659 matches
-
pune, una după alta, de parcă nici nu l-ar interesa răspunsul ! Toată lumea într-o situație ireparabilă și dificilă, numai din vina ei ! Sophie este singura culpabilă, pentru că numai ea l-a ademenit pe Titi în chioșcul din fundul grădinii, printre băltoacele de apă de pe alee... Desigur, l-a ademenit doar ca să-l compromită... Iar acum iat-o cum intră, ca și când nimic nu s ar fi întâmplat, doar că nu mai e la fel îmbrăcată ; adio fustă suflecată și berjeră, și-a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să fii mai puțin greier și să-ți asigur un destin mai prielnic, acum măcar ai fi avut o armată mai ușoară. Dar te vei descurca, chiar și În creierii munților unde ai fost trimis, tîrÎndu-te cu nasul prin băltoace, În timp ce un caporal imbecil răcnește de undeva comenzi, Îmbătat de un sentiment de putere cu care probabil că n-o să mai aibă ocazia să se Întîlnească tot restul vieții lui de civil. Îți tot repeți treaba asta, că În cele
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o siluetă înaltă, într-o mantie lungă, neagră. „Diavolul, gândi George, în sfârșit s-a ivit diavolul ca să...“ Apoi căzu cu fața în jos pe pietre. Nu mai exista nimic, nici mașină, nici siluetă, nimic. Zăcea cu obrazul într-o băltoacă. Auzise un zgomot puternic, o bubuitură ca de explozie, sunând a gol, de parcă-i plesnise ceva în creier. Își înălță capul. Își înălță capul. Se afla în patul lui, în camera lui, acasă, și lumina zilei se cernea printre draperii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
companie... Ce companie, mânca-ți-aș microfonul?! Io-s serele de produs semne și nu societate de binefacere pentru trupele NATO! SCHIȚA UNEI CRIME EVIDENT ABOMINABILE Un spațiu calm. Se pare că a plouat fiindcă e umed și într-o băltoacă se distinge un dop care plutește. Umbra polițistului, nu. Peisaju-i conturbat de o pereche de sâni number sex în spatele cărora aleargă Femeia îngrozită. Respiră greu, șuierat, cu groază, cu astm... Deducem că pe lângă ce-am zis, femeia mai suferă și
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
întîlnește vara. Una din acele ploi care putrezesc în aer și te scot din sărite; care, parcă, nu se mai termină niciodată; suprimă orizontul, îmbîcsesc aerul și-ți toacă nervii dacă n-ai ce face. Privești un timp cum sporesc băltoacele, ai senzația, ascultând ploaia, că te afli într-o imensă peșteră și că tu nu ești altceva decât o stalagmită. Pe ochi ți se așază o pâclă umedă, iar în auz curge continuu acel foșnet de ploaie fără sfârșit... Stam
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
coborâse mult. La început, dacă ne aplecam, puteam bea direct din fântână. Acum, ca să ajungem la apă, a fost nevoie să legăm o frânghie de toarta unui vas și să-l coborâm astfel până în adâncul fântânii unde mai era o băltoacă mocirloasă. De câte ori mă duceam să iau apă, care acum trebuia fiartă, priveam îngrijorat cerul și rămâneam pe gânduri văzând că nici un nor nu se arăta de nicăieri. Și pe măsură ce treceau zilele, deveneam, poate și din cauza căldurii istovitoare, irascibil. Mă enervau
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
saltimbanc care stă în spatele eșafodului și râde de cei cărora li se taie capul... de câte ori se rostogolește un cap în coșul călăului, el râde cu sughițuri și stropește cu salivă scândura eșafodului pe care s-a făcut între timp o băltoacă de sânge... așadar, îl renegi pe Dumnezeu, înțelegi că el e de partea eșafodului și nu mai ai nici o speranță în privința asta. Singura speranță care ți-a rămas sânt amintirile tale, un sunet de clopot care întîrzie să renască și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ușor. Rachetele rușilor, extratereștrii, orice poate arunca America în demență colectivă. Să fie de vină faptul că, sufletește, America este mult depășită de progresul ei tehnic? Europa are avantajul că se poate blaza mai ușor... Au început să se formeze băltoace. Dar nu noroioase ca la noi, unde ploile sunt singurele care spală praful... Sunt tentat să zic că Europa s-a născut direct bătrână. Din această cauză nu s-a putut concentra asupra unui vis. Ea ar fi putut să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
decât picioarele, deoarece era mult mai înalt decât mine. Era o zi urâtă, umedă, cu cer mucegăit, din care se scutura o ploaie măruntă, rară, neputincioasă. Bărbatul din fața mea pășea cu grijă, căutând locurile unde era mai puțin noroi, evitând băltoacele, și, în timp ce-l urmam, am priceput, uimit, că era tatăl meu. Aveam șapte ani, era prima zi de școală. Mergeam cu ochii în pământ, preocupat, intuind vag că se schimba ceva în viața mea. Când am ajuns la poarta școlii
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
tot mai apăsătoare-i singurătatea nu mai sunt singur - atât de familiar cântecul mierlei.. de ziua mamei - un orfan caută flori de nu-mă-uita sfârșitul ploii - sub tălpile grăbite melci de nicăieri cu ochii-n patru - pe cărarea îngustă melci și băltoace farmecul zilei - păpădiile dispar una câte una alți fluturi în zbor - pierduți printre-aceiași tei se țin de mână plimbări tot mai lungi printre cireși în floare - bătrâni, de mână priviri materne - în fiecare mugur o nouă viață vrăbii ciugulind - repetiții
Note de prim?var? by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83679_a_85004]
-
și el nu reușise decît să-l Împungă În burtă de unsprezece. Figura cu nisipul o Învățase de la Cornell Wilde la cinematograf și se săturase de nerușinarea grasului, care nu respecta nici una din regulile duelului. Erau În toiul luptei, În dreptul băltoacei de lîngă șanțurile din fundul curții și grasul se năpustise asupra lui fără nici o tehnică, așa poate să cîștige oricine, dar deodată Julius și-a amintit de film și, În timp ce grasul se retrăgea ca să se poată năpusti iar nebunește ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de lux pornea furioasă și era gata-gata să-l șteargă cu aripa și s-ar fi prăpădit cu toții de rîs. Își luă avînt și sări pe trotuar și trebui să-și ia din nou avînt pentru că avea În față o băltoacă, așa Încît pînă la urmă făcu un soi de triplu salt și se trezi pe un teren viran, cu picioarele acoperite de un strat de praf uniform. Julius simți că privirea Îi fuge Într-o parte, că bărbia i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
propriul său secret și nu mai putea fi vorba de nici o întârziere. - Gărzi, - spuse el - aduceți cutia acolo. Era udă leoarcă când au adus-o. Lăsa o dâră murdară de apă pe covorul neprețuit și începuse să se formeze o băltoacă în locul unde fusese pusă. Se vedea că avusese loc o întârziere, în timp ce bărbații asudați forțau capacul. Până și gărzile de la ușile îndepărtate se uitau atent, să vadă conținutul. Un acces de groază întrerupse tensiunea așteptării. Ceea ce se afla înăuntru era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
în cinematograf. Acolo era spațiu pentru trei mese înghesuite cu tăblii metalice și umbrelă în mijloc. Nimeni nu-și bea de obicei cafeaua aici, pentru că văzduhul era deseori întunecat, din pricina vînturilor puternice și a ploilor dese. Tăbliile meselor aveau mici băltoace, pînza prăbușită și fleșcăită a umbrelelor se izbea de fuse, iar scaunele erau umezi și reci; cu toate astea, un bărbat de vreo douăzeci și patru de ani statea de obicei aici, înfofolit într-o pelerină neagră, cu gulerul ridicat. Uneori privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Lanark se așeză pe pat uitîndu-se lung la vecinul lui, care părea jignitor și grosolan de mort. își ținea gura căscată și acum era clar că în orbite nu mai avea ochi. Lîngă mînă, pe podea, se întindea o mică băltoacă de la furtunul de cauciuc. Doctorul Munro intră și se îndreptă vioi spre pat. îi ridică brațul, îi luă pulsul, îi săltă trupul mai sus pe saltea, apoi închise capacul recipientului suspendat. Se uită la Lanark, care stătea pe marginea patului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
locuințe îcare în Riddrie erau grădini îngrijite) erau pămînt bătătorit pe care copiii prea mici pentru a merge pe picioarele lor îl scormoneau cu linguri îndoite sau se jucau cu bucățele de lemn pe care le făceau să plutească în băltoacele rămase de la ploaia de săptămîna trecută. în mijlocul străzii, un tînăr palid, aproape fără buze, zîmbea și stătea într-o căruță trasă de un măgar cu o goarnă pe genunchi. în căruță erau cutii de jucării colorate care puteau fi cumpărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mai să-și zdrobească picioarele printre pietriș și scoici. Se simțea încrezător și hotărît, pentru că citise o carte intitulată Tînărul naturalist și intenționa să-și noteze toate lucrurile interesante. Pietrișul luneca spre stîncile abrupte între care se aflau bolovani și băltoace. Se ghemui lîngă o băltoacă de dimensiunea unei farfurii de supă și se uită în ea încruntîndu-se. La fundul apei cristaline văzu trei pietricele, o mică anemonă de culoarea ficatului crud, un smoc de ierburi și cîțiva melci de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
printre pietriș și scoici. Se simțea încrezător și hotărît, pentru că citise o carte intitulată Tînărul naturalist și intenționa să-și noteze toate lucrurile interesante. Pietrișul luneca spre stîncile abrupte între care se aflau bolovani și băltoace. Se ghemui lîngă o băltoacă de dimensiunea unei farfurii de supă și se uită în ea încruntîndu-se. La fundul apei cristaline văzu trei pietricele, o mică anemonă de culoarea ficatului crud, un smoc de ierburi și cîțiva melci de mare; melcii erau oliv sau violet-închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu buruienile, și crăpate ca trotuarele unui oraș în ruină. Mai sus, buruienile făceau loc pajiștilor, în care lăcustele bîzîiau și creșteau floricele cu tulpini mai mici de trei centimetri și boboci cît gămălia de ac. Făcîndu-i-se sete, găsi o băltoacă în scobitura unei stînci, unde se strînsese apa de la ploaia de săptămîna trecută. Oprindu-se să bea, simți granitul aspru sub buze și apa caldă-amăruie pe limbă. Muntele avea acum pereți de stîncă, aproape verticali, cu tăpșane. O jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu răceală: — Da. Ce fac acum e mai important decît orice se întîmplă în tot orașul ăsta. — Ești nebun! — Poa’. Se întoarse la tablou. Ruth veni lîngă el și aduse cana cu lapte deasupra ei. — Ce-ai zice de-o băltoacă mare și murdară în mijlocul tabloului tău important? — N-o să am eu gesturile tale pe conștiință, zise Thaw lucrînd în continuare. Ruth înclină încet cana, pînă cînd un strop de lapte se risipi în centrul hîrtiei, făcînd o mică băltoacă. Thaw
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o băltoacă mare și murdară în mijlocul tabloului tău important? — N-o să am eu gesturile tale pe conștiință, zise Thaw lucrînd în continuare. Ruth înclină încet cana, pînă cînd un strop de lapte se risipi în centrul hîrtiei, făcînd o mică băltoacă. Thaw se ridică și se duse în bucătărie zicînd: — Ai făcut ceva rău și copilăresc. Aduse o cîrpă curată, șterse laptele și continuă să lucreze. Ruth îl urmări amenințător, cu cana în mînă, apoi zise cu o voce joasă, vibrantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
păturile în jur, își mușcă buricul degetului mare și încercă să gîndească. Sentimentul dominant era de împuțeală, de dezordine și pierdere. Pierduse pe cineva sau ceva, un document secret, un părinte sau respectul de sine. Trecutul i se părea o băltoacă de amintiri fără nici o logică, ca un vraf de fotografii vechi. Pentru a le sorta, încercă să-și recompună viața de la început. La început a fost copil, apoi școlar, apoi mama i-a murit. A fost student, a încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Vă rog să recapitulați în timp ce eu, ghemuit în fața golului aceluia pe care l-am numit fereastră, pândeam venirea primăverii; încet, încet, zăpezile se topiră, o adâncă seninătate îmi umplu inima când se ivi, din micșorarea lor, pământul negru, și umed; băltoacele rămăseseră ca niște mărturii de-a lungul văii; cât vedeam cu ochii, un fel de presimțire nehotărâtă a ierbii începu să acopere câmpul cu verdele ei, și așa mai departe; pe partea cealaltă a digului stuful părea că se trezește
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
zise. „Că doar n-a fost cu- adevărat!“ Însă avea urme de pe unde umblase: intrase cu totul într-un tablou cu un lac peste care ploua torențial, în lumina sumbră de toamnă. Se înfioră în tot corpul și sări din băltoaca pe care o lăsase pe pat, iar atunci o văzu pe Eleonor, pe pervazul de-afară: era plină de noroi pân’ la ochi și-și spăla tacticoasă blana. La lumină, în plină zi, se gândea la Veterinara, dar noaptea o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
dacă bei... Am să-ți povestesc mâine Scufița Roșie. Eu voi citi puțin din Loti... Pêcheur d'Islande. Are pagini a-do-ra-bi-le. Deschise cartea și cu un suspin începu să citească. Pe noptieră erau pregătite, într-o farfurioară, trei marțipane. * Ocoli băltoaca și se opri la vitrina unui magazin de încălțăminte. O fetiță cu funde mari albe, agățate la codițele firave și sârmoase, privea cu ochi căscați de admirație niște pantofi roșii. Își lipise fruntea de sticlă apăsând ochelarii la rădăcina nasului
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]