1,344 matches
-
că din romanul Casa roșie se vînduseră, Începînd din ziua publicării, exact șaptezeci și șapte de exemplare, probabil achiziționate În majoritate de domnișoarele cu virtutea ușoară și de alți obișnuiți ai localului unde autorul Înșira nocturne și poloneze pentru cîțiva bănuți. Restul exemplarelor fuseseră returnate și transformate În pastă de hîrtie pentru imprimarea de liturghiere, amenzi și bilete de loterie. Soarta mizeră a misteriosului autor sfîrși prin a cuceri simpatia lui Monsieur Roquefort. De-a lungul următorilor zece ani, În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pentru sufletul tămînjit al domnului Barceló, care avea o inimă bună, Însă căruia de atîta citit Îi putrezise creierul, ca lui Sancho Panza. Din an În Paști, Bernardei apărea cu cîte un iubit care o bătea, Îi storcea cei cîțiva bănuți pe care Îi ținea pe un carnet de economii și, mai devreme sau mai tîrziu, se lepăda de ea. Ori de cîte ori se producea o astfel de criză, Bernarda se Închidea În camera ei din partea din spate a apartamentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
întrebat pe căpitanul Nichols cum a înfruntat Strickland toate aceste greutăți. Nu l-am auzit niciodată spunând vreo vorbă rea. Mai era el încruntat și bosumflat uneori, dar când nu găseam nimic de mâncare de dimineață și nu aveam nici măcar bănuțul cu care să ne primească Chinezul să dormim la el, era vioi ca un greieraș. Nu mă surprindea deloc. Strickland era exact omul capabil să se ridice cu superioritate mai presus de împrejurări, când acestea erau de natură să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
chinez chior, la care cu șase centime puteai să dormi pe un prici - sau cu trei centime pe podea. Aici s-au împrietenit cu alții aflați într-o situație la fel de deznădăjduită ca și ei și, când au rămas fără nici un bănuț și noaptea era îngrozitor de friguroasă, erau bucuroși să poată împrumuta măcar prețul unui acoperiș deasupra capetelor de la oricine câștigase un franc în cursul zilei. Nu erau zgârciți, vagabonzii ăștia, și cel care câștigase ceva nu șovăia să împartă banii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
aproape. Aveau nevoie să treacă de ziduri, pe drumul de dincolo de pajiștile de la Santa Maria Novella. La ora aceea, porțile erau Închise, dar străjerii nu ar fi făcut prea multe nazuri, mai ales dacă ar fi fost Încurajați cu câțiva bănuți. Dante se Întoarse spre femeie pentru a-i estima forțele. Era zveltă la trup, cu o musculatură puternică, și putea Înfrunta drumul lung. Dar mai apoi Își aminti de o căruță, Întrebuințată din când În când de bargello, și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
termina treaba. Pe chipul omului se Întipări o caraghioasă expresie Îndurerată. - Ce vrei să spui? bâigui el, scărpinându-și burta proeminentă. - Cripta e plină de arme. Ce vreți să faceți cu ele, dacă scopul vostru e doar să stoarceți câțiva bănuți de la nătărăi? - Am aflat și eu de armele acelea. Dar nu știu pentru ce sunt ascunse aici, ți-o jur! Se apropie de Dante, aruncând spada cât acolo. - Totul a fost organizat de Credincioși, dar eu nu sunt la curent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ziduri, răspândind schije de cărămidă și praf. Oamenii se apucară să Își reîncarce arbaletele, printre strigăte de surescitare. Genovezii aceia nu păreau la Înălțimea faimei lor, Își zise Dante În sinea lui. Iar Comuna Își storsese din cămară și ultimul bănuț ca să Îi angajeze, trândavi afurisiți. Într-acestea, un huruit neașteptat curmă liniștea. Ceva se fărâma În vârful turnului, ca și când cineva Începuse să demoleze partea de sus. Mai Întâi, un nor de praf se umflă În Înalt, Începând apoi să coboare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
bătrânul... Taică-meu. E vina lui că am ajuns În halul ăsta... Blestematul! Glasul lui Cecco devenise și mai strident de frică. - Dacă mă Întorc Întreg la Siena, Îi fac vânt pe scări, mă jur. O să-mi dea până la ultimul bănuț, chiar de-ar fi să i-i smulg cu ghearele. Îl mănânc de viu, Îl halesc bucățică cu bucățică și pe urmă mă duc să-l cac În Arno... Între timp Își agita brațele, hăcuind În dreapta și În stânga cu pumnalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
-ți fie frică, mie poți să-mi spui. În acel moment mă privi cu un zâmbet absent, de parcă venea de foarte departe și voia să rămână acolo. Își mișca în continuare capul, ca îngerașii din creșe, cărora le dai un bănuț și care-ți mulțumesc multă vreme. Și, fără să mai adauge nimic, își reluă cântecul, în care vorbea despre „grâne coapte, ciocârlii, o nuntă și buchete“. Am mai rămas puțin privindu-l, privindu-i mai ales mâinile și întrebându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de jumătate din ce spuneam. - Mă lași perplex, a zis bărbatul cel solid, dar toți sunteți la fel. Se spune că Bernard Shaw, În ciuda doctrinelor sale, este cel mai pretențios dramaturg când vine vorba de drepturile de autor. Până la ultimul bănuț. - Bine, a zis Amory. Eu n-am făcut decât să afirm că sunt produsul unei minți nestatornice dintr-o generație agitată și că am toate motivele să-mi pun pana și personalitatea În serviciul radicalilor. Chiar dacă În adâncul inimii mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
poate chiar și poliția, să cerceteze cum zboară pe la ei haltere. Și l-a pălit și pe schilodul ăla, bine că era Mariana să aibă grijă de el. Mișu voia discreție, liniște. Pace cu Mariana, înțelegere cu Popa, azi un bănuț, mâine doi, mai avea puțin și strângea chiar de avion. Și dup-aia, înainte să plece, o să-i zică și lu madam Popa ce fel de poamă e bărba-su. Și lu Mariana... lu Mariana o să-i zică și ei că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Teatrul era rotund, se și numea Theatre du Rond Point și se afla în mijlocul unui părculeț frumos luminat; era destul de frig, dar totul părea de vis. Am lăsat haina la garderobă și am observat cu stupoare că se dădea un bănuț acolo, ceva, nu știu cât, dar probabil că doi, trei franci, eu m-am făcut că nu pricep, am lăsat haina, am înșfăcat tichetul și am șters-o către sală. Doamne, ce poftă de mâncare aveam și ce de bunătăți erau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
alee lungă. În fața ușii studioului lui Poliza am fost întâmpinați de un bărbat îmbrăcat într-un sacou de culoare crem, pantaloni verzi, cravată din mătase în diferite nuanțe de verde și cu o garoafă roșie la butonieră. Nici un efort sau bănuț nu fusese cruțat pentru înfățișarea lui, dar efectul general o lipsă atât de mare de bun-gust, încât arăta ca un mormânt țigănesc. Poliza ne aruncă o privire și hotărî că nu ne aflăm acolo ca să vindem aspiratoare. Nu era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
gol interior, de singurătate. „Mi-e sete uneori,/ o sete năvalnică,/ nebună,/ și atunci/ mă întorc să mai sorb o dată/ minunea/ din căușul palmelor tale/ am băut cândva/ și-mi este dor/ să fac din apă/ Fântâna/ în care doi bănuți,/ zbor de porumbei,/ îi amintesc apei să cânte.” („Dacă”) „Vers” „Autoarea volumului „Creion” are credința că adaugă un pilon liric la echilibrul lumii”, afirmă Ioan Nistor. „După numeroase tsunami ale urâtului”, completează acesta, „o astfel de infuzie este bine venită
UN UNIVERS POETIC SUB SEMNUL ARMONIEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364521_a_365850]
-
Strofe > Ritmuri > CERȘETORUL Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 384 din 19 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului am lucrat în tinerețe pe un șantier de prospecțiuni la poarta căruia vedeam în fiecare dimineață un cerșetor uneori îi ofeream câțiva bănuți de cele mai multe ori nu de când m-am pensionat imaginea cerșetorului revine mereu în fața ochilor mei într-o noapte a venit la mine în vis și m-a condus acolo unde în locul șantierului era acum o așezare idilică de numai câteva
CERŞETORUL de ION UNTARU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361383_a_362712]
-
față năvălirilor barbare, avem nevoie de bărbați înalți și puternici. Ce să facem?” Zamolxe s-a rugat și Dumnezeu i-a spus să facă acest ritual: “Pentru săvârșirea ritualului este nevoie de o masă, un fier, o pâine împletită, trei bănuți. Cel care oficiază slujba se spală pe mâini, ia copilul de subțiori și îl așază cu piciorușele pe bucata de fier, după care îl ridică până sus, la grindă, apropiindu-l cu creștetul capului, spunând; fie ca acest prunc să
OBICEIURI STRĂVECHI ALE ROMÂNILOR, DE ANUL NOU de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363846_a_365175]
-
Turdă... E primăvară, pe crengi cresc Mieluți de puf și urdă, Ca floricelele plesnesc Și inima îmi zburdă. Mărțișoară esmeraldă... Precum primăvara-n dungă, Precum frunza-n mugur îi, Precum mielul nou în strungă, Precum floarea de lămâi, Precum un bănuț în pungă Precum tu a mea rămâi, E și prima zi mai lungă: Cea de Mărțișor Întâi...! Până după răspoimâine, Mărțișoară esmeraldă, Te sărut, ești miez de pâine Sub rochița ce te-nfaldă; Când încep să te mângâi, ne Dă în
GRUPAJ LIRIC DEDICAT ZILEI DE 1 MARTIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362820_a_364149]
-
după tine să te caut pe la casele oamenilor! Fetele chicotiră bucuroase. După ce Eliza se înfofoli bine la picioare și pe cap, ceata de fete plecă zglobie prin sat. Umblară cât umblară, până înghețară bine. Atunci veniră acasă, lăudându-se cu bănuții și darurile primite de pe la vecini. Fetele grupului se risipiră și ele pe la casele lor, încă înainte de a se face noapte târzie. Cam spre miezul nopții, când pădurarul cu soția lui, cu Moș Mihuț și cu încă vreo doi pădurari, prieteni
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362822_a_364151]
-
în Singapore nu sunt pensii, nici ajutoare sociale. Așa că deseori vei vedea pe strada câte un moșulică, slab ca un fir de pai, trecut bine de 80 de ani, dând cu mătura, sau făcând munci ușoare pentru a câștiga un bănuț. De aceea peste tot vei vedea ordine, disciplină și curățenie. La Singapore este interzisă vânzarea de gumă de mestecat. Cine este prins... chiar cu „ea în gură” (n-am zis „cu rața”!) este amendat imediat. Interdicția vine din anul 1983
ESCALĂ LA SINGAPORE: ESCAPADA DIN PRIMA SEARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363304_a_364633]
-
EL îi scrisese unde se vor întalni. Ea era deja acolo și îl aștepta. - Nu cumva ? Nu, nu s-a întamplat nimic . El este bine și va veni, știu asta. Lucrase câteva luni din greu pentru a putea pune un bănuț deoparte. A meritat însă, avea acum o rochie nouă care-i venea perfect iar banii de drum îi ajungeau la fix. Era emoționată .... dar cine nu ar fi fost? Nu-l văzuse de aproape doi ani. Și-au scris, au
ADIA A PRIMĂVARĂ ... de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363411_a_364740]
-
De parcă o uitase Dumnezeu. Mai bine că s-a dus. Așa socot!„ Ei, da’ și eu m-am ostenit ceva”, Făcu groparul, mai turnându-și vin. „Se sapă greu pe ger și de-așa chin Vă faceți milă de-un bănuț în plus”. „Acuma, că s-a dus, vă rog frumos”, (Grăi printre meseni o întrebare), „Veți scoate casa asta la vânzare Sau o păstrați și voi pentru nepoți?” „Da, o s-o vindem! N-are niciun rost”, Rosti de sub batic distinsa
ÎNGER PUSTIIT (S-A STINS O BABĂ-N SAT) de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362347_a_363676]
-
în afara zidurilor nici nu putea fi vorba. Semnul înfierat pe braț și patrulele romane l-ar fi adus înapoi în Ierusalim chiar dacă ar fi reușit să treacă dincolo de ele. De aceea Baraba, după ce mâncă ceva la o mică prăvălie, cu bănuții pe care îi primise după ce fusese eliberat, își petrecuse toată ziua întins pe iarbă în spatele unor boscheți lângă zidul de vest printre alți pelerini sosiți acolo de Pesah, și unde nu fu deranjat de nimeni chiar dacă atrăgea atenția prin zdrențele
AL OPTULEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362254_a_363583]
-
Le-a adus tuțu vin și mama jumări cu bolindeți. Eu le-am făcut o urare de sănătate. Cei doi iar se puseră pe râs. -Ți-au dat ceva, mă, pentru că i-ai urat? -Daa! Domnul Ionescu mi-a dat un bănuț de argint. Vreți să-l vedeți? -Da, zâmbiră cei doi. Când le-a arătat bănuțul, aceștia l-au examinat cu atenție (era adevărat). Și n-au mai râs. Doamna Ștefănescu l-a întrebat pe ton serios: -Și zici că lupul
NUIAUA FERMECATĂ-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362331_a_363660]
-
urare de sănătate. Cei doi iar se puseră pe râs. -Ți-au dat ceva, mă, pentru că i-ai urat? -Daa! Domnul Ionescu mi-a dat un bănuț de argint. Vreți să-l vedeți? -Da, zâmbiră cei doi. Când le-a arătat bănuțul, aceștia l-au examinat cu atenție (era adevărat). Și n-au mai râs. Doamna Ștefănescu l-a întrebat pe ton serios: -Și zici că lupul s-a dat la tine? De unde te-a mușcat? -Păi, nu-ți spusei? Râse Tudorel
NUIAUA FERMECATĂ-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362331_a_363660]
-
Autorului El râde privindu-mă cum ma dezbrac de mantia inocentei Cum îmi las visele să-mi curgă pe umeri Dacă ridic o singură mâna ating cerul plin cu stele În podul palmei luna mi se rostogolește că și un bănuț Cheamă-mă îmi spune și râsul lui mă îmbracă în femeie ușoară Palmele lui alunecă pe umerii mei curgători Își lipește buzele de buzele mele că o pecete Timpul pășește tiptil privind în urmă Am să înfloresc toate florile iubirii
EL, PRIMUL BĂRBAT de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361238_a_362567]