi, căci e prea grea, adăugă el, lăsînd mîna Annei Hilfe și pipăind una din Închizătorile valizei. Nu-i Încuiată, ia să vedem... Dar nu Îndrăsniră. Se zgîiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
din Macedonia sau chiar Islanda. De fapt, oamenii veniseră să-l petreacă pe Takamura, care decisese, în urma eșecului înregistrat în fața lui Vișină, să se întoarcă pe meleagurile lui natale, unde nimeni nu-i căuta nod în papură sau îi punea bețe în roate. - Rămâi, nene Takamura, rămâi, se rugau fanii lui de el. Nu poți să ne lași singuri! Avem nevoie de tine, de ajutorul tău! Dar Takamura era de neînduplecat. Se îndreptă cu pași siguri și amărâți spre check-in. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de jos, din stradă, un fel de urlete și un mieunat teribil. Am aruncat o privire de control, văzând nimic mai puțin decât patru puști la vreo 12-13 ani care chinuiau un pisoi: îl trăgeau de coadă, dădeau cu un băț în el, îl aruncau în fața unor maidanezi osoși, iar îl trăgeau de coadă etc. Nasol lucru. Îmi era clar că trebuia să intervin. Mi-am pus pardesiul, am înfundat în buzunare cheile, portofelul, șase pachete de țigări și două brichete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
sub un copac când ar fi trebuit să păzească turma și spusese că-i pare rău c-a lăsat capra să plece de capul ei. Ce sens are, s-a întrebat ea, ca unchiul băiatului să-l bată cu un băț mopani până ce a implorat îndurarea? Asemenea pedepse nu duc la nimic, ci doar sluțesc persoana care le aplică. Dar astea erau chestiuni generale, iar problema ei imediată era de unde să pornească căutarea acelui biet american mort. Și-l imagina pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
vârstă o studie pe vizitatoare, ridicând mâna să-și ferească ochii de lumina necruțătoare a începutului de după-amiază. — Bună ziua, Mma! S-a-ntâmplat ceva? Schimbară saluturile formale, apoi se așternu tăcerea. Tânăra bătu în ceainicul lor mic, înnegrit, cu un băț. Vreau să stăm de vorbă, surorile mele, începu Mma Makutsi. Vreau să aflu câte ceva despre femeia care a venit în vizită, cea care conduce Mercedes-ul ăla. O cunoașteți? Tânăra scăpă bățul. Menajera mai în vârstă dădu din cap a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
bătu în ceainicul lor mic, înnegrit, cu un băț. Vreau să stăm de vorbă, surorile mele, începu Mma Makutsi. Vreau să aflu câte ceva despre femeia care a venit în vizită, cea care conduce Mercedes-ul ăla. O cunoașteți? Tânăra scăpă bățul. Menajera mai în vârstă dădu din cap a încuviințare. — Da, o știm. — Cine e? Tânăra își recuperă bățul și se uită în ochii lui Mma Makutsi. — Aia-i o doamnă foarte importantă! Vine aici, stă în fotoliu și bea ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Makutsi. Vreau să aflu câte ceva despre femeia care a venit în vizită, cea care conduce Mercedes-ul ăla. O cunoașteți? Tânăra scăpă bățul. Menajera mai în vârstă dădu din cap a încuviințare. — Da, o știm. — Cine e? Tânăra își recuperă bățul și se uită în ochii lui Mma Makutsi. — Aia-i o doamnă foarte importantă! Vine aici, stă în fotoliu și bea ceai. Asta face. Cealaltă chicoti. — Dar e și o doamnă foarte obosită, adăugă ea. Biata de ea, muncește atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ea merita ceva mai bun de-atâta. Domnul J.L.B. Matekoni își scoase din garaj vechea camionetă verde, care în spate avea destul loc pentru scaunul cu rotile. Când ajunse acasă, îi găsi pe copii stând pe verandă. Băiatul găsise un băț de care, dintr-un motiv sau altul, legase o sfoară, iar fetița croșeta un capac pentru un ulcior de lapte. La orfelinat învățase să croșeteze, iar unii dintre copii câștigaseră premii pentru modelele lor originale. E talentată, constată domnul J.L.B.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
nimic. Dar probabil că Johannesburg-ul este o excepție; probabil că, în împrejurări normale, crimele se petrec într-un ambient familiar - în timpul unei discuții pașnice dintr-o casă modestă, în timp ce oamenii obișnuiți își văd de treburile lor la o aruncătură de băț. Domnul J.L.B. Matekoni își dădu seama că ceva nu-i în regulă. Venise să ia masa împreună, să-i povestească despre vizita pe care o făcuse ceva mai devreme la închisoare, la menajera lui, și remarcă imediat că ea este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
tii...”. Era evident că, din partea lor, putea să mănânce și inima chelneriței servită pe tavă de smarald, să stea agățat de lustră și să declame din Marx în nemțește, să se autoflageleze ca penitenții în vremea ciumei, să-și înfigă bețe de bambus în limbă și-n urechi, tot nu i-ar fi mișcat reprezentația. Încet-încet, amicul meu s-a dezumflat, a lăsat umerii în jos, îl simțeam cum suferă în anonimat. Și-a băut cuminte berea, am plătit și canarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
asta, m-am băgat la firmă, cât a merge, cât o trăi și baba... culmea, am început să mă rog pentru ea... am pus și centrală, să nu mai depind de toți bășinoșii, nu-i rău, da’... și astea au bețe-n ele... mi-a zis că a avut pe unu’ acolo... a stat ea cât a stat, singură, femeie... trebuie să-i fi fost greu, ce să fac, ce să-i zic, n-am trimis-o eu?... de bulangiu, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de la fereastră, parcă m-am lipit de dușumea în locul acela. - Da? - Ierea de așteptat să fii aci, Ștefan! - Negru... Fătuca poartă ciorapi în dungi la bocancii cu ținte, are codițe colorate și-o fustă scurtă, plisată, din care ies două bețe. Puloverul stă mai mulat decât trebuie pe pieptul scobit. Are vreo cinci cercei în fiecare ureche, o mică verigă în nas și-o bobiță sub buza de jos. - Mi-a spus Eugen să te caut pentru prefața la romanul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
filoxera aia mică-mică, cu aripi străvezii istoric-naționaliste. Când s-o fi văzut taică-meu încălțat cu ghete cu talpa-ntreagă și l-or mai și învățat ăia să scrie în armată, da’ numa’ cu litere de tipar, le-arăta cu bățul, când fac așa, îi punct, când fac așa, e liniuță, normal că s-au trezit în el sentimentul patriotic, amorul de neam și istorie. Întotdeauna prima generație purtătoare de chiloți e naționalistă, mâncătoare de evrei și de unguri. Cât a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
balegă destul de caldă și îmbietoare. Viață adevărată! - Da... O să-mi comand un costum de clown, am s-apar în fața publicului internațional, am să jonglez cu trei bile sau portocale, tampampam, am să fac sluj, mersi-thank-you-danke, să-mi arunce acadele pe băț, doar îs obișnuiți cu asta, întotdeauna va fi cineva să-mi dea un pumn, să-mi pună piedică, ha-ha-ha, iată, strângeți copii de nasul roșu, face muuu... Cum, n-ați știut? Face muuu... S-a albit și tremură toată. - Vino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
la el, trebuia să iau un taburet și cei câțiva pași erau grozav de lungi, mi se părea că mă trag toate de haine, de păr. - Dacă zboară liliecii, trebuie să-ți acoperi capul... Am început să zgârii c-un băț, lupul nu mai are bot și nici blană, i-am scos ochii, se cojește vopseaua, acum nu mă mai sperie, bat cu pumnii. - Mai mănânci o brânză de-acu’, păduchiosule... - Putem să mergem și pe acoperiș? Borobeții urcă pe vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
îngerilor», problemă fierbincioară la noi, inconturnabilă, m-aș putea exprima dacă nu mi-ar fi rușine. Într-o legendă de-a noastră, mai de-acasă: «Ce faci, heruvime? râde mititelu’ de să se prăvălească de pe podișcă, linciurind o tigvă pe băț, scormonind cu gheruța-n găvane. Ce năpasta ai acolo-n mână? - Vai, nene Aghiuță, asta nu-i coastă! Ce-am furat de la Adam?». Te-anunț pe această cale că am început procesul de zugrăvire a bisericii din Frumoasa și te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ăla de bloc? Ia gândește-te mai bine și la interesul tău... Acum poți să fii cât de deștept, dacă nu ești al cuiva, nu ajungi nicăieri. Dacă ai susținerea noastră, după ce luăm puterea, crezi c-o să-ți mai pună bețe-n roate universitarii? O să avem nevoie de oamenii noștri de cultură, trebuie să-i dăm jos pe politruci, nu? Într-o zi o să vorbim și despre casă, aș putea să te-ajut, știi că am firmă de construcții, am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cînd o orcă ataca o navă, o scufunda și Îi devora pe membrii echipajului și, cu toate că era improbabilă, aceasta a fost singura explicație logică a misterioasei dispariții a navei. CÎnd, În timpul călătoriei de Întoarcere, velierul trecu la o aruncătură de băț de țămul Înalt al Insulei Hood, nimeni de la bord nu Își putea imagina că acolo, Într-o peșteră ascunsă de pe acel perete de piatră, se afla Închisă, legată cu un lanț lung, singura supraviețuitoare pe de Ilusión. Pe de altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de un milion de ori, din perete În perete. Uimită, neîncrezătoare Încă, Carmen de Ibarra rămase cîteva clipe foarte liniștită, Încercînd să priceapă ce Însemna să fii moartă după ce ai primit un glonț În piept, tras de la o aruncătură de băț. Dar zgomotul se risipi, scăpînd prin strîmta ieșire a peșterii, și din nou se lăsă tăcerea, În care nu se puteau percepe decît răsuflarea ei agitată și bătăile năvalnice ale inimii. Își căută rana, coborînd privirea, dar nu o găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
niciodată? Oberlus rîse la rîndul lui: - Cine ar fi vrut să mă ispitească pe mine, cu fața asta? schimbă tonul. Nici măcar efeminații n-au vrut să aibă de-a face cu mine - făcu o pauză, În care răscoli cu un băț cenușa cărților. Știai că niciodată n-am reușit să vorbesc cu cineva mai mult de cinci minute? Nimeni nu părea să aibă nimic să-mi spună, niciodată - clătină din cap ca și cum și-ar fi renegat propriul trecut. Să ceri puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]