398 matches
-
tot suparat- Da io-s neagră și smolită Și trăiesc tot veselită. 252. {EminescuOpVI 253} 292 De m-ar chema Nicodin M-ar băga fetele-n sin - Dar pe min-mă chiamă Marcu Fug fetele ca de dracu. 293 Măi bădiță băiat prost Dar a sară unde - ai fost? C-a vinit altul mai frumos, Mai frumos și mai subțire, Nu ca tine-un prost din fire. 294 Pânză, pânză, fă-te mânză Și te du la mam-acasă Și rânchează doar
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
vestea prin țară. 340 Foaie verde ruptă-n cinci, Plinu-i codrul de voinici, La tot fagul câte cinci, Iar la fagul cel mai mare Zace badiul de lingoare Cu mândruța la picioare, Ce-l tot roagă să se scoale. -Mori, bădiță, ori te scoală, Nu-mi mai da și mie boală, Că de când te cot mereu Știe Domnul Dumnezeu; De când stai sub fag culcat M-am urât, m-am săturat Paturile așternând, Perinele tot mutând Când la cap, când la picioare
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
să-mi râdă. Și cu grabă să grăbească, Murgul să mi-l priponească, C-o sfăruță de mătasă De la mândra mea din casă, C-o șfară de ibrișin De la mândra mea din sin. 344 Frunză verde Afion, S-a dus bădița Ion Ș-a lăsat murgu-n pripon. Murgul paște și nechează, Puica plânge și oftează. - Taci, tu, puică, nu mai plânge Nu vărsa lacrimi de sânge, Căci Ion o să te - apuce Și la maică-ta te-a duce, 267 {EminescuOpVI 268
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
tu, puică, nu mai plânge Nu vărsa lacrimi de sânge, Căci Ion o să te - apuce Și la maică-ta te-a duce, 267 {EminescuOpVI 268} Când a face plopul pere, Și răchita vișinele, Și tânjala mugurele, Și proțapul porumbele. - Taci, bădiță, nu mai zice Nu cumva blestăm să-ți pice. Căci din casă-ți mă voi șterge Și la maica mea voi merge Ș-acolo te-oi blăstăma, Foc din gură oi vărsa Și pe unde va pica Chiar și iarba
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Gheorghe, str. Pharnicului 2 65. Necunoscut numele, str. Petre Cretu 17 66. Mândrea Ștefan, str. Pictor Negulici 8 67. Necunoscut numele, str. Pictor Negulici 22 68. I. Nenciu, str. Pictor Negulici 24 69. Ionescu Aurel, str. Pictor Rosenthal 117 70. Bădița Elenă, str. Pitarul Cristache 14 71. Dobrescu Iancu, str. Primăverii 91 72. Demetrescu Victoria, str. Puccini 13 73. Necunoscut, str. Puccini 15 74. Maria și C-tin Sroianovici, str. Robert de Fleurs 13 75. Necunoscut, str. Robert de Fleurs 5
EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
Iisus, București, 1995 (în colaborare cu Sorin Mărculescu); Emil Cioran, Antologia portretului, îngr. trad., București, 1997; Georges Duby, Cavalerul, femeia și preotul, București, 1997; Georges Dumézil, Zeii suverani ai indo-europenilor, București, 1997; Apocalipsa lui Ioan în tradiția iudeo-creștină, introd. Cristian Bădiță, București, 1998 (în colaborare cu Cristian Bădiliță); Nina Berberova, Cartea fericirii, București, 1998; Frances A. Yates, Iluminismul rozicrucian, București, 1998; Victor Valgard, Teatru - Theâtre, ed. bilingvă, București, 2000 (în colaborare cu Irina Mavrodin). Repere bibliografice: Georgeta Horodincă, Cartea norilor, RL
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
nu trebuie considerată corectă deoarece mai există o însemnare ( identică ) în 1842. 1846 (sau 1847). „Poate să fi fost de vreo unsprezece ani, când am început a învăța”, (Fragment de autobiografie) începe școala, în Humulești, având ca prim dascăl pe „bădița Vasile a Ilioaiei, dascălul bisericii, un holtei zdravăn, frumos și voinic”. 1847. „Peste un an, vornicul prinzând la oaste cu arcanul pe bădița Vasile, dascălul nostru, școala a rămas pustie, iar noi, școlarii, care eram peste patruzeci la număr, ne-
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
când am început a învăța”, (Fragment de autobiografie) începe școala, în Humulești, având ca prim dascăl pe „bădița Vasile a Ilioaiei, dascălul bisericii, un holtei zdravăn, frumos și voinic”. 1847. „Peste un an, vornicul prinzând la oaste cu arcanul pe bădița Vasile, dascălul nostru, școala a rămas pustie, iar noi, școlarii, care eram peste patruzeci la număr, ne-am împrăștiat pe la casele noastre”. 1848. „După vreun an, iarăși s-a deschis școala”, dascăl fiind Iordache „fârnâitul de strana mare”, care „clămpănea
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
arată un descriptiv calm, cutreierat de o fugară melancolie. În expresia lirică împrumută procedee lingvistice și stilistice din folclor: „Mândro-n ochii tăi frumoși, / Firul dragostei mi-l coși, / Tinerețea-n alții nu-i, / Ochi căprui, ochi căprui”; „A plecat bădița sus, / Sus în stână și mi-a spus / Că-mi ia dragostea cu dor, / Până-n vârful munților.” P. este și autorul unui volum de evocări, Pe cărările tinereții (1979). Ca arhivist, a dat la iveală prețioase materiale cu privire la istoria Banatului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288957_a_290286]
-
Și-oi păli frunza cu clopul / Și pe mândra cu mijlocul / Ș-apoi cum mi-a fi norocul!"106 Natura personificată devine participantă directă la împlinirea unui destin "scris în carte", paralelismul semantic punând în valoare relația om cosmos: " Măi bădiță, Ioniță, / Leagă calul la portiță / Și-i dă fân cu floricele, / Vin` la mama de mă cere. / De m-a da, de nu m-a da, / Scrie-n carte că-s a ta, / Pe fereastră mi-i fura / Și-oi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
descriptiv cu planul verbal, reprezentat de imperativul implorativ, în tandem cu notația incertitudinii și posibilității, prin utilizarea conjunctivului și condiționalului optativ: "Munte, munte, brad frumos, / Apleacă-ți crengile-n jos, / Să mă sui în vârful tău, / Să-l văd pe bădița-l meu; De-ar veni drăguța vară, / Să mă duc cu badea iar, / În mijlocul codrului, / Să sting focul dorului, / Codrule, / La umbra ta, / Tare-i dulce dragostea!"153; "Izvoraș cu apă rece / Pe la poarta mândrei trece, / Iese mândra să se
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Îs toate ca florile / Aici cresc, / Colea-nfloresc, / Dincolo se veștejesc. Dar feciorul săracul / Este ca grădinarul, / Când se plimbă prin grădină, / Toate florile-i se-nchină. / Și el se plimbă și tace. Rupe floarea care-i place. Uită-te, bădiță, uite, / Uită-te din deal în șes, / Ce-ai lăsat și ce-ai ales; Ai lăsat floarea de fragă, / Mândra care ți-a fost dragă."157 Alteori, relația dintre om și cosmos este prefațată de refrenul tematic care este reluat
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
discursivă a structurii metonimice care întrupează universul: Câte flori pe deal în sus / Toate cu badea le-am pus, / Cu mâna le-am răsădit / Și cu dorul le-am plivit; / La udat, am lăcrimat, / La-nflorit, le-am adunat / Și bădiței i le-am dat, / Să le poarte-n pălărie, / Drag să-mi fie numai mie!"159 Alter ego al semnificațiilor procesuale textuale care conturează spațiul discursiv al poeziei populare cântate, refrenul constituie pactul imaginar cu lumea naturală cognoscibilă: "Floricică galbenă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
jalea; Auzi cum sună izvoru / Și mândruța-și cântă doru: / Turturică de pe baltă, / Vină, puică, și te scaldă, / Că apele s-o-ncălzit, / Dorurile s-o-nvăluit. / Leagă doru-ntr-o năframă / Și-i dă drumul pe Suceavă, / Și-i dă drumul să se ducă, / Pe bădița să-l ajungă. Să te-ajungă dorul meu, / Und` ț-a fi drumu mai greu; Să te-ajungă jalea mea, / Und` ț-a fi calea mai grea."174 Inserțiile dialogice ilustrează paroxismul trăirilor, transformând planurile antitetice în completitudine semantică: " Eu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
însoțit de recitativul tematic, are rolul de a înstăpâni și de a îmblânzi datul sorții. Fracționarea versurilor din cadrul liniei melodice simbolizează tocmai acest du-te-vino ființial al propriei meniri, dialogul recitativ având rolul de primum movens care consacră ritualic destinul: Hai bădiță, hai de mână, / Să-nvârtim hora română, / Hora dragă, bat-o vina, / Mândru joc din Bucovina! Hora și cu cântecu / Îi tot una cu omu! / Cine cântă și horește, / Viața și-o înveselește, / Cine joacă horile / Aibă ochi ca florile
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
lua, / Peste zări îi petrecea / Și le pregătea ieșire, / Să meargă peste pădure..."167 Martor la trăirile omenești, soarele participă direct la suferință sau la bucurie: "De când badea a plecat, / Soarele s-a-ntunecat, / Nici luna n-o răsărit, / Nici bădița n-o venit..."168 Martor la bucuriile și necazurile vieții, Soarele este chemat la jurământ, pentru deslușirea adevărului: "Jură, lună, jură, soare, / Jurați, păsări cântătoare, / Voi, stele strălucitoare, / Că inima rău mă doare, / C-a meu dor crezare n-are
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
-i floarea câmpului, / Și-i chiar ochiul șarpelui, / Șarpe lung cu solzii verzi, / Nici să-l vezi, nici să-l visezi. / Cel balaur din păcate / Înghițise jumătate / Trup cu arme ferecate, / Trupușor de voinicel / Ce striga mereu din el: / "Sai, bădiță ortomane, / Că m-ajunge la ciolane! / Sai, bădiță, de mă scoate, / Că m-apuc' fiori de moarte!" / Iată-n lungul drumului / La puțul porumbului / Că venea, mări, venea / Pe balaur de-ntâlnea / Un viteaz de ortoman / Pe-un cal negru
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Șarpe lung cu solzii verzi, / Nici să-l vezi, nici să-l visezi. / Cel balaur din păcate / Înghițise jumătate / Trup cu arme ferecate, / Trupușor de voinicel / Ce striga mereu din el: / "Sai, bădiță ortomane, / Că m-ajunge la ciolane! / Sai, bădiță, de mă scoate, / Că m-apuc' fiori de moarte!" / Iată-n lungul drumului / La puțul porumbului / Că venea, mări, venea / Pe balaur de-ntâlnea / Un viteaz de ortoman / Pe-un cal negru dobrogean. / "Măi balaur! striga el, / Lasă trupul tinerel
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Cassian, Ștefan Popescu și Radu Teculescu; Veronica Porumbacu. - Nu bate! În nr. 11: Poeme pentru I.V. Stalin de C. Leoneanu-Brateș, Ion Serebreanu, Virgil Teodorescu, Radu Boureanu, Alfred Sperber, Horvath Istvan, Bardos B.Arthur, Marki Zoltan; Ion Călugăru. - Portretul; Otilia Cazimir. - Bădița Stalin; Maria Banuș. - Se-apropie ziuaă. Ion Caraion. - Întâlnirea apelor. 24. Din poezii publicate În Scânteia În 1949: Victor Tulbure. - Mama Zoiei, În nr. 1425, 14 mai; Veronica Porumbacu - Cântec (de spus cu o armonică În nr. 1492, 31 iulie
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și cu totul neașteptată scrisoare” și pe care o publică atât în „Neamul Românesc” din august 1917, cât și în „Revista Istorică”, nr. VII (1921) și, din care, reproducem mai jos cele ce urmează: „Cu frățască plecăciune mă închin dumitali, bădiță Ioniță ! Răvașul dumitali, cel mult mie dorit, cu mare bucurie am luat și cele scrise am înțăles”. Apoi îi mulțumește pentru urările de sănătate și continuă: „N-am lipsit a răspunde cu acest plecat răvaș al meu la cele ce
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
am lipsit a răspunde cu acest plecat răvaș al meu la cele ce bădica îmi arată, cu un chip de ocară, că întârzierea răvașelor mele s-ar fi pricinuit de vreo oareșcare pricină a uitării. Nu ! Nu ! Să nu creadă bădița. Răspund: fiindcă toate cărțile (scrisorile, I. S.) tatei și a(le) cuconiței Ilenii mărturisese pe larg ce căzută datorie a mea către dumneata, care, cu adevărat, arată neuitare. Măcar că n-am putut prin deosăbite răvașă ades a arăta datoria neuitării
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
le) cuconiței Ilenii mărturisese pe larg ce căzută datorie a mea către dumneata, care, cu adevărat, arată neuitare. Măcar că n-am putut prin deosăbite răvașă ades a arăta datoria neuitării, pentru care mă rog de iertare, fiind nevreme împiedecare. Eu, bădița, la 9 aceștii luni purceg la Viena și de acolo la Jena, în Saxonia, pentru niște învățături trebuincioasă, și făgăduiesc bădițălui că, cât oi putè, mă voi săli de a face datoria cătră iubitu meu frate cu adesea cercetătoare întregimii
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
acolo la Jena, în Saxonia, pentru niște învățături trebuincioasă, și făgăduiesc bădițălui că, cât oi putè, mă voi săli de a face datoria cătră iubitu meu frate cu adesea cercetătoare întregimii sănătății dumisale răvașă, pentru care așijdere cred că și bădița nu mă va uita, știind bunătate dumitali. Aceasta, și sunt al dumitali pré plecat, mai mic frati, Costachi Conachi. 1802. de la Pesta, 4 septv”. Și un post scriptum: „Mă rog cu răvașul dumitali cel viitor să mă înștiințăzi și despre
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]