503 matches
-
biografie, cartea reproduce și scrisoarea autorului, trimisă la 12 iulie 1999, la Paris, Monicăi Lovinescu. După ce-și expune unele informații despre el cine este și cum a pătimit în "epoca de aur", cu modestia și onestitatea ce-l caracterizează bădia o înștiințează că "de vor fi condiții, voi scoate un volum închinat Lovineștilor, văzuți de un fălticenean, din interiorul familiei ei" (p. 123); îi amintește Monicăi și de faptul că "am avut șansa să lucrez în casa donată de frații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și poetul George Tutoveanu, care era institutor la Fălticeni. Apoi, simțindu-se legat organic de Fălticeni și-a durat casă mare în capătul uliței Rădășeni, în deal, unde a locuit între anii 1909-1918; aici a scris zece cărți (pe care bădia le înșiruie) și, împreună cu Artur Gorovei a avut o moară "neobișnuită, pentru că avea și bibliotecă pusă la dispoziția țăranilor, care-și așteptau rândul la măcinat" încât în folclorul vremii s-a creat și-a circulat chiar o urătură cu acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
numeroși și valoroși ai vestitului inginer François Cazaban, chemat la Iași, la 1853, de domnitorul Moldovei, Grigore Ghica și angajat ca mare specialist în construirea unei rețele de drumuri moderne. În căutările sale riguroase și minuțioase de documente pentru Galerie, bădia Eugen Dimitriu a aflat la sora sculptorului Ion Irimescu la doamna Veronica Anastasiu, de pe strada Școala Domnească din Fălticeni o fotocopie înrămată a diplomei de înnobilare a negustorului francez Jean Cazaban din Carcassonne, datând de la 1697. În acest fel a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
țară, care a fost a mea și nu mai este a mea, apoi Fălticenii, pe care mi-i amintești, Strada Germană... Gândurile par să alerge zbuciumate... Ce știi de colegii mei de clasă...?" (p. 192). Încât, după emoționante spovedanii epistolare, bădia Eugen își încheie medalionul despre acest fost coleg de școală fălticeneană: "Vremurile vitrege prin care am trecut (inclusiv cei din exil) au frânt elanuri benefice pentru țară. O jumătate de veac au lipsit orice contacte. Acum, la început de mileniu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
aspirații, de a da preț clipei trăite, convinși că altfel ar fi acuzați de regretul, atât de admirabil și durabil exprimat de poet: "Nu e păcat Ca să se lepede Clipa cea repede Ce ni s-a dat?" (Eminescu) ... Acesta-i bădia Eugen Dimitriu basarabeanul, un octogenar care și-a descoperit și folosit secretul vitalității, căutând în trecut și stând la un intim taifas cu cei care au trecut "dincolo" și au vrut, cât au trăit să dea din prea plinul vieții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Stavru și Eftimia, cu domiciliul actual în București, sos. Ștefan cel Mare nr. 35, bl. 31, sc. 2, ap. 56, sectorul 2. 2. Iskandarani Zaher, cetățean sirian, născut la data de 1 ianuarie 1958 în localitatea Damasc, Siria, fiul lui Bădie și Nadra, cu domiciliul actual în Timișoara, str. Republicii nr. 4, ap. 26, județul Timiș. 3. Albaba Basel, cetățean sirian, născut la data de 2 mai 1961 în localitatea Damasc, Siria, fiul lui Mohamed Fayz și Nadya, cu domiciliul actual
HOTĂRÂRE nr. 391 din 20 iulie 1992 pentru acordarea cetateniei române. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/122164_a_123493]
-
martie 1963 în Talabaya, Liban, fiul lui Ismail și Nadia, domiciliat în București, B-dul Păcii nr. 7, bl. OD. 16, sc. A, et. 10, ap. 42, sectorul 6. 164. Dîrî Ahmad, cetățean sirian, născut la 1 iulie 1960 în Al Bădia, Siria, fiul lui Daas și Tarfa, domiciliat în Iași, str. Canta nr. 8 A, bl. G. 10, ap. 17, județul Iași. 165. Saba Nahedd George, apatrid, născut la 1 ianuarie 1965 în Gază, Israel, fiul lui George și Nahil, domiciliat
HOTĂRÂRE nr. 688 din 6 decembrie 1993 privind acordarea cetateniei române. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/122167_a_123496]
-
martie 1965 în Damasc, Siria, fiul lui Mahmoud și Namat, domiciliat în Timișoara, str. Diaconul Coresi nr. 43, ap. 1, județul Timiș. 247. Al Kayali Mosa, cetățean yamenit, născut la 9 aprilie 1954 în Damasc, Siria, fiul lui Ali și Bădia, domiciliat în București, str. Nastase Pamfil nr. 22, sectorul 2. 248. Alaeddine Mohamad Ramez, cetățean libanez, născut la 6 februarie 1959 în Beirut, Liban, fiul lui Ramez și Ihssan, domiciliat în Român, str. Victor Hugo nr. 1, ap. 77, sc.
HOTĂRÂRE nr. 688 din 6 decembrie 1993 privind acordarea cetateniei române. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/122167_a_123496]
-
Palade era un mare pedagog și în cunoștință față de problema legionară. A intuit că cei veniți de la Ploiești aduseseră în școală și duhul revoluției spirituale a Legiunii. Spre surprinderea noastră (Geangu, Duțu, Bălănoiu și eu) a scos pe masă Îndreptarul Bădiei Istrate, difuzat numai în cadrul Frățiilor de Cruce. Noi, cei patru, ne-am privit perplex. Bine, măi! Am încredere în voi! Dar vreau ca de acum încolo să pot sta de vorbă cu voi mai des. Răsfoind cartea în timp ce vorbea cu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
efective. Trăsătura caracteristică a acestor mistici era smerenia și fiecare era simțit de ceilalți în ceea ce avea specific, în darul cu care era investit de Dumnezeu, și care era lucrător spre binele și creșterea tuturor în Hristos. În „interviuri duhovnicești” bădia Trifan, cel mai în vârstă dintre noi, ridica o problemă, o întrebare asupra unui „cuvânt” (subiect) și noi ceilalți încercam, fiecare de la nivelul său, să exprimăm înțelesul și posibilitățile aplicării lui, făcând din aceasta treaptă nouă pe urcușul spre vârful
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
mai 1964 în localitatea Alep, Siria, fiul Ahmed și Amina, cu domiciliul actual în România, localitatea Timișoara, bd Vasile Pârvan nr. 24, sc. B, ap. 20, județul Timiș. 83. Mohamed Nasr, cetățean sirian, născut la 10 august 1958 în localitatea Bădia, Siria, fiul lui Jasem și Hay, cu domiciliul actual în România, localitatea Brăila, Calea Călărașilor nr. 51, bl. 104, ap. 1, județul Brăila. 84. Abou Jaoude Antoinette Khalil, cetățean libanez, născută la 19 septembrie 1963 în localitatea Freetown, Sierra Leone, fiica
HOTĂRÂRE nr. 465 din 9 iunie 2000 privind acordarea cetateniei române unor persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/128893_a_130222]
-
pe vorbele oamenilor!” (I. Creangă) • topică; termenii care concentrează cea mai mare parte din energia intonațională se situează pe primul loc în organizarea sintagmatică a enunțului sau în orice caz pe primul loc în structura sintagmei din care fac parte: „- Bădie, tare-mi ești drag! zise ea...” (C. Hogaș), „...N-ai ce mânca la casa mea? (...). Acuș te descalț!” (I. Creangă) Când enunțurile analitice au dezvoltare de frază, caracterul lor exclamativ își are originea mai ales în propoziția-predicat: „- Of! de-ar
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Deși vorbești pe înțeles, / Eu nu te pot pricepe;” (M. Eminescu, I, 173) • concesive ipotetice; intervenția factorului care ar putea declanșa sau împiedica acțiunea verbului-predicat este ipotetică iar, dacă ar deveni reală, ar rămâne fără consecințe asupra desfășurării acțiunii verbale: „- Bădie, zise ea cu un fel de durere în glas și cu o deznădejde galeșă în ochi, chiar dac-aș voi să râd, n-am să pot, orice rugăminte mi-ai face.” (C. Hogaș, 167), „Căci de piatră de-ar fi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin fum și jar Și-aș stinge poate arșița durerii Cu-amărăciunea dulce de Cotnari!” (din versurile vremii) Deci Doamnelor și scumpelor FEMEI, care faceți parte din Diaspora românească, pe lângă rețetele mele culinare românești pe care le savura marele povestitor bădia Ion Creangă împreună cu Mihail Eminescu la restaurantele provinciale precum Bolta Rece, Trei Sarmale etc. din dulcele târg al Ieșilor, vă ofer posibilitatea să cunoașteți și din licoarea lui Bachus, numit Vinul de Cotnari băut pe vremuri din căni de lut
350 Re?ete culinare din Moldova lui ?tefan cel Mare by Denisa Rodica GOLDBACH [Corola-publishinghouse/Journalistic/84371_a_85696]
-
mama lui Radu. “Țață Marie, îl execut pentru că l-a omorât. Radu nu i-a făcut nici un rău.” M-a oprit. “Sub jurământ, să nu faci așa. Îți interzic. Copilul meu nu mai trăiește.” L-am lăsat. “De-aia-i bădia roșu la față!” Am stat singur în bordei. Moșu era plecat. Pe femeia lui o prinsese șeful de post când îi aducea mâncare. “Mă duc la croitoreasă”. “Îi duci croitoresei mămăliguță și ouă fierte?” A intrat șeful de post în
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
pună coșulețul bine: corp delict! Femeia a ieșit și dusă a fost. A fugit cu Moșu la gazdă. Primăvara, au urcat la munte la mine. Mai aveam într-o damigeană nițel vin, în alta aveam nițică țuică. “De-aia-i bădia roșu la față!...” Ei nu știau că mâncasem alune. Cruci de lemn lângă prăpastie Terminasem mălaiul, prunele uscate, tot. Strânsesem de toamna alune. Le-am numărat. Erau 3000. După un timp, mi-am făcut rație. Mâncam trei alune pe zi
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
și să le belească pe toate. Sadoveanu n-ar fi avut ce scrie. Am vreo 40 de piei de miel și nu le ia nimeni. Lâna stă în saci și românașii noștri deștepți cumpără pulovere de la turci... Vaca de lemn Bădia Vasile și-a pregătit baltagul de inox, «făcut la servici», că nu mai este mult și mioarele trebuie să suie la Chișioru Făinii. «Așa-i obiceiu: să ai baltag. Nu de apărare, da’ trebuie să-l ai. Viața de cioban
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
azi pe mâine.” Și cum un necaz nu vine sigur, la 2 noiembrie 1877, bunul și dragul matale prieten Eminescu pleacă în București, la ziarul „Timpul”. Doamne, că în rău ceas a pornit! Trecuse abia o lună și îi scriai „Bădie Mihai. Ai plecat și mata din Iași, lăsând în sufletul meu multă scârbă și amăreală... Această epistolie ți-o scriu în cerdacul unde de atâtea ori am stat împreună, unde mata, uitându-te pe cerul plin cu minunății, îmi povesteai
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
mata din Iași, lăsând în sufletul meu multă scârbă și amăreală... Această epistolie ți-o scriu în cerdacul unde de atâtea ori am stat împreună, unde mata, uitându-te pe cerul plin cu minunății, îmi povesteai atâtea lucruri frumoase... frumoase... Bădie Mihai nu pot uita acele nopți albe când hoinăream prin Ciric și Aroneanu, fără pic de gânduri rele... Acum parcă nu mai erau toate la locul lor. Doar oleacă ți-ai alinat dorul de Eminescu, la 11 nov. 1878, când
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
plecare, s-au confirmat pe deplin la sosire, imediat ce m-am întâlnit cu colonelul C.R., anchetatorul Securității Județene Iași, care, după ce l-am pus în temă cu întorsătura luată de caz, a exclamat: „Văleu, ’ăi Jiji, am încurcat-o, bădie!”. O zi întreagă se „luptaseră” cei doi anchetatori - colegul meu din direcție și cel de la Iași - cu J.I. și abia seara târziu, când aceștia și-au dat solemn „cuvântul de colonel” că nu va fi trimisă în judecată, anchetata
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
ai paginilor scanate după originale și aduse de Mircea Mihăieș, prin martie, tocmai de la Bloomington. Deci aveam timp suficient să compun ceva. Dar m-am pus pe documentat până era să mă sufoc. Nu voiam să-mi dau doctoratul în bădia, însă lucram în paralel la o carte despre epistolarele amoroase ale scriitorilor și ce îmi căzuse acum sub ochi era dincolo de orice închipuire. Cu zel neabătut, am strâns material cât să pot încropi pe loc un opuscul: sute de fișe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
Cheaptanariu-Cheptănaru, Pintilei-Pintilie etc. Unele cuvinte au o pronunție specifică reprezentând pronume demonstrative: aiasta (iasta)-aceasta, aista-acesta, istalant-cestălalt, iastalantă-ceastălaltă. Când se adresează cuiva,mai ales tinerii celor vârstnici, folosesc pronumele de reverență în formă populară: mata, matale, mătăluță, mămuță, tătuță, bădiță, bădie, bade, țață, țățâcă etc. în vorbirea zilnică a celor mai în vârstă unele cuvinte sunt elidate, ei exprimându-se cam în felul următor : mă‘c-mă duc, o‘s‘că-a zis că, iar altele sunt pronunțate incorect: m-o
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
întrebat : - Mihai, știi c-a murit Vasile a Procirii (Chițac) ? - Care, acela de pe deal?! întrebă tata. - Da de pe deal. L-au omorât hoții. - Cum, bre Toadere, că-l știam om voinic și sănătos? - îl știai, da` nu mai este. Și bădia Toader a început să povestească:Omul s-a dus în grădina de peste drum să aducă doi snopi de orz, să-i bată. Când a ajuns în spatele casei, ce să vadă? Era primarul comunei, cu șeful de post și cu vreo
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
trăim. Imi mai amintesc că fratele Petrea, cu 10 ani mai mic, nu îndrăznea să vină la mine să mă sărute, probabil se simțea prea mic și prea străin, pentru a se apropia de mine. Dar m-a întrebat totuși "bădie mă lași să te pup și eu"? După ce s-au mai liniștit lucrurile, mama și-a amintit că trebuie să ne facă ceva de mâncare. Surpriza s-a mai terminat, între timp fusese admirate hainele militare și-n special cele
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
în tranșeea în care se afla cu alți camarazi ai săi. I-a fost trimisă o notiță părinților că a fost dat dispărut, așa se inștiința familia despre cei căzuți în luptă. Dar mi-l amintesc foarte bine și pe bădia Mitru, fratele lui Pavel, Dumitru Câmpianu, care în una din permisele sale, pentru unele răni mai ușoare primite pe front, venise în vizită la tata. Îi era nepot de la soră, ba-i mai era și cumătru, că-i botezase tata
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]