447 matches
-
luă din nou curentul. Dar după două minute reveni. Probabil că cineva Încearcă să-mi amintească să merg la bancă și să plătesc factura, altfel au să-mi taie curentul și am să fiu lăsat În Întuneric. Și datoria de la băcănie a crescut. Oare i-am plătit ieri doamnei Schneider de la restaurantul de peste drum pentru șnițel sau am rugat-o din nou să mi-l treacă În cont? Am uitat și să-i cumpăr lui Dimi cartea cu cântece. Ce ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
șmecheria sa transparentă i se păru lui Fima naiv și bine intenționat. Fără Îndoială că, În felul său, se străduia și el să repare ceea ce nu putea fi reparat. Între timp trecu târșâindu-și picioarele prin fața unei tâmplării, a unei băcănii din care răzbătea un miros puternic de pește sărat, a unei măcelării care i se păru pătată de sânge și de crime, a unei prăvălioare Întunecoase În care se vindeau baticuri și peruci și se opri la chioșcul de alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mă-ntrebe! Iată că se scoală un băiat cu părul roșcovan și ciufulit: ― De unde să cumpărăm cărțile? Domnul cu lista surâse ironic și spuse cu superioritate: ― De la librărie, bineînțeles; în nici un caz de la băcanie! (Ah! Eternul și stupidul spirit cu băcănia!) Câțiva începură să râdă, însă colegul nostru, fără să se tulbure, răspunse înțepat: ― Asta mi-o închipuisem eu, dar voiam să știu de la care librărie anume? Ei, știi că-mi place băiatul?! Bravo, mă! Domnul cu lista înghiți un nod
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
dată pe datorie, când nu-și cunoaște mușteriul, oricât de bine îmbrăcat ar fi! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Al doilea pungaș, după cum se legase, pomi după untdelemn. Dete câțiva gologani p-un urcior, pe gura căruia îndesă un burete de mare, și hai la băcănie. ― Aveți untdelemn? ― Cum să nu... și încă din cel mai bun! ― Te rog să-mi umpli și mie urciorul ăsta! Băcanul luă urciorul și se duse la butoiul cu untdelemn, unde turnă cu măsura aproape trei litri; apoi îl aduse
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
de tentații canine prin excelență. Și acestea sunt clipele în care geniul lui Milou (geniu care îl exclude din galeria plicticoasă a eroilor ortografiați cu majusculă) este umbrit de pornirea către urmărirea dezordonată de pisici sau de incursiunile, temerare, în băcănii sau muzee de științe naturale, în căutarea propriului Graal, osul uriaș și zemos la care nu încetează să viseze. De aici, o dimensiune specială ce evocă grația bufă a comediilor mute, cele care propun nu doar strălucirea personajelor umane, ci
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
a trage mâța de coadă. În Nicorești Târg problema stătea puțin mai altfel, fiindcă altfel nu-mi explic de ce aveam atâția negustori de toate națiile. Și-i scriu aici direct cu pixul pe frații Țurea : Luigi - brutărie, Mitică și Năstase - băcănie, Costică - cârciumă. Mai erau Fotache Ștefăniu, negustor și cămătar, frații Ghiță și Alecu Gheorghiu, negustori specializați în pește apoi, după primul război mondial, Mitriță Ciubotaru - băcănie și textile, Costică Drăgan - articole de lux între care nu lipseau pompele de stropit
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
-i scriu aici direct cu pixul pe frații Țurea : Luigi - brutărie, Mitică și Năstase - băcănie, Costică - cârciumă. Mai erau Fotache Ștefăniu, negustor și cămătar, frații Ghiță și Alecu Gheorghiu, negustori specializați în pește apoi, după primul război mondial, Mitriță Ciubotaru - băcănie și textile, Costică Drăgan - articole de lux între care nu lipseau pompele de stropit și gramofoanele. Era și pâine, renumită sau nu, oricum fabricată și manual de Franț Tătaru și Petrică. Primului i se mai zicea și Babanu, poate pentru că
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
mâncam și stăteam la taclale. Mergeau preotul, notarul, învățătorii bărbați, impiegați de mișcare și alți salariați. Popa pleca pe la 12 noaptea fiindcă a doua zi trebuia să se împărtășească și să facă slujba la biserică. Mai erau și două mici băcănii, a lui Țoev, aproape de școală și a lui Verbanov, jos, la șosea. Prietenia cu familia Ion și Lucreția Vulpe s-a strâns din ce în ce mai mult, până ne-am făcut cumetri. L-au botezat pe Coca. Am făcut cumetrie mare cu foarte
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
a dat economatul. Șef ca șef dar mai mare șef era directorul de meniuri, tușa Pașa. Spre norocul meu, în Volcioc am dat peste fata gazdei lui Babaca de la Jibrieni, atunci codană acum femeie măritată și mamă, plus patroană de băcănie. Ne-am înțeles să-mi procure legume, fructe, carne proaspătă, ba, la cerere, lapte, brânză și smântână la prețuri convenabile și oricum marfă proaspăt de poaspătă. Volciocul era la trei kilometri de Jibrieni, sat de lipoveni de unde se putea merge
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
și îngroșată în jurul orificiilor. Trupurile lor se legănau împreună de parcă ar fi fost o mașinărie străveche forțată să lucreze la viteză maximă până când la dezintegrare. Penisul erect al lui Nelson părea strâmb și murdar, ca un gunoi din tomberonul unei băcănii chinezești. Buzele și sânii lui Tess păreau mari-ca-la-panaramă, cu cicatricile de un roșu aprins. Și ce. Tess Clark a plâns în timp ce se priveau din toate unghiurile, în toate pozițiile. Au privit fiecare parte a corpurilor lor, de la tălpile picioarelor la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
neștiutoare în ale amorului, când băieței cu vagi și neînmugurite dorințe năvăleau să tragă spre ei și să le pupe pe acele fetițe roz, pufoase și grăsuțe, cum erau fetele vecinului Adler, care rămăsese, încă rămăsese multă vreme, să țină băcănie la Dornești, unde continua să vândă biscuiți, bomboane, orez, stămburi, chibrituri, tutun și gaz de lampă. Asta până la plecarea lui (și a fetițelor sale albe, grăsulii și pufoase) către Pământul Sfânt, către țări noi și către favoritele stihii. În îndepărtatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
potasiu. Nu se compară cu aspirina. — Unde găsesc eu potasiu? — Cel mai bun potasiu se găsește în cenușă. Iar cel mai mare conținut de potasiu îl are cenușa umană. Dacă aveți o sursă... — Sunteți sigură? Mi-a spus Fatima, de la băcănie. O știți, nu? Cum să nu? zice Lionel fără să aibă habar nici de Fatima, nici de băcănie. — Fatima avea un smochin care se usca văzând cu ochii. Și, dintr-odată, a dat norocul peste ea: acum patru ani, i-
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Iar cel mai mare conținut de potasiu îl are cenușa umană. Dacă aveți o sursă... — Sunteți sigură? Mi-a spus Fatima, de la băcănie. O știți, nu? Cum să nu? zice Lionel fără să aibă habar nici de Fatima, nici de băcănie. — Fatima avea un smochin care se usca văzând cu ochii. Și, dintr-odată, a dat norocul peste ea: acum patru ani, i-a murit soacra. A ars-o la crematoriu și a pus cenușa la rădăcina smochinului. Acum smochinul dă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
In-N-Out, și comandară burgeri, cartofi prăjiți și sucuri de căpșuni. Afară era deja întuneric. Se gândi să o sune din nou pe Lynn, dar aceasta păruse distrusă. Hotărî să nu o facă. Plăti burgerii cu numerar. Apoi merseră la o băcănie Walston, unul din acele magazine lungi, în care aveau de toate. Îi cumpără lui Jamie lenjerie și un schimb de haine. La fel și pentru ea. Cumpără două periuțe de dinți și pastă de dinți. Se îndrepta spre casă, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
se mișca de acolo până nu vor aduce spitalul în desăvârșită curățenie. Au șezut trei zile acolo arestați, până au adus spitalul în curățenia cerută; i-am găsit mâncând pe o tarabă a cârciumei de peste drum de spital cârnați de băcănie; noaptea dormeau în cârciumă. Cu asemenea strășnicie se ocârmuia oștirea pe atunci! Stăpânitorul răsplătea meritul cu mâna deschisă și pedepsea viciul cu mâna de fer". " Cîteodată mă strecuram noaptea printre cordon și alergam călare în oraș, ca să văz pe mumă
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
retragere. Puteai oare să renunți la școală și să dai timpul înapoi până în ziua însorită de mai când sirena de la Steaua Română suna peste acoperișurile caselor vestind sfârșitul războiului? Alexe este un băcan bun și cinstit. Are multe bunătăți în băcănia lui. Xenia este săracă și necăjită. Ea vine să-și cumpere câte ceva pentru casă. Te rog, dă-mi un kilogram de făină, un kilogram de sare și o jumătate de kilogram de brânză. Alexe măsoară cu cântarul cele ce i-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
casei și aproape că se învoiseră să încheie afacerea, Virgil pretextase că mai aveau de rezolvat o mică și neînsemnată problemă personală, o luase pe Mariana de braț și, după ce se îndepărtaseră puțin, pe stradă, el se oprise în dreptul unei băcănii, unde intrase ca să-și cumpere un pachet de țigări, iar când ieșise îi declarase că nu era bine să se grăbească să cheltuie banii așa, deodată, pe ce apă nu curge; mai bine era să-i păstreze și să rămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
traiul de la oraș. Nimic, dar absolut nimic, nu se putea compara cu iarba verde de-acasă!!... Se iscase un adevărat scandal și, după ce se certaseră și se îmbrânciseră în văzul lumii, Virgil o lăsase ca pe-o proastă acolo, în fața băcăniei și-n mijlocul târgului și se întorsese singur acasă. Și asta după ce de-abia se luaseră și ei, ca oamenii, de soț și soție... De atunci, cu toate că după o vreme se împăcaseră și nu mai pomeniseră de casa de la București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
paginile doi și trei. Cioburile vieții mele bulversate umpleau acele pagini - Dalia, mutra ascuțită a lui Bobby De Witt, aflat în drum spre casă, Junior Nash împușcat de un polițist de la LASD care ieșise din tură după ce acesta jefuise o băcănie japoneză, ucigându-i pe proprietar și pe fiul lui de paisprezece ani. — Suntem celebri, Dwight. Kay stătea în hol. Am râs. Articulațiile zdrobite îmi pulsară. — Poate notorii. Unde-i Lee? Nu știu. A plecat ieri după-amiază. — Știi că are necazuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
crevasă, spintecătură sau teșitură din zid, își înghiți un mic sughiț de dezgust Gabi cel Norocos. S-a pornit să se scurgă înapoi, în cartier, toată crema cumetrilor... Care de pe unde se înțepeniseră. Prin itebeuri, troleibuze, cârciumioare... șanțuri, ateliere, pișoare, băcănii... beciuri de miliție (unde-i deznodaseră din cafteli plutonierii, să declare de pe care șantiere speriaseră cheresteaua). Din cimitire, unde îi podidiseră cu săpăligele groparii. Oamenii cimitirelor ducând lupte de vorbe cu ei să se lase din nou îngropați, fiindcă, bughindu-i
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mai ceva ca-n broșurile marxiste, poți întîlni totuși și câteva oaze plăcute. Pe Regală, pe Elisabeta, fluieri și vin și te ling, pe carâmb, localurile cu vinuri, de-ți vine să dai cu căciula în câini, ies la agățat băcăniile cu trufandale de-ți lasă gura apă, se bat pe burtă cu tine magazinele de finețuri, cu corp de balet din fazani și mistreți, atârnați întregi la intrare, mormanele de dropii și potârnichii, stivele de iepuri, aranjamentele exotice ale neînțeleselor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Îl ascultase, stăruise și la urmă zisese: - Băiatule, acoio-i treabă de făcut. Zici că se ridică mahala nouă la tine, în Cuțarida? - Da. - Asla-i pâinea negustorului! Dar de-ale mâncării vinzi ceva? Coloniale, delicatese? Tu știi cum e la noi. Băcănie, lucruri de băcănie? - Eh, m-am gândit eu la astea, n-avea dumneata grijă, dar... - Ce, dar? - De, știu eu? O merge? Că așa-mi spuneam: mai așez niște rafturi ca lumea, mai scriu două litere pe geam, și gata
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și la urmă zisese: - Băiatule, acoio-i treabă de făcut. Zici că se ridică mahala nouă la tine, în Cuțarida? - Da. - Asla-i pâinea negustorului! Dar de-ale mâncării vinzi ceva? Coloniale, delicatese? Tu știi cum e la noi. Băcănie, lucruri de băcănie? - Eh, m-am gândit eu la astea, n-avea dumneata grijă, dar... - Ce, dar? - De, știu eu? O merge? Că așa-mi spuneam: mai așez niște rafturi ca lumea, mai scriu două litere pe geam, și gata mușteriu. Ce, parcă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
unuia cu ochelari, aș vrea să scot o autorizație... 88 Omul din față ridicase privirile, mai scrisese ceva la repezeală într-un registru și mormăise: - Ce fel de autorizație? - Sânt negustor și vând numai băuturi, aș vrea să deschid și băcănie dacă se poate. Funcționarul îl cântări repede câte parale face și se ridică: - Cum nu? Se face, se face!... -Da? - Dacă te servesc eu!? îmi dai voie: Iliescu, arhivar... Și cmd îți trebuie? - Păi, cât mai repede.. Celălalt își frecase
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
abia atunci ceafa ei goală și ochii Îndrăzneți. După ce Iuri și-a terminat cea de-a treia convorbire interurbană (am observat cu un amestec de ușurare și dezamăgire cât de groaznică era franceza lui), ne-am dus pe jos până la băcănia din sat, pe care altfel n-aș fi visat niciodată s-o vizitez, și În nici un caz să mai și cumpăr o jumătate de kilogram de semințe vărgate de floarea-soarelui. Întorcându-ne agale spre casă, printre fluturii de sfârșit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]