11,781 matches
-
a dovedit teoria relativității a lui Einstain în mod practic) a contribuit la evoluția științei chiar dacă a fost gay (și există multe alte exemple similare din istorie). Nu văd ce are orientarea politică, sexuală sau religioasă, cu talentul unui om. Bănuiesc că producătorii acelei emisiuni (dacă emisiune adera cât de cât la ceva standarde în industria în care activează) ar trebui să reconsidere juriul pt că e clar că acel individ, cine o fi el, nu judecă ceea ce i s-a
Nu în numele meu! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82375_a_83700]
-
să judece în acel show... Cred că asta ar trebui să vedeți în primul rând. (asta lăsând deoparte litera legii că este de fapt scopul acestui articol). În ceea ce privește legea... fiecare poate avea opinii despre dreptul la vociferarea părerilor proprii etc. Bănuiesc că ai dreptul să faci asta ca si individ, însă e clar că legea nu acceptă asta în media (și înțeleg de ce). Dacă acceptați că legea să fie încălcată în acest caz, înseamnă că nu aveți probleme că cineva să
Nu în numele meu! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82375_a_83700]
-
ministru sau arheolog nu poate da aviz de descărcare arheologică. Sugestie: cei afectați de decizie să ceară în contecios-administrativ anularea avizului. Durează cam 3 luni @București Roșia Montană, e posibil să mă înșel în cazul particular al Alburnus Maior. Am bănuit că o practică generalizată pe cuprinsul Imperiului Român se aplică și aici. Mulțumesc pentru lămuriri.
Istoria suferinței by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82466_a_83791]
-
și nopți acum niște ani cu Corrections, portretul nevrotic al unei familii americane despre care s-a spus pe bună dreptate că este noul român al secolului 21. Mi-am cumpărat ediția hardcover mai mult din respect decât din nevoie (bănuiam, dar n-am vrut să verific, că noua apariție e disponibilă și pe Kindle) și am lăsat-o să zacă mai multe săptămâni pe masa din camera de zi. În timpul ăsta am încercat să-i îmblânzesc dimensiunile. Nu e cea
O carte grea care se citeşte uşor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82536_a_83861]
-
pt popor to remeber. ți-ai dat seama că nu încerc să te conving că voluntarii merită o statuie. încerc să te conving că nu e pt ei :-). spor De când faceți inaugurări de monumente fără autorizație de la primărie domnul Bucurenci? Bănuiesc că așa se explică decizia pentru ora prânzului și mersul pe burtă. @ Bogdan - Evenimentul organizat de Asociația MaiMultVerde pentru prezentarea rezultatelor unui studiu pe tema voluntariatului, precum și amplasarea Monumentului Voluntarului Necunoscut au fost aprobate de Primăria Municipiului București. De asemenea
Inaugurăm Monumentul Voluntarului Necunoscut by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82573_a_83898]
-
Dragoș Bucurenci Am auzit prima dată vorba asta acum mai bine de zece ani din gură lui conu’ Alecu Paleologu: în politică este necesar să faci compromisul care nu te compromite. N-am reținut sursă, am bănuit multă vreme un moralist francez, dar nu l-am depistat nici pana acum. Azi am recitit-o într-o amintire cu Radu Cosașu, semnată de Tolo: Ne-am întîlnit undeva incomod, aproape pe scări. L-am rugat să ne dea
Arta compromisului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82625_a_83950]
-
l-am ascultat prima dată. gravedigger’s right. Cum se cheamă audiobok-ul în care Pleșu cântă și recita? Eu știu doar Comedii la Porțile Orientului. Ne pregătim și noi de drum lung și avem nevoie de combustibil audio din greu. Bănuiesc că acest text nu a fost „transcris” de altcineva, dle Bucurenci :), ci l-ați scris dvs. înșivă pe blog, nu-i așa? Ei bine, în frază de mai jos ați comis-o, cum se spune. C’est à vous de
Pleşu cel hâtru by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82627_a_83952]
-
ce să mai, ne uităm într-un anume fel atunci cand persoană ne atrage clar atenția/ ne place/ etc Exact și mie mi se mai întâmplă pt că nu am puterea uneori să privesc în ochi, insă dor la școală și bănuiesc din cauza învățătoarei pe care am avut/o care era tare rea și akm am rămas așa k traume aș zice.
Privitul în ochi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82623_a_83948]
-
de puțini mai sunt concitadinii noștri care cunosc ceea ce făcea farmecul orașului de altă dată. într-adevăr, câți mai sunt cei care știu unde era frumoasa casă a lui Alexandru Marghiloman (dărâmată spre a face loc cinematografului "Patria"); cine mai bănuiește că în spatele Magazinului Eva (sau cum s-o mai fi numind acum) era Strada Mercur, cu casa lui Titu Maiorescu în care-și dădeau întâlnire atâtea glorii ale literaturii noastre; câți sunt cei care-și mai amintesc unde se afla
Pe Strada Academiei, despre Goethe și familia lui... by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Imaginative/10647_a_11972]
-
greșeli de tipar. în această situație se află un mare număr de nume portugheze: Săo Espiritú, forma corectă Espirito Santo, Pęro Delánquer, de fapt Pęro de Alenquer, Ruy Fallera, scris uneori Ruiz Fallera, de fapt Rui Faleiro, Galhago, despre care bănuiesc că ar reprezenta o poreclă aluzivă la originea galiciană a personajului și atunci ar fi ori galego în portugheză și galiciană ori gallego în spaniolă, sau diverșii Nunho (Nuno) sau Loupo (Lopo). D. Manuel este numit "O Fortunado", cu toate că și
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
naratorul n-are habar de topografia reală a orașului: în Lisabona - spune el - se prăznuia o sărbătoare și, pentru a profita de ea, personajul "se așază" la cerșit într-un loc pe care cititorul, din indiciile semănate în text, îl bănuiește ca fiind propice acțiunii respective, adică un spațiu central și aglomerat. Cînd colo, acest loc se dovedește a fi Belém, care, inclus astăzi în Lisabona, la limita ei occidentală, se afla în epoca respectivă extra muros, la 8 km de
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
audă, iar acum, Doamne-Dumnezeule, îi căzuse la mână, o prinsese în Concordia Marconiană, deghizată, pregătită să-i dea iarăși în vileag matrapazlâcurile. - Ce te-a determinat să te vâri acolo? - Ei, moft, ca și cum ar fi greu de înțeles! Firește că bănuia, dar voia să audă din gura ei. Tăcerea lui, care se prelungea nepermis, o determină pe ea să izbucnească. - Casă de toleranță mascată! La asta chiar puțini s-ar fi așteptat. Ajunge, destul! El își recunoscu, indirect, culpa. - Trebuia să
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
mai considera agentul infiltrat în azil cu intenții distructive, nici vânătorul subiectelor scandaloase, ci duhovnicul ce-l avertizează de nocivitatea păcatelor. Se uită la fosta apărătoare a animalelor cu o adâncă recunoștință. La rândul ei, femeia îl urmări cu compasiune, bănuindu-i frământările. Atunci, când ziarista nu se mai aștepta, Furgoteiu scoase la iveală un cuțit - femeia nu schiță vreo mișcare, pentru a se apăra - și taie cu încetineală nodurile funiei. Parcă ar fi oficiat un ritual, pregătit în taină de
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
artiști renumiți (Thomas Mann, Rilke, pictorul Vasile). mopete însuși își petrece o bună parte din timp divagând erudit pe teme culturale, citind sau scriind. Uneori îl surprindem scriind chiar poeme despre mopete, cum se întâmplă în secvența mopete și ipostazele. Bănuim și aici o artă poetică mascată, un text în care se face referire la scrierea poemului însuși, de unde nu lipsesc contradicțiile generate de intersectarea mai multor regimuri ontologice și nici subminarea (auto)ironică a statutului, considerat multă vreme privilegiat, al
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
statutului, considerat multă vreme privilegiat, al creatorului. Însă aspectul cel mai semnificativ, caracteristic pentru înțelegerea modului de funcționarea a mecanismului poetic ivănescian, este recursul la o serie indefinită de puneri în abis: "răsturnările" succesive ale lui mopete ne încurajează să bănuim că scrierea are, de fapt, un statut dublu ficțional. Cu alte cuvinte, "cadrul teatral" prezent în orice act ludic, deci și în ficțiune, este aici ridicat la puterea a doua, și, în consecință, relativizat. Procedeul ne duce cu gândul la
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
bestiariile medievale, un "pisicâine" care îl acompaniază pe v.înnopteanu pe câmpul... heraldic. Animalului - pe numele său benone - îi place să se exprime prin gesturi emfatice, teatrale (laba ridicată spre cerul baltic, coada înălțată într-un întortocheat tirbușon) și manifestă - bănuim - o profundă afecțiune pentru v. înnopteanu (în a cărui mână puternică își simte strânsă "laba lui baltică"). Ceea ce poate surprinde în poeme de tipul acesta este faptul că autorul nu pare să-și pună deloc problema dacă asemenea animale hibride
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
Pound, iar tentația prozei devine, dintr-o atare perspectivă, explicabilă. Dar mai e ceva. Dacă "mopete știe că nu-și va scrie niciodată marele său roman", ci alege, de bună voie, să se joace "cu vorbe cu înțeles rău", este - bănuim - și pentru că există, deopotrivă, la el, atracție și repulsie față de proză; poate că proza i se pare prea emfatică, sau pur și simplu "mincinoasă", dispusă să inducă în eroare, mimând coerența într-o lume prin excelență incoerentă. Întocmai ca viața
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
uneori, la vrăjitorul din Oz. Cînd vreau să fiu șuchie, îmi pun niște cercei aurii, nostimi foc, o brățară cum nu mai există nici în Capitală, nici în țară, și un șirag caraghios, care atrage, ca un magnet, toate privirile. Bănuiesc că ăsta este și rolul lui, nu? Toate sînt unicat, ca și alte brățărușe, cordoane, lănțișoare, bluzițe, fustițe, rochițe pentru esențialul motiv că sînt fabricate, inventate și asamblate de mîna ei. Am și o colecție de unicate confecționate pentru fiul
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
în zilele friguroase intră pe sub pielea mea jupuită doarme în același pat când n-o mai suport las gândul meu negru să-i închidă scâncetele ca pe niște sertare Siluetele erau șapte la număr înalte mult prea înalte le puteai bănui șoldurile sânii goi brațele încolăcite deasupra capului frumusețea plămădită din lut semănau cu niște lumânări în întunericul osos Mă zidește un om seară de seară cu mâinile pline de spaimă și eu strig să mă lase în pace el mă
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/11000_a_12325]
-
pare desuet. Iată cum, fără să vrea, anotimpul naște o iluzie. Apocalipsa nebunilor în fiecare casă e un nebun și nebunii aprind torțe, ca să vadă sufletele noastre. Și nebunii aleargă după gândurile noastre, pe care nu le vor prinde niciodată - bănuite de către ei a fi gândurile noastre. Fiecare nebun poartă câte-o mască, fiecare ne împrumută masca sa și noi sărim într-un picior, de bucurie. Lopețile Frenezie a culorilor - sarabandă a gândurilor... Calci pe un teritoriu regăsit. }i se pare
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/11557_a_12882]
-
cu orice preț. După ani îndelungați, m-aș fi întâlnit cu ea, văzând-o îmbătrânită de așteptare. Așa cum odată mi-am zis că aș fi putut fi lumina oare se vede pe sine, acum, nu sunt decât umbra care se bănuiește pe sine. E sprijin E atâta suferință în ființa noastră și-atât de multe ore nepetrecute-n timp și voci care ne cheamă întru străfulgerare, că și răgazu-i scump și-orice lumină plăpândă nu-și mai are locul. Și-adesea
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/11557_a_12882]
-
stârnea o nimfă cu pistrui. Pe-atunci știam să mângâi ca o boare, în simultan vădindu-mă torid, Sau, inspirat de nopți seducătoare, Ghibaci am fost ferestre să deschid... Eheu, condorii bărbăției, unde Vor fi rămasu-mi prinși în vreun pojar! Nebănuind și-ntr-înșii că pătrunde Cel aquilon al timpului varvar. Pe-atunci știa virtutea să mă-mbete - Cu ce jinars? -, făcându-mă să cred Că pot fărma trufia de sloiete A stâlpnicului Ianus-monoped... Eheu! Eheu! Și iată-mă-s în van că
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/11179_a_12504]
-
jos, din întuneric, și nu m-am depărtat, fricos, de coșul fântânii... și de-aceea, poate, și-acum, când noaptea crește și răstoarnă bolovăniș de umbre peste mine, din amintiri se-ntoarce-aceeași teamă lărgind fântâna lumii pân-la margini de unde nu mai bănuiesc zăranii cum numa-n ochiul din adânc, pe vremuri, puteam să-mi văd în tremurare fața... Apoi se depărtează totul, piere și zidul de-ntuneric ce mă-apasă, când se arată dunga unui deal și-o alta mai depate-n vălurire
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/11475_a_12800]
-
ești în ei, apar, duium, Să spulbere, să ardă și să taie. Ori nu ești Tu acel ce i-ai făcut Ori nu sunt ei acei trimiși să poarte Cu duhul Tău, făptura lor de lut, Oricum, prea mult ești bănuit în moarte. în ce să cred? Răspunde-mi, Doamne, doar Te întreb încă de-atunci, de la-nceput!
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/11475_a_12800]
-
tîrziu greșelile-mi, leneșe, aveau să stea cu șoldurile împăcate). Nu mai eram atît de mic încît să nu fi învățat să vreau să uit. Cînd, în fine, fui sigur că toate nopțile mele îmi aparțineau - cum pe-atunci nu bănuiam că femeile erau izvoarele singurului "poate"-al vieții -, Mme Popovici, bibliotecara liceului nostru, doamnă pe ale cărei buze ades sclipea un zîmbet levantin, ușor, ironic, și pe care o vizitam zi de zi ca să mă apere împotriva zgomotului unei lumi
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]