KorAP: Find »[drukola/base=băiețel & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...15 16 17 ...115 >

2,854 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

eu (din auzite, de la joacă) Robert Ripley de la Belive it or not ar fi fost dispus să plătească „o recompensă“ de o sută de mii de dolari. N-aveți decât să nu mă credeți, dar există în New Jersey un băiețel de nouă ani care e băiat din toate punctele de vedere, cu excepția faptului că poate face copii. Cine capătă recompensa? Eu sau cel care mă dă pe mâna lui? Doctorul Izzie mi-a morfolit scrotul între degete, parcă pipăind stofa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
o operație, îmi vine greu să-i iert faptul că m-a trimis în misiunea aceea de grație. Mai bine lăsa să curgă tot sângele din ea pe dușumeaua rece a băii, mai bine asta decât să trimită urgent un băiețel de unsprezece ani după tampoane! Pe unde Dumnezeu umbla soră-mea? Și unde îi erau rezervele pentru situațiile de urgență? De ce-o fi fost femeia asta atât de insensibilă, de opacă la vulnerabilitatea băiețelului ei - pe de-o parte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
decât să trimită urgent un băiețel de unsprezece ani după tampoane! Pe unde Dumnezeu umbla soră-mea? Și unde îi erau rezervele pentru situațiile de urgență? De ce-o fi fost femeia asta atât de insensibilă, de opacă la vulnerabilitatea băiețelului ei - pe de-o parte atât de insensibilă la rușinea mea, iar pe de altă parte, totuși, atât de atentă la dorințele mele cele mai arzătoare! ...Sunt atât de mic încât aproape că nici nu știu cărui sex îi aparțin sau cam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
ea face un duș - iar acum, în dormitorul scăldat de razele soarelui, se îmbracă să mă scoată în oraș. Stă pe marginea patului în sutienul ei cu pernițe și în jupă, își trage ciorapii lungi și turuie întruna. Cine-i băiețelul cel cuminte al lui mămica? Cine-i cel mai cumințel băiețel pe care l-a avut vreodată o mămică? Pe cine iubește mămica cel mai mult pe lumea asta? Sunt de-a dreptul năuc de plăcere și, între timp, mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
soarelui, se îmbracă să mă scoată în oraș. Stă pe marginea patului în sutienul ei cu pernițe și în jupă, își trage ciorapii lungi și turuie întruna. Cine-i băiețelul cel cuminte al lui mămica? Cine-i cel mai cumințel băiețel pe care l-a avut vreodată o mămică? Pe cine iubește mămica cel mai mult pe lumea asta? Sunt de-a dreptul năuc de plăcere și, între timp, mă uit cum îi suie pe picioare strâmt, lent, chinuitor de delicios

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
pe mămica oriunde o să meargă ea în lumea asta mare? Păi, eu, desigur. Ce întrebare tâmpită - dar nu mă-nțelege greșit, o să respect regulile jocului! Cine a păpat de prânz cu mămica, cine merge cu autobuzul în oraș, ca un băiețel cuminte, cu mămica, cine intră în magazinul cel mare împreună cu mămica... și tot așa și iar așa și hop și-așa... așa că, să tot fie o săptămână de-atunci, când m-am întors cu bine din Europa, mama a găsit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
țepene de șoldurile ei rotunjite, care nu arată rău deloc... Și ciorapii. Au trecut mai bine de douăzeci și cinci de ani (de jucat s-ar zice că nu ne mai jucăm), dar mămica încă își mai trage ciorapii de față cu băiețelul ei. Ei, oricum, el are grijă să se uite în altă parte când drapelul se înalță fluturând pe catarg - și asta nu pentru că l-ar preocupa doar propria-i sănătate mintală. Adevărul gol-goluț e că nu pentru mine întorc eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
mintală. Adevărul gol-goluț e că nu pentru mine întorc eu capul într-o parte, ci de dragul amărâtului ăluia de taică-meu. Și, totuși, ce preferințe are taică-meu de-adevăratelea? Dacă s-ar întâmpla ca acolo, în camera de zi, băiețelul lor ajuns la maturitate să se tăvălească dintr-o dată pe covor cu mămițica lui, ce-ar face, oare, tătuțu? Ar turna, oare, o găleată de apă clocotită peste cuplul năbădăios, care a luat-o razna? Ar pune mâna pe cuțitul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
arunc la coșul de rufe murdare niște chiloți imaculați, care parcă ar fi acoperit un cur de înger, eu nu-i ofer (oare în mod intenționat, Herr Doctor? - sau, pur și simplu, în mod inevitabil?) decât niște chiloței puturoși de băiețel. Aici însă, la baia turcească, de ce-oi fi jucând atâta tontoroiu’? Aici nu sunt femei. Nici femei - și nici goimi. Cum s-ar putea una ca asta? Nu-i nici un motiv de îngrijorare! Ținându-mă după cutele feselor lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
o vreme când gaze albe se învolburau deasupra tărâmului mlăștinos, Pământul de-atunci, împiedicând lumina soarelui să răzbată până la suprafața lui, cu milioane de ani înainte ca planeta să se zvânte întru apariția Omului. Mă rup într-o clipită de băiețelul acela lingău, care, după ore, fuge acasă fluturându-și fericit carnetul cu nota zece, de micuțul inocent ultracinstit, aflat într-o permanentă căutare a soluției la misterul acela ininteligibil care este cum să-i facă pe plac maică-sii, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
un secret: vreau un suspensor cum au sportivii. Știu să-mi țin gura, știu să tac chitic, dar, atunci, cum să capăt ceea ce nu cer? Unchiul Nate, un negustor elegant, cu mustață, scoate de sub tejgheaua de sticlă un slip pentru băieței, taman cum am avut și până acum. Sugerează că acesta e cel mai potrivit model pentru mine, se usucă rapid și nu irită pielea. — Ce culoare ai vrea? întreabă unchiul Nate. Te pomenești că preferi culoarea școlii, ai? Mă înroșesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
în toată povestea asta cu histerotomia nu s-a bătut tam-tam-ul cu posibilitatea unui C-A anume ca să înghețe C-Ă în mine! Numai și numai ca să mă umilească și să mă-nspăimânte, să mă reducă din nou la condiția unui băiețel ascultător și neajutorat! Iar eu nu găsesc nici un argument în favoarea existenței lui Dumnezeu sau în favoarea mărinimiei și virtuții evreilor în faptul că omul cel mai ve-ne-ra-tî din tot Newark-ul a venit să stea „o jumătate de ceas încheiată“ la căpătâiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
fapt, pare să se considere o femeie ajunsă la frontierele experienței de viață, o fatală și strălucită combinație de Marie Curie, Anna Karenina și Amelia Earhart. În orice caz, cam asta-i imaginea romantică cu care se duce la culcare băiețelul, după ce ea i-a încheiat nasturii de la pijămăluță și l-a așezat în pătuț, povestindu-i cum a învățat să șofeze pe când era însărcinată cu soră-mea și cum în chiar prima zi de la primirea carnetului de conducere, „în chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
să țipe: „Cară-te de-aici, băi ăsta!“ sau îi va răspunde înțepată: „Mersi, dar am și eu o casă frumoasă, și mai am și-un soț în ea“. Ce dracu’ își face cu mâna lui prostul ăsta! idiotul ăsta! băiețelul ăsta lunecos! obsedatul ăsta sexual! Pur și simplu nu e-n stare - nu vrea - să-și controleze focul puțulicii, febra ce-i încinge creierii, dorința mistuitoare de a explora noul, neîmblânzitul, nemaipomenitul și, dacă vă închipuiți una ca asta, nemaivisatul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
de mah-jong la partida de diseară. Ronald Ei, cum ți se pare treaba asta, bunătatea asta manifestată până la ultima suflare? Cum ți se pare treaba asta la un băiat bun, grijuliu, un băiat mărinimos și curtenitor și bine crescut, un băiețel evreu simpatic, de care nimeni, în veci, n-ar avea motiv să-i fie rușine? Zi mulțumesc, iubitule. Zi cu plăcere, iubitule. Zi că-ți pare rău, Alex. Zi că-ți pare rău! Cere-ți scuze! Ăhă, da’ pen’ ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
forțat mânuțelor, poponețelor și gurițelor noastre! Ducă-se dracului vitaminele și untura de pește! Asigurați-ne doar cărnița cea de toate zilele! și iertați-ne abaterile - care, de fapt și de drept, nici nu sunt abateri! — ...vrei să fii un băiețel rău, care-i dă mămicii lui la țurloaie?... Cel care vorbește acum e taică-meu... și, mamă, uită-te la brațele lui! Până acum zău că n-am observat ce antebrațe solide are în dotare. N-o fi având el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
nu vrea să-și ceară iertare? Care nu vrea să-i ceară iertare propriei lui mame și să-i promită că niciodată, niciodată n-o să mai facă una ca asta, în veci! Ce-o să ne facem, tăticule, cu așa un băiețel la casa noastră? Glumește? Vorbește serios? Dacă-s chiar atât de incorigibil, de ce n-o fi chemând caraliii să mă trimită la școala de corecție? „Alexander Portnoy, în vârstă de cinci ani, prin prezenta sentință, ești condamnat s-atârni spânzurat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
caraliii să mă trimită la școala de corecție? „Alexander Portnoy, în vârstă de cinci ani, prin prezenta sentință, ești condamnat s-atârni spânzurat de gât până mori, pentru refuzul de a-ți cere iertare de la maică-ta.“ Ai crede că băiețelul care-și lipăie cuminte lăpticul și face baie cu rățușca și vaporașele plutind în cadă e cel mai căutat criminal. Or, de fapt, în casa asta noi jucăm o farsă inspirată din Regele Lear, cu mine în rolul Cordeliei! La

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
fiindcă lui Marian Anderson nu i s-a permis să cânte la Convention Hall, mi-am îndemnat toți colegii dintr-a opta să boicoteze concursul anual de eseuri patriotice sponsorizat de organizația Fiicele Revoluției Americane. Am fost și am rămas băiețelul de doisprezece ani care, drept răsplată pentru atitudinea lui curajoasă împotriva bigotismului și urii, a fost invitat la Casa Essex din Newark, să participe la adunarea anuală a Comitetului Politic de Acțiune al Congresului Organizațiilor Industriale - să urce pe estradă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
bosumflată într-un fotoliu de lângă fereastră. Așa că Lina - o tipă deloc sensibilă la disputele interpersonale - s-a culcat la loc pe perna de lângă mine și a început să ne povestească despre ea. Avorturile îi amărau zilele. Avea un copil, un băiețel, cu care locuia pe Monte Mario („într-o clădire nouă, superbă“, după cum mi-a tradus Maimuța). Din nefericire, nu-și putea permite, în situația ei, să aibă mai mult de unul - „deși iubește copiii“ - așa că o ținea dintr-un avort

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
pizdă - și o lesbiană! - și o curvă! Sar peste cafteală. E plicticos. Duminică: nu coborâm bine din lift și pe cine vedem intrând pe ușa hotelului? Pe nimeni alta decât Lina - însoțită de un copilaș de vreo șapte-opt ani, un băiețel grăsuliu plămădit parcă din alabastru, îmbrăcat din cap până-n picioare în volane și catifea și piele lăcuită. Lina are părul lăsat pe spate și în ochii ei întunecați, proaspăt ieșiți din biserică, se citește o expresie de tristețe tipic italiană

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
o expresie de tristețe tipic italiană. E cu adevărat o fată drăguță. O dulcică (nu-mi iese din cap chestia asta!). Și a venit să ni-l prezinte pe bambino al ei. Sau, cel puțin, așa se pare. Arătând spre băiețel, îi șoptește Maimuței: — Molto elegante, no? Pe urmă însă ne însoțește până la mașină și, în timp ce copilașul se zgâiește la uniforma portarului, ne sugerează că poate ne-ar face plăcere să-i vizităm după-amiază în apartamentul de pe Monte Mario și s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
meu lipsit de femei, cu un volum de Freud în mână. Uneori cu mâna pe Freud, alteori cu mâna pe Alex, adesea cu mâna pe amândoi. Da, zac singur-singurel în pijamaua cu prohabul descheiat și mi-o morfolesc ca un băiețel cuprins de-o reverie tembelă, mi-o întind, mi-o îndoi, mi-o frec și mi-o frământ, și-n tot acest timp citesc fascinat Contribuții la psihologia iubirii, căutând cu atenție fraza, expresia, cuvântul care mă va elibera de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
mă-ntorc s-o caut din priviri - pe cine, pe Anouk Aimée - constat că lumea se uită la noi: la ea, care e cu mine! Să fie asta vanitate? De ce nu! Termină odată cu îmbujorarea, îngroapă-ți rușinea, nu mai ești băiețelul cel neascultător al mămichii! Acolo unde-i vorba de apetit, un bărbat sărit de treizeci de ani nu dă socoteală nimănui, decât sieși! Vrei să iei? Iei! Depravează-te un pic, ce Dumnezeu! NU TE MAI NEGA PE TINE ÎNSUȚI! NU

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
nas lui musiu Nas! „Domnul Hachiță“ - c’est moi! Iată un alt cuvânt despre care în copilărie am fost convins că e „evreiesc“. Hachiță. „Hai, dă-i ’nainte cu hachițele“, mă sfătuia mama. „Ia vezi dacă așa o să obții ceva, băiețelul meu strălucit.“ Oho, și cât îmi mai dădeam silința! Cât mă mai izbeam de pereții bucătăriei! Domnul Tărâță-Încinsă! Domnul Dă-Cu-Curu-De-Pământ! Domnu Sare-Bâzdâc! Iată poreclele pe care le-am dobândit! Ferească Domnu’ să se uite careva chiorâș la tine, Alex, viața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]